528 matches
-
Zice că îi spui lui Richard că ai de lucru în atelier când nu ai, a zis. Apoi s-a uitat spre mine. Scuze pentru toate astea, Barbara. Probleme de familie. Mai vrei o ceașcă de ceai? Sheba s-a smucit spre fața uimită a doamnei Taylor. Arăta amenințător cu degetul: — Nu, a țipat ea. Nu. N-o să accept asta, mamă. E foarte frumos din partea ta că ai avut grijă de Polly și mă bucur că ai dezvoltat acest interes nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În spatele lor, în prag, era Connolly. — Ai grijă, l-a auzit spunând. Apoi a mai fost ceva conversație, pe care n-a putut s-o audă. Connolly a coborât pe scări și a sărutat-o pe fată. Sheba și-a smucit bicicleta. Era amețită. Nu văzuse bine dacă o sărutase pe obraz sau pe buze. Celălalt băiat zicea acum ceva și ea nu înțelegea. Toți trei au izbucnit în râs. — Mă fut, ești numa’ gelos, a zis Connolly pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spus Danny. Jake găsise un os soios, iar sunetele pe care le scotea în timp ce-l rodeau i-au amintit lui Danny de canion, de sălbăticie, în general - totala avariție și indiferență în fața durerii omului. Puștiul n-a mai rezistat. A smucit, cu putere, frângie cu care era ancorată barca de mal și-a înșfăcat vâslele. Într-o secundă, ambarcațiunea a intrat în curentul râului. Alice și John rămăseseră muți pe nisip. Drew a apărut în fugă și urlând; câinele hămăia ultragiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a sudoare. Foșnitul fiului care se instalează liniștit în sacul de dormit, în mijlocul pustietății. Sigur că sunt, a concluzionat Mike. Jina s-a dus la el, a încercat să-l ia în brațe. Zach, a spus ea. Zach s-a smucit însă și s-a afundat așa de tare printre copaci, încât Jinei i-a fost teamă c-o abandonase din nou. Femeia a deschis gura, dar a închis-o la loc fără să-l strige. Își amintise că, în Idaho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a informațiilor e dificilă, dar mai dificil este să-ți astupi urechile. Drumul dintre stîncă și marginea livezii de peri era Întunecat ca un tunel și am avut impresia că am uitat să aprind luminile. O rafală de vînt Îmi smuci volanul În mîini. Dealul și livada de peri se terminau brusc Într-o pantă abruptă. Drumul era perpendicular pe mal. Am văzut imediat un mănuchi de lanterne roșii, dar mi se păreau cu totul altfel decît Îmi imaginasem. Mașinile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
incurabilă? Cu toate acestea, se pare că nu merita să mai Îmi pierd timpul pe-aici, deși clopoțelul de avertisment sunase. CÎnd mi-am luat mîna de pe coapsa fetei - părea să n-o fi băgat În seamă pînă acum -, Își smuci piciorul și-mi aruncă o privire dușmănoasă. — Presupun că nu pot spera să mă inviți la cununie. — Ce-ai de gînd să faci? Dacă vrei să mergi la studio, grăbește-te, căci timpul zboară. S-a schimbat melodia și momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
numai cu urechile ațintite la bătaia răsunătoare a cânilor, scurt, din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă într-o visare; puse pușca la ochi cu repeziciune, și slobozi două focuri unul după altul. Prin fumul risipit văzu căprioara în fuga-i de vânt în lungul poienii. Înghiți de două ori, frânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i dea Inelul lui Frodo. Știa că trebuie s-o facă dar, când a venit momentul, n-a fost în stare. Codependentul era prea speriat să rămână fără aer chiar și câteva secunde. Apărându-și cu o mână tubul, a smucit-o pe cealaltă în sus: „Urcă“. Spre groaza mea, a început să înoate în direcția opusă, apărându-și încă rezerva de oxigen. Ceilalți erau mult înainte, îi vedeam cum se pierd în zare. Nimeni nu mă putea ajuta. Nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce stătea cu spatele la el. — Vorbește! strigă Vitellius. O apucă de umărul fragil cu o mână, în timp ce în cealaltă strângea pumnalul. — Jură că vei păstra tăcerea! Velunda nu răspunse. Vitellius îi vedea doar ceafa albă, delicată, încadrată de părul blond. O smuci, întorcând-o spre el. În clipa aceea scoase un urlet, căci ceea ce văzu fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldații. În plus, amândoi sunt adepții cultului lui Mithra, ca tine și ca mine. Oare asta nu-i de-ajuns? încheie Antonius iritat. Nu, nu-i de-ajuns. Spionii lui Vitellius sunt... Nu apucă să-și termine fraza. Calul se smuci atât de tare, încât Errius aproape căzu din șa. Deodată, vreo doisprezece oameni ieșiră din pădure și îi înconjurară pe Antonius și ai săi. Erau înarmați cu pumnale și sicae și era limpede că veniseră să-l ucidă pe Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și-n jos, în timp ce domnul Chawla striga ordine la care nu era nimeni atent. Nu lăsa focul să se stingă. Unge-te cu ulei înainte să te dai cu săpun. Săpunește-te bine, Sampath. Căldarea se înclina când funia era smucită de jos, iar apa curgea din ea sub forma unui jet care prindea lumina zorilor și se prelingea ca lava topită. Apoi, bucurându-se de timpul liber, Sampath stătea înfofolit în pătură și își usca părul la soarele din ce în ce mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în diferite părți ale feței mele. O durere gingivală și de maxilar a lansat un atac concertat asupra regiunii mele vestice. Dincolo de parc, nevralgia a închiriat un apartament dublu în cartierul meu rezidențial din est. În centru, bărbia îmi trepidează, smucită în sus de fălcile pe care nu le mai controlez. Cât despre creier, unde se află administrația, acolo e Harlem-ul întreg, cuprins de flăcările tot mai fierbinți din cuptorul verii. Fierbe și se umflă. Va exploda într-o zi... Memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmat de trei bubuituri furioase în ușa de la intrare. Alec s-a ridicat în aceeași clipă și a pornit-o înapoi, spre baie, cu pași furișați, care trădau o îndelungată experiență, mimând cu palma lama cuțitului dus la gât își smuci capul cu un gest sălbatic și dispară. Am tras zăvorul cu țigara și paharul în mână și am deschis ușa. Un tip masiv, cu părul vâlvoi, se sprijinea de tocul ușii de parcă ar fi fost sfârșit de oboseală și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Twenty-Third și centru, cu trosniturile lor de căldură electromagnetică, locul în care viața a scăpat din lesă și acum nu mai are nevoie de nume. „Te-a tras?“ mă va întreba ea cu siguranță când mă voi întoarce. Shadow se smucește, dar eu îl trag înapoi tare, mult mai tare. — Ești un sfânt, îmi spuse Martina. Am pus tava pe pat și am tras draperiile. Beau ceaiul cu puțin zahăr acum. Fiecare zi a vieții are nevoie de un tratament foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apucat să-și taie la fel de metodic încheietura mâinii drepte. Prepelicarul s-a apropiat și s-a oprit în fața ei, fără să spună nimic. Doar a privit tăcută. Liv Sylwan Jones i-a întoars privirea. — S-a terminat, a spus ea, smucindu-și capul către coloana de fum. Ca și Grimus, și Liv își alesese momentul morții. Pe muntele Kâf moartea trebuie aleasă. O violență aleasă de bunăvoie asupra corpului. Cu o grijă exagerată, trase cu cuțitul pe sub bărbie o linie roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se Îndreptă spre ușă. „Nu aveți dreptul să mă alungați pe scări”, adăugă celălalt. „În fond, fac parte din viața dumneavoastră personală. Sau, dacă vreți să folosesc un alt termen, impersonală... Putem zice și așa...” Și spunând aceasta, arătarea se smuci din mâinile lui Noimann cu putere. Medicul rămase pentru o clipă Înmărmurit. Nu se așteptase ca fantoșa de care probabil era bântuit să opună atâta rezistență. De obicei, astfel de făpturi ce se Întrupau dintr-un rezid interior, În esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu și vine spre mijlocul scenei mimând se uită pe fereastră, cu capul scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și mimează pe fereastră până-i cade bereta. Începe să (țipe Mamițoo! mam’ maree! tantii! Cucoanele: Ce e? Ce e? Goe: Să oprească! (bate din picioare) Să oprească! Mi-a zburat pălăria
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Aha: Carpații Meridionali sunt . . . (din nou telefonul: (țârr,țârr...) Spune! Da știu... Vulpea! (trântește telefonul și vine spre masă. Din nou telefonul) Alo! Da! Vulpea ( Închide și bombăne) Mare lucru. Știe orice prost. Sigur că-i vulpea și telefonul sună, smucește receptorul. Știu, vulpea! (închide,) Vulpea! Vulpea! Au telefon și toată ziua: țârr... țârr... Nici nu se gândesc să-i respecte timpul pentru învățat. Halal colegi! (telefonul sună, el azvârle o pernă peste telefon. Țârâitul se aude înfundat, apoi tace. El
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe care fără voia lui o făcuse. El se pregătea să guste dulceața odihnei când a văzut că Hipograf, pe care-l legase de mirt, speriat de ceva, se smucea și mungea cu disperare pentru a scăpa din priponeală. Zbaterile sale scuturau mirtul atât de tare încât o bună parte din frunzișul său bogat fusese smuls și risipit pe jos. Trosnete ca de lemn arzând în foc păreau a ieși
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a mă culca cu el când l-am văzut cum Își scoate cămașa la o licitație În scopuri caritabile, când se vindea o Întâlnire cu el. Trei sute de femei, cu mine cu tot, au luat-o razna când și-a smucit-o peste cap. Exact ca În Coyote Ugly, dacă Înțelegi ce vreau să zic: minunat și jalnic În același timp. Am lăsat garda jos și am uitat - pentru o fracțiune de secundă - că vorbeam cu șefa mea. I-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceva ce nu se poate vedea niciodată. Dârlogii legați între ei și prinși în copac i-a dat peste cap. Se zvârcoleau nechezând ca în groapa cu lei. Încercau să se ridice. Cu mare greu, i-am văzut în picioare, smucindu-se să scape de foc.” ― Și nu i-a venit în minte să-i dezlege cumva? ― Stați să vedeți: „Nu știam cum să-i ajut” - a continuat Traistă. „În cele din urmă, mi-am amintit că am baioneta la șold
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste el. Danny lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
14 ianuarie: Augie Luis Duarte, la fel. Wiltsie și Duarte erau prostituate masculine. Noi știm că anumiți bărbați din sindicatul vostru frecventează prostituatele masculine, iar portretul asasinului e leit Loftis. Tot mai vrei să faci pe marea doamnă? Claire se smuci. Mal văzu în ea ceva ce nu trebuia atins și îi dădu drumul. Femeia se duse direct la un birou de lângă scări, luă un registru și i-l aruncă. — Pe întâi, patru și paisprezece Reynolds a fost aici, sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă, apoi se lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se smucească. Durerea Îl cutremură. În sală se răspândi mirosul de carne arsă. Fierul se Îndepărtă, apoi se lipi iarăși de umăr. Partea sensibilă a trupului i se Încordă, iar ascuțimea durerii Îl duse până la leșin. Dar nu leșină. Rămase În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și m-ai recunoscut drept fiu. Îți mulțumesc pentru iertare. Din această clipă orice dușman al tău este și dușmanul meu. Mongolul se Întoarse Încet spre Ogodai și spuse: - Vom lupta după legile cele vechi ale Asiei. - Nu!! strigă Ogodai, smucindu-și mâinile legate. Legile Asiei nu sunt valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]