345 matches
-
spus că sunteți În concediu. Am vrut să vă mulțumesc personal pentru tot ce ați făcut pentru Colin. Se răsucește spre băiețel: E un om bun Euan, el e bărbatul care a Încercat să-l ajute pe tăticul tău... se smiorcăie ea puțin. Băiețelul Își ține capul În jos, dar Își ridică privirea spre mine și se forțează să-mi zâmbească. E cam de aceeași vârstă cu Stacey. — Avea probleme cu inima... era o chestie din familie... ereditară. Îi urmăresc buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sunt În trening. Ridic o mână să-i fac să tacă, apoi mă duc, dau muzica Încet și ies afară la ei. — Crăciun fericit Tom! Julie! țip eu. — Dumnezeule Bruce! Dă-ți sculele mai Încet, măi! Încercăm să dormim! se smiorcăie Stronach, cu mutra lui belicoasă de prost uitându-se la mine să vadă dacă dau vreun semn că i-am Înregistrat plângerea. — Nu-mi Încălca proprietatea Stronach, ce dracu! Dacă ai vreo reclamație de făcut că-i prea multă gălăgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
îl nimeri în plin. O sută de ace înroșite îi străpunseră gura, nasul și ochii simultan. Constable încă urla în clipa în care femeia îi smulse pixul din mână și îl lovi în spate. - De ce-ai făcut asta? se smiorcăi el, sprijinindu-se într-un cot ca să se ridice. De ce? Răspunsul pluti în aer preț de câteva clipe, apoi fu izbit de un al doilea jet de spray arăzător. Capitolul XLII Amelia Sachs lăsă deoparte tubul cu spray paralizant. Sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
casei lui cutare, ba În dreapta, la nucul lui cutare, În stânga, la ai lui cutare, ieșiți, cu mic cu mare, la portiță, de rămas-bun-are, făcând cu mâna, bărbații, scâncind, În basmale, femeile - fetele Încă ne-triste, că nu Învățaseră să se smiorcăie În barijuri - au să-nvețe ele, vai de ochișorii lor. De parcă aș fi fost mutat, În somn, din calidor, drept pe drumul În ușoară pantă spre Chișinău - mergând pe jos, În urma carului - bieții boi. A fost, de parcă n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe cineva acum, așa că nu prea observ alți bărbați. —E ceva serios? E oare? Nu știu, nu-i așa? Nu sunt prea sigură. Să-i spun despre Adam? Ar fi bine? Sper că se poartă bine cu tine, spune Amy smiorcăindu-se autocompătimitor. — Toți bărbații sunt niște ticăloși în fond, zic făcând o slabă încercare să-i readuc zâmbetul pe buze. Totuși nu funcționează. Fața i se boțește iar. Se întinde după alt șervețel. Apropo de ticăloși... mă aventurez eu, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o tratam ca pe sora mea mai mică. — Știu, știu, am spus. — Naoko mi-a zis apoi că vrea să o țin în brațe. Eu i-am spus că-i prea cald ca să ne îmbrățișăm, dar a început să se smiorcăie că e ultima oară, așa că am luat-o în brațe. Am stat așa, o vreme, cu un prosop între noi ca să nu ne lipim una de alta. Apoi s-a liniștit, am șters-o iar de transpirație, i-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sentimentul ăsta. — Știu... Și urăsc și locul ăsta. Urăsc tot ce e legat de el. Îl urăsc pe Barnes, urăsc citatele lui Ted și deserturile stupide ale lui Levy. Aș fi vrut să nu fi fost aici. — Știu... Beth se smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii. Mi-e mai bine acum. Mulțumesc. N-ai pentru ce, spuse Norman. Rămase cu spatele la el. — Unde naiba or fi batistele alea? Găsi un șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a mai urâtă dân toate. Tejerina a Înghițit cum a putut, pencă, la urma urmelor, i-a datără o educație Îngrijită; da la trei și cinșpe În zori n-a mai Înghițit și a văzut-o ieșind În goană și smiorcăind. Unii zic că cauza dă motiv iera că se troscănise praștie, da consensu ăl mai generalizant ie că să bocea dă oftică, fincă-l iubește. Când m-am dus a doua zi să-l văz, Cufărașu iera radios, și ba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu eram în stare nici să le trăiesc, nici să le uit cu totul... Soarele îmi ardea creierii, dar nu mă mișcam. Parcă vroiam să mă pedepsesc pentru faptul că printr-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi să am puțină pace. E destul că sunt tracasat la serviciu cât e ziua de lungă. Credeam că ți-am descris suficient de bine ororile pe care trebuie să le înfrunt zilnic. Tu știi că te apreciez, puiule, se smiorcăi doamna Reilly. Hai, dă-mi un sărut de plecare, ca un băiat bun ce ești. Ignatius se aplecă și o pupă ușor pe obraz. — O, Doamne, spuse el, scuipând pudră. Îmi va scrâșni între dinți toată noaptea. — Mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a fi tratat în urma șocului. — Ghinionul nostru să fie un fotograf prin preajmă, care stătea ș-ardea gazu’ de pomană, așa că l-au trimis să te pozeze stând culcat în drum ca un vagabond beat. Doamna Reilly începu să se smiorcăie. Trebuia să-mi închipui eu c-așa ceva avea să se-ntâmple cu pozele alea scârnave și tu umblând aiurea pe străzi îmbrăcat ca de bal mascat. — A fost cea mai lugubră noapte din viața mea, suspină Ignatius. Fortuna se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sandy Alunecosul Îi rămăseseră În minte. Lista aceea de delicte. Martin Strichen era un mic netrebnic. Dar asta nu Însemna că nu suferise În mâinile lui Gerald Cleaver. Watson semnă pentru Martin Strichen și Îl conduseră, legat la mâini și smiorcăind, prin clădire și spre ieșirea din spate. Era doar puțin de mers până la mașina de poliție pe care o luase Logan. În vreme ce Watson Îi apăsă capul În jos, să nu se lovească, Strichen zise: — Avea paisprezece ani. — Ce? Watson se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
n-a avut copii. Imediat ce Învață să vorbească mucoșii ăia mici, nu se mai opresc până nu dau năvală hormonii și devin adolescenți. Atunci nu mai scoți de la ei nici un cuvânt. Dar un copil de patru ani poate să se smiorcăie toată ziua și toată noaptea dacă vrea ceva cu-adevărat. Așa că, În cele din urmă, mama se enervează și cu asta basta. N-o mai vede niciodată pe fiică-sa. Și În nici un caz n-avea s-o mai vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de-o nenorocită de piatră mare. Am ajuns Într-un șanț. Am Încercat să mă trag afară c-o bucată mare de placaj, doar că se clătina. S-a mișcat și dedesubt era o umflătură În apă. Începu să se smiorcăie. La-nceput m-am gândit că e un câine, știți, un bull terrier, ceva... Fiindcă... fiindcă era negru cu totul. Așa că mă pregăteam să ies naibii d-acolo când văd ceva lucios, care sclipește-n ploaie. Știți, ca un lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scoase din buzunar un dreptunghi de hârtie, desfăcându-l Într-o fotografie a lui Geordie Stephenson de pe vremea când era viu. O avea cu el cam de când făcuseră turul printre pariorii jepcari din Aberdeen. O ținu În fața omului care se smiorcăia. Îl recunoști, nu-i așa? Ochii lui Anderson se ațintiră pe fotografie, apoi reveniră la pata de pe bandajul său. Acea privirire fugitivă Îl făcu pe Logan să-și dea seama că avusese dreptate. Cameron Anderson și Geordie Stephenson. Nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse un alt adept. Pinky o disprețuia pe femeia asta de mâna a treia, care reacționase prin strănuturi și smiorcăieli la acest moment important. O ciupi zdravăn din spate, sperând că va sări în sus, dar fata continuă să se smiorcăie și să se vaite. Ammaji veni în fugă cu o cană de aluminiu plină cu apă și o goli peste ea, în caz că soarele era prea puternic pentru ca să-l poată îndura. Pudra de talc se scurse într-un rîu lăptos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care le tot ridică, nu era poponar. Ci că Într-adevăr proiecta o imagine fantastică de putere masculină. Un individ care făcea un efort hotărât pentru sine. Treaba Angelei se pare că a fost să Îi mai taie din nas. Smiorcăie acum după el, dar e o scroafă și mâine o să uite de el. Cred că soră-mea e o scroafă. Dacă el are prea mulți mușchi, atunci ea are prea multă grăsime. Pieptul ăla umflat nu Împiedică revărsarea de sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În stare să-i găsească răspuns: e mai bine să suferi din pricina cuiva pe care-l urăști, ori din pricina cuiva pe care-l iubești? S-a așezat În fund și a tras cu urechea la viața cartierului necunoscut lui, copii smiorcăindu se, ecoul unui zăngănit, un hârșâit de joagăr, dar Îndeosebi lipsa vocilor. La fereastră, un cearșaf apăra camera de soarele fierbinte al dimineții. Umbrele desenau pe jos volute ciudate, făpturi marine transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înșirate de la un cap la altul, nu fusese niciodată lumină. Seara, când ziua cade dintr-odată În noapte, băieții nu se mai clinteau din loc, Înspăimântați de ce ar putea să le aducă noap tea. Unii adormeau de Îndată, alții se smiorcăiau, vorbeau Între ei ori se răsuceau de pe-o parte pe alta până când se trezeau pe jos. Johan nu dormea. Când frații călugări de serviciu stingeau lumânările și lămpile cu gaz, iar Încăperea devenea rece, deșartă și tăcută, Adam venea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o nomadă. Nu te stabili, draga mea, casa ta e unde te afli. Tu controlezi lucrurile. Nici Karl de Willigen, nici nimeni altcineva. Iubirea e doar o idee. Poți s-o stăpânești ca pe oricare alta. Acum Încetează să te smiorcăi. Pune apă la fiert și fă-ți un ceai. Eu trebuie să continui cu dansatorii mei cataleptici. Noaptea aceea a părut fără sfârșit. Margaret a zăcut În fundul patului fără să se miște, clipind În Întuneric, cu brațele pe lângă corp. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Niciodată. De-aia nici nu visez, de-aia nu mă gândesc la viitor. Pentru că, dacă o fac, tot ce văd e un gol nesfârșit. Abia acum și-a dat Adam seama că ea plânge. N-a suspinat, nu s-a smiorcăit, n-a făcut istericale și nici altceva din ceea ce el socotea că e asociat cu plânsul. Nu s-a mișcat. Doar că ochii i s-au umplut cu lacrimi, iar după câteva clipe și-a șters violent obrazul cu dosul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
intrat, el mesteca, pe masă mai erau niște pachețele pe jumătate mâncate de nasi padang. Niște muște grase stăteau nemișcate, ca niște stafide, pe orezul Îngălbenit de sosul de curcuma. — Să nu mai dispari așa niciodată! l-a dojenit ea smiorcăindu-se zgomotos. — Îmi pare rău, a zis el. L-a privit și a văzut că avea și el ochii umezi. Ridicase o mână să și șteargă lacrimile, avea boabe de orez lipite de degete. A și zâmbit, dar ea și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ia de la capăt, într-o altă familie, și lacrimile au început să-i curgă șiroaie pe obraz. Și ei îi pare rău, teteo, se adresau copiii lui Ismail. — Gata! Ce s-a făcut nu se mai desface, oricât v-ați smiorcăi voi și asta pentru binele Prințăsăi, s-a arătat dârz Ismail, deși i se muiase inima de părere de rău. Prințesa s-a autoîncurajat și ea gândindu-se că va ajunge o doamnă ca să le arate „nașparliilor” ălora care o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii, pe cai înspumați, au adus vești năucitoare în tabăra de la Târgu cel Frumos. Corpul de armată rămas în ariergardă la Cotnari, ca element de siguranță pentru grosul trupelor crăiești, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]