1,041 matches
-
Sub răcoarea de lună și arșița din soare A dormit zile-n sir... mirosise o floare. N-am să spun bucuria ce prinsese palatul Din zgârcit cum era s-a schimbat împăratul Și întreaga suflare-a redus la tăcere Când slujbașului slut i-a promis o avere Mâine-n zori, zise-acesta, unde-începe ogorul, Tot pământul pe care ai să-l calci cu picorul, Străbătându-l întruna, fără nicio oprire, Fie-al tău pentru veci... eu ți-l dau moștenire. Ură-avea pe-
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
sleit de puteri n-avu timp să mai vadă Că și frunza din pom începuse să cadă, Nu simții cum răcoarea urma asfințitul, Doar prin trupu-i simțea cum se scurge sfârșitul. Acum știu c-am greșit, zise-n sine-și slujbașul, Lăcomia mi-a fost și sfârșitul și nașul, Alergând peste văi, peste munți și poteci, Iar acum mi-e de-ajuns doar un loc pentru veci. Referință Bibliografică: Împăcat, în păcat ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
chinul vieții în strânsoarea încăperilor cerului, o închisoare în care exiști ca obiect, nu și ca om: ”pare să le facă plăcere / să ne disprețuiască / din toți porii lor întunecoși / precum celulele / supravegheate non-stop / amintindu-ne mereu că suntem / rebuturi” (Slujbași, 2008:53). Metaforizată, încăperea devine în arta poetică ruffilliană când celulă, când pahar, ceașcă sau cușcă însă, ”fiecare împresurat // ... // de capcana / propriei libertăți” (Cu sutele, 2008:26). Ca semn de punctuație, virgula abundă în creația poetică a autorului, legând idei
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
cizelez. Iar dacă lumea asta nu-ți priește, poate te vei integra într-a mea. E posibil ca existența ta să fie undeva la hotarul dintre cele două lumi. În speranța că te vei acomoda și te vei împrieteni cu slujbașii de la castel, vei vedea adevărata față a existenței umane și rolul său în societate. Doresc ca neamul meu să dăinuie pe aceste meleaguri atâta timp cât planeta se va roti în jurul soarelui! - rosti cu convingere Contele. Vlad vru să-i dea o
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
pe gânduri și hotărî să pună sub urmărire întregul castel. Își zise că dacă băiatul acceptă să-l ajute în prinderea făptașului, îi anulează pedeapsa. Era singurul care nu dormea ziua și-l putea vedea pe infractor. Așa că trimise un slujbaș după el în turn. Dar cum de repede plecă, tot astfel se întoarse, cu o figură speriată și cu un manuscris în mână. - Ce-i fața asta de mort?! - îl întrebă contele. - A dispărut Vlad! - Ceee? - sări el ca ars
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
ÎNTR-O BRODERIE Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului la ultimul etaj foșnesc până și pari viței în fața ta sincer mă voi alătura ciorilor să pot zbura la casa ta slujbaș gamei muzicale din grădina cu alei am să rup din gard ziduri de adevăr apoi voi planta nuduri de sculpturi să fac culturi de mângâieri altoite Referință Bibliografică: TE-AI CAZAT ÎNTR-O BRODERIE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN
TE-AI CAZAT ÎNTR-O BRODERIE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352680_a_354009]
-
fără muncă și bătrânețe fără pensii, ca să nu mai vorbim despre salarii fără bani,stadioane fără gazon și societate fără oameni. Și iar la noi, din păcate, orice șef este un Cănuță- om- sucit, orice politician este un Păcală, orice slujbaș al Statului este un Tândală și fiecare cetățean de rând este Jumătate-de om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop.Trăim, din păcate, într-o perpetuă fabulă, unde toate sunt de-a-ndoaselea, invers, aiurea. Permanent simțim, din păcate, biciul paradoxului pe spinare. Facem ce nu facem, și avem
DIN PĂCATE de JANET NICĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357208_a_358537]
-
de lumină în ferești, Mi te imaginez trecând pe lângă plopii fără soț Tot trist,nefericit și biruit de patimi omenești! Am vrea din veac să te întorci, aici la noi din nou, Un Zeu al versului, mereu al patriei supus slujbaș Și al iubirii rob ce vecuise cu durere prin copou Versuri, ce te dureau, precum ne dor și pe noi azi. Comemorăm plecarea ta poete drag și de aceea, Pe necuprinsul cer cu stele și-al tău Luceafăr blând, Te-
PLECATE RAMURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358312_a_359641]
-
în Oltenia. Ceilalți constituiau țesătura administrativă și socială pe care se baza Constantin Brâncoveanu în Oltenia, pentru ca viața oamenilor și interesele domniei să se desfășoară normal. Acești boieri mari, mijlocii și mici, în frunte cu marele ban al Craiovei și slujbașii săi, asigurau paza granițelor ( cu supravegherea drumurilor și potecilor de graniță), ordinea internă și activitatea slujitoresc-militară în cele cinci județe ale Olteniei, strângerea birurilor, contribuțiilor și asigurarea transporturilor, livrărilor de materiale, produse și animale cerute de domnie, siguranța târgurilor, ocnelor
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
II de la sfîrșitul lucrării. Paradoxal, în timpul lungii și autoritoarei domnii Constantin Brâncoveanu, boierimea din Oltenia, cu toate treptele, rengurile, slujbele și dregătoriile și toate celelalte ale ei, precum și cei ce-și pregăteau intrarea în rândurile ei(boieri de neam, mazili, slujbași), toți aceștia au conștientizat noua realitate economică-socială de tip funciar- financiar- capitalist în care poziția lor în societate și elita privilegiată a provinciei și a Țării nu mai depindea exclusiv de relația cu Domnitorul de la București, ci de baza și
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
dregători mici sau ocupanți de slujbe ostășești echivalente micilor ranguri boierești. Se adaugă un număr de elemente grecești și sud-dunărene întreprinzătoare care reușeau să acceadă la dregătorii și ranguri și în Oltenia( anexele I-II). Tuturor acestora li se adaugă slujbașii și dregători domnești originari din Muntenia, trimiși în Oltenia pentru perioade mai lungi și care se împământeneau aici prin căsătorii cu fiice de boieri, dobândire de moșii ș.a.(anexele I-II). Dar cea mai importantă preocupare, ambiție și tentație pentru
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
Cuvântul Său , mereu creștea Iar Biserica (și-n număr), în fiecare zi, sporea ! Prin Duh, a fost ales Ștefan cel plin de Har și de Putere Să facă în popor Minuni, s-alunge păcat și durere Satana și-a trimis slujbașii : cirenienii, libertinii Cărturarii și bătrânii, alături cu alexandrinii, Ca să-l târască la Sinedriu,Să pună martori mincinoși Că a hulit Templul și Legea și legaliștii lor zeloși Privind la Diaconul Ștefan, vedeau o față Îngerească Dar nu puteau să înțeleagă
SF.AP.ARHI DIACON ȘTEFAN, PRIMUL MARTIR CREȘTIN de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357622_a_358951]
-
o satiră usturătoare la adresa acelor calici bogați, locuitori în Calicia, care nu se îndură să facă o pomenire lui Dumnezeu, cu “o pâine, o sticlă de vin, una de ulei, și o lumânare!” - deși, toți sunt “în consilii de administrație, slujbași ori directori bancari, manageri, comercianți și negustori, politicieni, notari, avocați, magistrați, angrosiști, ori, pur si simplu, oameni de sute, ori mii, de euro pe lună, salar!” Dar cu toții, după expresia autorului, “calici întru pomenirea lui Dumnezeu”. Ironia autorului atinge apogeul
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
a cititorului, cum ar fi, de pildă, explicarea etimologiei numelui „Alexandru”, relevarea istoricului bisericii în care a fost botezat poetul, descrierea unor obiecte de artă populară folosite de acesta (de pildă „prosopul țesut din cânepă topită cu motive oltenești”), activitățile slujbașilor de pe moșiile familiei Macedonski, arborele genealogic al familiei, biserica Obedeanu din Craiova (unde poetul a urmat clasele primare), foarte scurte biografii și bibliografii ale lui La Fontaine și Edgar Quinet, teoria chibritului (la propriu!), istoricul celebrei reviste Familia, istoria Poștei
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
timpul însă băbuța deveni din ce în ce mai ciudată. Slujitorii aduseră la cunoștință stăpânului că bătrâna fusese văzută noaptea cum se cațără pe ziduri și gesticulează la cineva nevăzut. Într-o bună zi, prințul Ștefan o chemă la dânsul: - Bătrânico, mi-au spus slujbașii că n-ai somn și umbli noaptea! - Boierule, mă dor mădularele și le mai dezmorțesc din când în când prin ogradă! - Bine, bine, dar pe ziduri ce cauți? Cum reușești să urci acolo unde și cei mai vânjoși flăcăi se
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
logică: - Muiere goală... Diavoli!... Împielițați dansând... Iaz... Diavoli... Bătrână... Cei doi soți căzură pe gânduri. Le fusese milă de o cotoroanță care umbla cu necuratul. Se temeau ca nu cumva făcăturile și vrăjile sale să nu aducă năpastă familiei și slujbașilor. Așteptară până se făcu seară și, după ce baba o zbughi călare spre codru, stăpânii pătrunseră în încăperea acesteia. Ce descoperiră acolo îi îngrozi: oase de pește, gheare de păsări, un craniu de om, fel de fel de ierburi și un
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
așa? E normal... Cine este el să-mi facă mie morală? E Dumnezeu? - Păi, cum să spun eu...? El te învață, îți spune ce este bine și ce nu este... Că te spovedești înaintea preotului, este una, dar el este slujbașul Domnului, este un fel de martor. Nu el te iartă, ci te iartă Dumnezeu. Adică, asta-i alta... - Asculă, domnule Costică! Ai fost popă și eu nu am aflat? De unde scoți vorbele astea, bre? - Hm! Nu am fost... Spun din
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
de „valorile și tradițiile românești”, de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe când eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atât de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu
Răspunsul unui “ROMÂN DE PRETUTINDENI” adresat SENATORULUI ROMÂN DE ACASĂ cu prilejul zilei de 1 DECEMBRIE () [Corola-blog/BlogPost/339960_a_341289]
-
m-am liniștit eu, a zis-o la derută că pictez ... nu era chiar așa de bine “informat“. A vrut doar să mă ridiculizeze insinuind fără temei că m-aș ocupa cu astfel de activități artistice rușinoase nedemne de un slujbaș al statului. Și ...hopa ...că au trecut acele timpuri și au venit altele. Abia ne-am dezmeticit și încă nu știm ce să credem ... or fi mai bune oare sau mai rele? În fine, să nu mai fim cârcotași...parcă
Toate-s vechi și nouă toate! () [Corola-blog/BlogPost/339991_a_341320]
-
Femeia care face curățenie n-a așteptat însă să se liniștească, ea patrula pe holul hotelului cu așternuturile, prea ocupată să-și întrerupă activitatea. Mă uitam la imaginea străzii în Tokyo, care, peste săptămână, este înțesată de oamenii muncii. Pe slujbaș îl vezi alergat și preocupat, îndesat cu mâna să intre cât mai bine în trenurile ce îl duc eficient la lucru, să încapă câți mai mulți ca el în fiecare vagon. Arată ca un licean. De obicei mic si slab
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
Te porți mai rău ca un copil. Ce dorești, la urma urmei? Îți îchipui că vei face să ți se termine mai repede blestematul de proces dacă discuți cu noi, paznicii, despre legitimații și despre mandate de arestare? Noi suntem slujbași mărunți; Autoritățile pe care le reprezentăm, după câte știu - și ține seama că eu nu cunosc decât gradele inferioare - nu caută delictele populației, ci, după cum prevede legea, sunt atrase de delicte și ne trimit pe noi, paznicii. Asta este legea
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
cu caracter ceva mai general, inițiative ca la curtea domnească sau pe lângă instituțiile monahale să existe oameni care să știe să scrie și să citească documente, să întocmeacă scrisorile diplomatice, să conceapă diferite hrisoave, să alcătuiască corespondența comercială, să pregătească slujbași pentru punctele vamale ale țării, pentru diferitele dregătorii, etc. Biserica avea de asemenea nevoie de elemente bine pregătite spre a ține piept, a contracara campaniile propagandei catolice, care începuse să se infiltreze și la noi, mai ales prin călugării franciscani
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
mare ierarh, să întemeieze lăcașuri de răspândire a învățăturii creștin ortodoxe, să se preocupe de răspândirea personalului ecleziastic necesar a conduce bisericile. Toate acestea cereau ca pe lângă curtea domnească și cea mitropolitană să existe oameni care să instruiască pe diferiții slujbași și clerici, să-i învețe în primul rând să scrie și să citescă. Situat în apropierea Curții domnești de la Câmpulung, el însuși fiind o vreme, sub Vlad Tepeș, chiar reședință domnească, Rucărul a cunoscut de timpuriu aceste frământări, a fost
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
XV-lea. Între cele 527 documente istorice slavo-române, editate de Gr.Toccilescu, sunt câteva care ne interesează și din punct de vedere al învățăturuii de carte. Din primele decenii ale secolului al XV-lea avem dovezi că în Rucăr existau slujbași ai domniei care aveau sarcina să păzească vama din sat, așezată o vreme chiar în imediata apropiere a fostei Prmării și pe locul căminului lui Niță al Cosmii. De asemenea erau păzite diferitele ieșiri din sat (pe Râușor, spe Piscul
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
împlinirea promisiunilor! 1852, 17 septembrie. Iancu este arestat și trimis sub escortă la Alba Iulia, unde fusese ținut în lanțuri și străbunul său Horia. Acolo, închis în clădirea judecătoriei de ocol, este legat , umilit și bătut de către un ofițer austriac, slujbaș al împăratului. În fața acestei insulte sufletul său a coborât „în smoala melancoliei nesfârșite...” Este trimis apoi sub arest la Sibiu unde i se înscenează un proces. După eliberare se duce la vechiul său amic, Ilie Măcelariu, prieten și coleg de la
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]