330 matches
-
altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie în lume frica. Corul o acuză pe Casandra că e în delir (aiurezi, smintită de un zeu) pentru ca apoi să-i ceară socoteală cu privire la sursa ei de inspirație : Cine-ți dezvăluie aceste/ nenorociri copleșitoare,/ venite de la zei grămadă,/ și te stârnește să ne cânți/ oracole ce înfioară ? Oamenii obișnuiți nu sunt în stare să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zeilor asemeni/ și mai presus de zei ! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și Antigona, care și-a comparat mereu tatăl cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Închipuiți-vă că pe acest înger, pe această fată, acum orfană, verișoara mea, deci pe propria lui fiică o bănuiește, caută în fiecare noapte iubiți la ea în cameră! Vine aici pe furiș, cotrobăiește și pe sub canapeaua mea. S-a smintit de-atâtea suspiciuni; în fiecare ungher i se năzăresc hoți. Noaptea întreagă, sare mereu din pat, se uită la ferestre, ca să vadă dacă-s bine zăvorâte, ba încearcă ușa, ba se uită în sobă, și asta de câte șapte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de oră și pentru cine nu se roagă, de câte și mai câte nu se vaietă la beție? Se ruga pentru odihna sufletului contesei Du Barry 40, l-am auzit cu urechile mele; și Kolea l-a auzit; s-a smintit de tot! — Prințe, vedeți, auziți cum mă face de ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Varia au pus-o în legătură cu Nastasia Filippovna? — Pe cine? exclamă prințul. — Pe Aglaia. Nu cred. Așa ceva nu se poate! Cu ce scop? Sări de pe scaun. — Nici eu nu cred, dar există dovezi. Fata-i nesupusă, fata-i fantastică, fata-i smintită. E o fată rea, rea, rea! De-o mie de ori o să repet că e rea! Acum toate mi-s ca Alexandra, curca aia plouată, însă pe asta am scăpat-o din frâu. Dar nici eu nu cred! Poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ce brambureală! conchise Lizaveta Prokofievna, aruncându-i scrisoarea înapoi. Nici nu merita s-o citesc. De ce râzi? — Recunoașteți și singură că v-a făcut plăcere s-o citiți. — Cum! Acest galimatias înțesat de vanitate! Păi nu vezi că s-au smintit cu toții de trufie și vanitate? — Da, însă cel puțin și-a recunoscut greșeala, s-a dezis de Doktorenko și cu cât este mai vanitos, cu atât mai mult a fost atins în vanitatea lui. O, ce copil sunteți, Lizaveta Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o intuiție spontană, ce anume lipsise din cuvintele spuse lui Rogojin. Lipsiseră cuvintele în stare să exprime spaima; da, spaima! Acum, în acest moment, simțea pe deplin acest lucru; era convins, pe deplin convins, din motive speciale, că femeia este smintită. Dacă, iubind o femeie mai mult decât orice pe lume sau presimțind posibilitatea unei asemenea iubiri, ai vedea-o deodată ferecată în lanțuri, îndărătul unor gratii de fier, bătută cu ciomagul de temnicer -, atunci această impresie ar fi întrucâtva asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își râdeau toți, încât, pe fundalul general al tonului celorlalți, devenea, fără voie, comic: încă puțin, și ceilalți ar fi început să râdă și de el, însă prințul nu observa acest lucru.) — Prințe, chiar nu vă dați seama că e smintit? spuse Evgheni Pavlovici, aplecându-se spre el. Mai înainte mi-a spus cineva, aici, că l-a apucat sminteala avocaturii și a discursurilor avocățești și că vrea să dea examen. Mă aștept la o parodie strălucită. — Vă conduc spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în ceruri? Aruncă pe capul meu dureri și mai mari, dacă au răsplată atât de înaltă! Mi-am pierdut urma printre îngeri? Fă să nu mă mai întîlnesc nicicând cu mine. Ajută-mă să-mi înec duhul în raiul simțurilor, smintite de cer! Omul n-are drept să se creadă pierdut, atâta vreme cât deznădejdea îi oferă încă distrugerea voluptuoasă în Dumnezeu. O dată ce dorințele devin spumoase, ajungi să trăiești prin consimțirea dată fiecărei clipe. Silit să-ți acorzi ție existența, mărești spațiul dintre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
descoperă, un moment de criză. „Crisis“ în grecește înseamnă judecată. În momentul crizei ne dezamăgim de o falsă realitate. Dezamăgire în sensul că omul ajunge să cunoască neputințele omenești acolo unde nu s-ar fi așteptat. Și lucrul acesta îl „smintește“ în loc să-l înțelepțească. M-am scandalizat și eu de tot felul de lucruri și până la urmă poate m-am înțelepțit. (râde) Ce căutați la Paris? Asta e încă o istorie. Alegerea pentru teologie nu a fost în principal o alegere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Luxemburg... Ce nu știe lumea despre dumneavoastră și ați vrea să știe? Lumea n-ar trebui să știe chiar așa, totul. De exemplu, dacă unii oameni simpli ar afla că eu lucrez câteva ore pe Internet ar putea să se smintească. O tânără - mi s-a părut cam îndrăzneață, n-am zis nimic, dar mi s-a părut îndrăzneață - mi-a spus: „Mi se pare că stați cam mult pe Internet, mai aveți timp să vă faceți rugăciunea de seara?“. Ça
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nu are rost să meargă într-un asemenea loc, că nu vorbește limba, că nici din Tokyo nu a plecat de multe ori, dar n-a luat în seamă sfaturile noastre. L-a șocat foarte tare moartea mamei. S-a smintit de tot și asta pentru că a iubit-o mult pe mama. N-am găsit nici o replică. Am rămas cu gura căscată și cu ochii Țint\ pe Midori. — Știi ce ne-a zis tata, mie și surorii mele, când a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înotăm, ne scufundăm treptat. Așa a fost Kizuki, așa sunt și eu, și Reiko. De ce nu-ți plac ție oameni mai normali? — Pentru c\ eu nu vă văd astfel, am spus după o clipă de gândire. Eu nu vă consider smintiți pe nici unul dintre voi. Cei pe care îi văd eu „scrântiți“ sunt acolo, în lumea de afară. — Nu-i adevărat, noi suntem scrântiți, spuse Naoko. Îmi dau perfect de bine seama de lucrul acesta. Ne-am plimbat o vreme fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fie să ascundă totul pentru totdeauna. Nu e atât de rău pe cât pare, a spus Încet, momentul trecuse deja, alegerea ei fusese făcută. Am ieșit să mă plimb și am văzut un bărbat bătându-și nevasta mai mai s-o smintească chiar În mijlocul străzii. Am Încercat să salvez o femeie bătută din mâinile soțului ei, dar cred că am sfârșit prin a fi și eu bătută. Au crezut-o. Era ceva ce ar fi făcut, ceva care i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să știe ce pot să găsească acolo". V.P.: Legat și de întrebările de mai sus, putem afirma că trăim într-o societate obosită? Există o criză a sensului de a exista? S.H.B.: Nu cred că societatea e obosită. S-a smintit, cred, de prea multe griji inutile. Dacă "lumea e prea mult cu noi", înseamnă că a venit timpul să căutăm esența lumii, să vedem ce înseamnă lumea cu adevărat, de ce ne aflăm aici, de unde venim, și încotro mergem. V.P.: Muzica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Trăgeau singuri la fântână, intrau singuri în grajd îndată ce descălecam în curte. Da, erau puri, fiindcă erau castrați. Armăsarul alerga prin curte nechezând, izbea cu picioarele, nu puteai să-l încaleci, te trântea, rupea gardurile, mușca... era superb, dar era smintit, ca și omul... Iapa însăși nu era nici ea de stăpânit până nu era dată la armăsar. Dacă animalul numit de Swift Yahoo ar fi pățit și el la fel, adică dacă ar fi fost castrat, ar fi ajuns și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trese, frumos ca un zeu, în dolman cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare umbrele nopții, căci neputincioși să ne împotrivim uraganului, așteptam ca întunericul să-i pună stavilă. - E smintit, mă gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne vorbea simplu și firesc, înălțat pe culata tunului. Îl iubeam precum îi iubesc pe toți oamenii frumoși și buni la suflet. Vorbea cinstit, fără să-și dea seama ce înseamnă moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Illustrium! O, Căderea Marilor Oameni! Căderea mea s-a produs, literalmente. Masa considerabilă a trupului meu, slăbită de învârtituri (mai ales în regiunea genunchilor) s-a revoltat în cele din urmă și m-am prăbușit la pământ într-o încercare smintită de a face unii dintre cei mai perverși pași pe care îi văzusem de atâtea ori la televiziune. Muncitorii părură destul de afectați și m-au ajutat foarte politicos să mă ridic, zâmbindu-mi într-un fel extrem de prietenos. Atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le zice c-ar fi bine s-arunce o bombă nucleară p-acoperișu’ fabricii, ca să s-omoare, și ăi de scapă să-nfunde pușcăria... Nu l-am mai văzut de atunci. — Păcat. Aș vra să aflu p-un’ se mai învârte smintitu’ ăla gras. Poate-am să sun la Levy Pants să-ntreb de el. Mi-ar place să-l fac să pice la Bucuria Nopți’ ca o bombă nucleară. Îm’ pare că-i ce ne trebe ca s-o facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
laringele. * Santa Battaglia, ținând ziarul sus, în dreptul fotografiei mamei ei, spuse: — Ei, cum îți place asta, fetițo? Cum îți place felu’ în care s-a descurcat nepotu’ tău, Angelo? Îți place, drăguțo? Arătă spre altă fotografie. Și cum îți place smintitu’ de băiat a bietei Irene, culcat jos în rigolă ca o balenă adusă de apă? Nu-i așa că-i trist? De data asta, Irene trebe să-l ia și să-l închidă undeva pe băiat. Crezi că se-nsoară vrun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
strica întâlnirea cu un polițist sub acoperire, care căuta s-o acuze de trădare. Ușa se închise. Danny simți cum se cocoșează de teamă și cum localul întunecos, plăcut și sigur se transformă într-un spațiu malefic, populat cu negrotei smintiți din junglă, gata să-l mănânce de viu, ca să-i răzbune pe toți negroteii pe care îi strânsese el cu ușa. — Claire, hai să plecăm, bine? propuse el. Claire zise: — Da, hai. *** La întoarcere Claire, care era foarte agitată, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
interpretări apariția regelui era anunțată de salve de tunuri și cântec de trompeți, iar pasiunile se dezlănțuiau sub acoperirea unor acte de cruzime zguduitoare, și nu prin hohote dubioase. Oricum, Lear e un rege, nu un bătrân care s-a smintit tăvălindu-se pe jos în mijlocul unei cete de hippies,ci s-a scrântit în spiritul său, prin devitalizare, fiind un biet moșneag, și nu un bărbat în puterea vârstei plesnind de sănătate. N-are sens! Ce-ar face atunci regizorul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pentru măreția eternității ce ne va ridica din superficialitatea prezentă. În momentul de față forțe, energii ce ar fi putut duce omenirea În sus o duceau În jos. Pentru scopuri mai bune În viață, puține erau disponibile. Teroarea de sublim smintea toate mințile. Capacități, impresii, viziuni comasate În ființe umane de la Începutul Începuturilor, poate de când materia pentru prima dată lucise de grăunțe de conștient, erau strâns legate În general de vanități, negații și dezvăluite doar În indicii și cifre amorfe mâzgălite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ciudată, din amestecul lui Dumnezeu în nebunia lumei. Câți alții, mai primejdioși încă! Cei care nu mărturiseau în afară scrânteala lor și vorbeai cu ei neturburat, până când aflai vreun gest excentric, neașteptat, și care era totuși logic către ceea ce era smintit în mecanismul lor. Mai toți oamenii aveau ceva schimbat atunci. Unii pentru că în adevăr erau zdruncinați. Alții pentru că, rămași aceiași, aveau de-a face cu ceilalți. Părea că o poartă se deschisese și amestecase, nebăgat de seamă, ospiciul cu sănătatea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
accese de melancolie. Doru 92 vroise cu orice preț să ducă pe nevasta lui la Viena. îi răspunsese categoric: "Nu! Du-te dumneata singur!" - Auzi! să-i zică lui Doru "dumneata". Era nebună. . . Așa crezuse și Doru, că s-a smintit, și nu avusese liniște până nu o vor vedea doctorii iarăși. La Viena, timp de zece zile, Lenora însă se plimbase cu Coca-Aimee, târguise, conversase plină de grație cu doctorii. O găsiseră mai bine, dar nu se putea garanta nimic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]