583 matches
-
țărani și orășeni din Ucraina răsăriteană și cea apuseană, divizată după semnarea Tratatului de la Andrusovo din 1667. Numele regiunii vine dintr-un cuvânt slav, "sloboda" tradus prin „libertate”, care definea și un anumit tip de așezare umană - „slobozie”. Locuitorii unei „slobozii” primiseră din partea țarului dreptul de a nu plăti taxe și impozite o anumită perioadă de timp, scutire care era foarte atrăgătoare pentru coloniști. În regiunea existatu 523 slobozii la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În perioada 1650 - 1765, regiunea cunoscută
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
care definea și un anumit tip de așezare umană - „slobozie”. Locuitorii unei „slobozii” primiseră din partea țarului dreptul de a nu plăti taxe și impozite o anumită perioadă de timp, scutire care era foarte atrăgătoare pentru coloniști. În regiunea existatu 523 slobozii la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În perioada 1650 - 1765, regiunea cunoscută ca Slobidska Ukraina a început să fie organizată tretat în conformitate cu obiceiurile militare ale cazacilor, similare cu cele existente în Armata Zaporijiană sau în Hetmanatul Căzăcesc. Cazacii relocați în
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
Gheorghe Doja și Perieți (Vest) și municipiul Slobozia (Est și Sud). Pe plan local altitudinea variază între 23-44 m Stațiunea se află la o altitudine de 30 m pe malul lacului Amara. Pe calea ferată, cea mai apropiată gară este Slobozia Veche - în orașul Slobozia - gară accesibilă pe liniile Țăndărei-Slobozia-Urziceni (la 62 km de acesta) și Călărași-Slobozia.. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN2C, care leagă Slobozia (7 km) de Buzău (84 km). Climatul este continental de stepă, cu veri călduroase
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
omenești pe teritoriul ocupat astazi de orașul Amara, înca din perioada neoliticului târziu (obicte de ceramică specifice culturii Boian - faza Giulești); Arealul a fost atestat documentar încă din timpul domnitorului Matei Basarab, care a înzestrat mănăstirea ridicată de el în Slobozia cu numeroase terenuri pe marginea lacului Amara. Documente scrise se pastrază din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea (acte de schimb de terenuri, hrisoave domnești, hotărnicii, etc.). În 1864 prin secularizarea averilor mănăstirești, aceste terenuri au
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
2390 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Slobozia a aceluiași județ, formată doar din satul de reședință cu 2610 locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Slobozia din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ialomița, reînființat, și a primit și satul Gura Văii, fost la comuna Mărculești. Două obiective din comuna Sudiți sunt incluse în lista monumentelor istorice din
Comuna Sudiți, Ialomița () [Corola-website/Science/301253_a_302582]
-
această linie. Numai 3 linii sunt încredințate transportului de persoane, iar alte 9 sunt folosite pentru transportul de mărfuri. La Brăila se poate ajunge pe DN2B (drum național express) care face legătura între Buzău și Galați. Drumul național DN21 leagă Slobozia de Brăila. Drumul european E87 trece prin oraș, legând Tulcea și Constantă de Brăila. Trei autogări de interes național se află în oraș, lângă gară feroviară, si au curse spre diferite orașe ale țării: Constantă, București, Iași, Galați, Brașov, Sibiu
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
vieții grele de acasă, precum și bulgari neaoși, care au venit cu rudele la prietenii lor români. Bulgarii neaoși, de altfel puțini la număr cei care s-au fixat în Băilești, în majoritate s-au retras în Bulgaria atunci când scutirile și "sloboziile" au fost desființate de către "Regulamentul organic", astfel că în Băilești, au fost și sunt prea puține influențe și urme bulgare, care au aparținut mai mult bulgarilor care lucrau sezonier pe aici. Dacă în anul 1829 Băileștiul avea 99 de familii
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
a 350 de ani de la atestarea documentară a bisericii vechi, lăcașul de cult cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" a fost resfințit de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei, episcopul Vincențiu Grifoni al Sloboziei și Călărașilor și Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea s-a construit o biserică nouă, de mari dimensiuni, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, care a fost realizată în
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Poieni, județul Saac. Printr-un hrisov din septembrie-decembrie 1636 mănăstirea Slobozia primea de la domnie "o vie în dealul Năenilor, județul Saac, și 300 de bolovani de sare pe an de la ocna Ghitioara". La 29 mai 1677 Gheorghe Duca confirmă mănăstirii Slobozia lui Ianache drepturile sale asupra bunurilor schitului Apostolache, din județul Saac. Schitul, aflat în localitatea Măstănești, a fost ctitorit de comisul Apostolache, între anii 1645 -1652. O condică din 1700 a lui Constantin Brâncoveanu spunea: Într-un alt document, din
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
cutremure. Din 23 septembrie 2013, în județul Galați s-au înregistrat numeroase cutremure crustale, cu focare la adâncimi foarte mici (5±2 km). Epicentrele au fost localizate la 16-20 km N-V de municipiul Galați, în apropierea comunelor Schela și Slobozia Conachi (sat Izvoarele). Între 23 septembrie - 1 octombrie 2013 s-au produs mai mult 40 de cutremure în această zonă, multe fiind resimțite de locuitorii din Izvoarele și Schela. Cele mai puternice dintre acestea (cu magnitudini de 3,9 și
Cutremurele din județul Galați din 2013 () [Corola-website/Science/330238_a_331567]
-
galbeni, bani pe care acesta și-i va recupera de la locuitorii satului. Măsură această a fost de ordin general, căci la 30 aprilie 1618, domnitorul îl silise și pe Enache postelnic să-i plătească tot 100 de galbeni pentru o slobozie de la satul Scumpia, ținutul Iași. La 3 aprilie 1621 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La acestă dată domnitorul Alexandru Ilias scrie că s-a jeluit egumenul Mănăstirii Galata împotriva lui Isaico și Constantin, nepoții lui Murgoci vornicul
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta. I pak spui domnietale de lucrul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș(i) și de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie lui Mahamet-Beg, pre io-i ("unde-i") va fi voia pren Țeara Rumânească (cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui țării), iară el să treacă. I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab (= Neagoe Basarab
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
(n. 30 aprilie 1953, Slobozia Mare, Vulcănești) este o poetă basarabeancă din Republica Moldova. Poeta și eseista , s-a născut la 30 aprilie, 1953, în familia lui Vasile și a Ecaterinei Trifan.După absolvirea Școlii medii din Slobozia Mare, își continuă studiile la Facultatea de Biblioteconomie
Călina Trifan () [Corola-website/Science/307956_a_309285]
-
1899 , atunci restabilindu-se ordinea cu ajutorul unui regiment de moldoveni , condus de colonelul Tarnovski și războaiele de la 1877, 1913, 1916 - 1918 și 1940 - 1945 . Satul Negrișoara de pe raza comunei aflate în studiu , are o istorie strâns legată de cea a Sloboziei . La 1688 este cunoscută ca un ,cadalâc“ al satului ,Neagra”, ce-și vindea hotarul și părți din sat domnitorului Brâncoveanu , acesta slobozindu-i pe locuitori de bir mărunt , miere , ceară și fân . MORFOSTRUCTURA SATULUI Vatra satului este elementul care reflectă
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
Slobozia Nouă, întâlnit și sub forma Slobozia-Vășcăuți (în , transliterat Nova Sloboda) este un sat în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Vășcăuți. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 230 metri, în partea
Slobozia Nouă, Secureni () [Corola-website/Science/315990_a_317319]
-
o școală mixtă. În 1925, comuna Munteni-Buzău deja apăruse: ea era formată doar din satul de reședință (ca și astăzi), avea 1745 de locuitori și făcea parte din plasa Căzănești a județului Ialomița. În 1952, comuna a fost transferată raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița, reînființat.
Munteni-Buzău, Ialomița () [Corola-website/Science/301246_a_302575]
-
Vizite pastorale Date certe, privind cercetarea canonică a parohiei de către arhierei, privesc evenimente bisericești desfășurate la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI: 26 octombrie 1989 - Preasfințitul Vasile Costin, Târgovișteanul- participă la sfințirea picturii; 19 feb 1995- Preasfințitul Nifon, Episcopul Sloboziei și Calarașilor - oficiază cununie teolog; 29 apr 2001 - Preasfințitul Damaschin, Episcopul Sloboziei și Călărașilor- participă la slujbă arhierească; 6. Preoți slujitori Pr Iconom Stavrofor Ilarion Fiera, s-a născut la 20 iulie 1866 în satul Perișoru, jud Ialomița, fiul cel
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
evenimente bisericești desfășurate la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI: 26 octombrie 1989 - Preasfințitul Vasile Costin, Târgovișteanul- participă la sfințirea picturii; 19 feb 1995- Preasfințitul Nifon, Episcopul Sloboziei și Calarașilor - oficiază cununie teolog; 29 apr 2001 - Preasfințitul Damaschin, Episcopul Sloboziei și Călărașilor- participă la slujbă arhierească; 6. Preoți slujitori Pr Iconom Stavrofor Ilarion Fiera, s-a născut la 20 iulie 1866 în satul Perișoru, jud Ialomița, fiul cel mai mare al preotului Nicolae Fiera din Burdușelu, la rându-i fiul
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Anul 1999 aduce un alt cântăreț cu „școală”, în persoana tânărului localnic Țițeică Florin Victor. Dotat cu calități deosebite pentru executarea muzicii psaltice, foarte bun cunoscător al notației muzicale bisericești, s-a format la Școala de cântăreți bisericești a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor „Roman Melodul”, din Călărași. Fire ambițioasă își completează studiile liceale la Liceul Alexandru Odobescu din Lehliu Gară iar mai apoi este admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Valahia, din Târgoviște. În anul 2010 părăsește, cu regret
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
97,13%). Pentru 2,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Comuna a apărut pentru prima oară în 1931, prin separarea recent creatului sat Traian din comuna Smirna a județului Ialomița. În 1950, comuna Traian a fost transferată raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița, dar a fost imediat desființată, satul ei component fiind arondat comunei Grivița. Comuna s-a reînființat în 2003.
Traian, Ialomița () [Corola-website/Science/302057_a_303386]
-
biserica din Alexandria. În perioada 1915 - 1920 a pictat biserica cu hramul „Sfinții apostoli Petru și Pavel” din Călimănești, în stil neobizantin, cu predominanța culorii galbene, și a refăcut pictura murală a bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Bora din apropierea Sloboziei. În 1924 a realizat pictura interioară a bisericii „Sfântul Nicolae” din Țigănești, Teleorman, pictură deteriorată la cutremurul din 1940 și înlocuită prin repictări succesive în anii 1941, 1970 și 1986-1987. A locuit în casa părintească din Brebu și a pictat
Alexandru Henția () [Corola-website/Science/337507_a_338836]
-
iubitului de Dumnezeu Episcop al Sfintei Episcopii a Buzăului Chiriu Chesarie, în noiembrie 1834 - și un Apostol tipărit la Sibiu în timpul Înaltului Împărat al Austriei, Francisc Iosif I. Cărțile sunt scrise în limba română cu litere chirilice. (2003, editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, monografia „Manasia (Ialomița) contribuții monografice” profesor dr. Sorin Geacu și pr. Adrian Scărlătescu). Parohia a posedat în trecut 9 ha teren arabil și s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Legea Fondului Funciar pentru 9,32 ha. Manasia
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
de sticlă (cu precădere Agfa) pentru ca ulterior să treacă pe planfilm și film de 35mm și 120mm. Anul 1960 este anul pensionării, studioul fiind demolat la scurt timp după acest eveniment. După 1960, Costică Acsinte continuă să fotografieze în împrejurimile Sloboziei, în special în satul Grivița, deplasîndu-se foarte des pe bicicletă. Moare pe 7 ianuarie 1984, fiind înmormântat în cimitirul Bora din Slobozia. În 2009, lui Costică Acsinte i-a fost acordat titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Slobozia. Costică
Costică Acsinte () [Corola-website/Science/331444_a_332773]
-
Aurel Nicolae Pană, împreună cu 10 ha. de teren care, la sugestia d-lui Răzvan Ciucă, fostul director al Muzeului Național al Agriculturii, și a părintelui consilier Ion Florea, paroh al Bisericii “Sf. Voievozi” din com. Sudiți, au fost donate Episcopiei Sloboziei și Călărașilor în vederea înființării unei mănăstiri. În present, Mănăstirea “Sf. Mare Mucenic Pantelimon” găzduiește obștea monahală condusă de părintele stareț Ilarion. În încheiere, aș vrea să mulțumesc Sfinției Sale, Părintele Ion Florea, care mi-a pus la dispoziție informații și materiale
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Bibliografie: 1. Cerere pentru acord de donație a suprafeței de 43.325,35 mp , către Agenția Domeniilor Statului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Direcția Generală a Finanțelor Publice , Cabinetul Episcopului, nr. 540/16 martie 2007, semnată de către P.S. Damascin, Episcopul Sloboziei și Călărașilor. 2. Act Dotal, 8 mai 1911, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Ialomița.. 3. Datcu Dobrin, Conacul Aurelian Pană -cadrul general de amplasare, . 4. Ciucă Răzvan, Documentar istoric Aurelian P. Pană, Muzeul Național al Agriculturii, Slobozia. 5. Idem, Secvențe
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]