563 matches
-
politician din miazăzi și anume: eu și amicul meu Venizelos, acoperindu-se cu meritul comun. Astfel se agață de lampă panglica cleioasă de prins muște sau o tinichea de o coadă” (Alianța biruitorilor). Sau: „Deci d-l Brătianu s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
măcelar. Trăim mereu cu spaima de moarte și orice ins care caută scurtături spre ea ne crează o stare de inconfort. În discuțiile prilejuite de măcelul de la Balc, mă mir că nimeni n-a invocat bestialitatea meseriei de pescar. Să smucești firul de nailon la capătul căruia se află un cârlig de oțel înfipt în cartilagiile fine ale gurii unui biet pește mi s-a părut întotdeauna un spectacol al violenței absolute, o cruzime născută din impulsuri de torționar. Probabil că
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
scot din matca gîndurilor obișnuite. Căci te rup de rețeaua obișnuințelor și te transpun într-o zonă de dificultăți la care nu ai stat niciodată să reflectezi din proprie inițiativă. În fond, rostul unei cărți de filozofie este să te smucească, să-ți zdruncine opiniile, silin-du-te să accepți că lumea poate apăra cu totul altfel decît ești obișnuit să crezi. În privința asta, Husserl e emblematic. Un gînditor clasic, pe cît de inactual, pe atît de modern.
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
nu l-a iubit pe Cehov, spune ea, aruncând o privire supărată câinelui. Cehov era plictisitor, iar Knipper era o femeie frumoasă, care adora gloria și-i plăcea să fie în centrul atenției. ș...ț Pudelul nostru de astăzi se smuci din nou și capătul lesei alunecă din mâinile Maiei. Cățelușul fugi pe aleea întunecată dintre chei și trotuarul paralel pe care, în șiruri, se întind cafenele și restaurante. Maia se opri disperată. Alergai după cățelușul ei. În față se auzi
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
vreme de vreo șase zile. - Habar n-aveți ! Nu știți nimic despre Dumnezeu ! Rabinul se răsuci înapoi spre Ozzie. - Poftim ? - Nu știți... nu știți... - Cere-ți iertare, Oscar, cere-ți iertare ! Era o amenințare. - Nu știți... Mîna rabinului Binder se smuci spre obrazul lui Ozzie. Poate că fusese menită doar să-i închidă gura, dar Ozzie se feri și palma îl nimeri din plin în nas. Sîngele țîșni într-un jet scurt, care pătă cu roșu partea din față a cămășii
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
a adresat matern: „Ce-ți place?”. În loc de răspuns, băiețelul i-a pus o întrebare, încântător de inocentă pentru vârsta lui: „E frumoasă cartea asta?”. Femeia din chioșc nici nu a apucat să deschidă gura, că bunica venită din spate îl smucește de lângă raft și, cu o voce guturală, i se adresă agresiv și autoritar: „Idiot mic, nu atinge cărțile. Au bacterii! Vrei injecții?”. În loc de încheiere, credem că ar fi pueril să tragem o concluzie. Nu de alta, dar am da satisfacție
Bunica, unui copil: Idiot mic, nu atinge cărţile. Au bacterii! by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/79481_a_80806]
-
la maică-sa, își ridică apoi capul și mătură, cu niște priviri aproape incandescente, întregul vagon după care, din senin, începe să urle. Să plîngă enorm, convulsiv, animalic. Stai dracu, bre și suge, îi șuieră țiganca, printre dinți, și îl smucește spre pieptul ei. Stai liniștit, că acuși ajungem acasă. Urletul se întețește, însă. Are în el ceva disperat și sfîșietor. De fiară înjunghiată sau rătăcită. Lacrimile și balele i se scurg și se amestecă pe bărbie, bate din mîini și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
ți-o provoacă tensiunea perorației. Fler expresiv, memorie spontană și temperament de scriitor, iată trăsăturile portretului său. Dar întîi de toate, temperamentul: o nerăbdare ahtiată care vrea să se manifeste imediat, și o permanentă agitație care îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub impulsul unei trepidații maladive. Și abia intuindu- i firea vitală îți dai seama ce supliciu au fost pentru el anii petrecuți în singurătatea pereților de celulă. Întorcîndu-mă la volumul trei, grosul narațiunii e dat de răfuiala
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
cuvinte, refaci un colier dintr-o grămadă de mărgele aruncate alandala. Între cei doi, rolurile sînt distribuite cu decență de conjunctură. Girard e conservatorul resemnat care deplînge prăbușirea spiritului apusean, în vreme ce Vattimo, înfășurat în hlamida progresului, e rebelul care se smucește din dorința de a culca la pămînt și ultimele interdicții, mai puțin pe cele ale corectitudiii politice pe care o întruchipează cu aplomb. René Girard e măsurat, lucid și împăcat, de aceea verdictele sale au sfîrșeala sentințelor care cad prea
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
asigură bărbatul. - Tipul ăsta, interveni colonelul, e deja pilot de vînătoare. E căpitan în Forțele Aviatice ale Vietnamului de Sud. Sam îl întrebă pe tînărul căpitan: - Păi, și e război acolo sau ce? Război? Bum-bum-bum? Schiță cu mîinile o mitralieră, smucindu-le la unison. Da? Nu? Căpitanul se întoarse cu spatele la american, își formă frazele în gînd, le exersă, se întoarse cu fața și spuse: - Nu știu este război. Mulți oameni este morți. - Suficient, aprobă colonelul. E clar. - Ce cauți aici? - Am
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
câteva luni până la Odessa primii pași i-am făcut când a fost trimis acasă rănit iată-mă zburdând pe ulițele desculțe sub dansul de pe cer al avioanelor de argint anglo-americane în ciocnirile lor cu cele germane repede vino copile mă smucește mama de mână ne-am înghesuit toți vecinii în groapa rămasă de la construcția unei case de pământ bătut de vis- à- vis ne-am ascuns ca șobolanii în adăpostul acela improvizat în paranteză fie spus poate că de aici s-
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
opta curvia e tot mai inocentă iubiții împrăștie timpul mergând înainte omul e speranța ceaiului de sunătoare și viceversa puneți substantivele la plural bucuria ferestrei nu-i de vânzare mă rog pentru iertarea vorbitorului cu semnul exclamării. LA SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul nostru șef pe un soclu verde repară rânduri albe noi închidem stelele în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de lumea cealaltă din cercul cu geamlâcuri regi și bufoni luptând pentru o coroană smucind de funii
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul nostru șef pe un soclu verde repară rânduri albe noi închidem stelele în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de lumea cealaltă din cercul cu geamlâcuri regi și bufoni luptând pentru o coroană smucind de funii eu domnule nu înțeleg cine ne-a pârât printre rânduri la vulturul primar înduioșat de liniile destinului lui polonius care trage de sfori lui lear care înnebunește ofeliei cea care iubește lui richard ce se ține de crime
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
cu ață și... a început să coase...La prima înțepătură, calul a tresărit. Pe urmă a început să bată omătul cu copita și să clatine din cap, sforăind...Trebuie să vă închipuiți voi ce frică îmi era să nu se smucească și să sară cu picioarele pe noi...Așteptam cu sufletul la gură ca mama să puie capăt cusutului...În cele din urmă, am răsuflat ușurat când am văzut că a terminat! Lucrurile însă nu s-au sfârșit aici. Mama m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în cloaca hămesită. Simțea adunându-se asupra ei toată răutatea universului. Dar acum, preocupat, nu-și mai amintea asta, după cum uită și netrebnica închipuire care prin repetare copi lărească ajunsese să capete consistența realității: ușa de lemn a closetului e smucită într-o parte și un moroi intră încet peste el, puțind a amoniac și răcnind, apoi îl strânge pe Celebi în brațele sale moi, de mort, și-l mușcă de față. Mațele lui Celebi se strângeau atunci într-o nucă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind în întuneric două forme vag omenești ce veneau spre el cu mâinile întinse. Alergă aproape în genunchi prin noroiul din ce în ce mai gros, căutând portița cimitirului; se opri și fugi spre dreapta; iar se opri și iar alergă; apoi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
giant" 21 Noiembrie 2002 este ziua în care România, după mai bine de o jumătate de veac, a încetat în mod oficial să mai fie o țară comunistă. Revoluția din ’89 era o convulsie a unui organism sufocat, care se smucea căutând aer în toate direcțiile. Partidul Comunist a fost scos în afara legii printr-o decizie pe picior a guvernului provizoriu; comunismul n-a fost niciodată supus unei consultări populare. Opțiunea covârșitoare, din toate sondajele, pentru NATO, dușmanul legendar al lagărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nebunul ăsta, o fi beat? Odată stăpînit cît de cît tremurul degetelor, Simon începu, făcînd să se audă două sau trei note, foarte scurte, mai scurte decît ar fi vrut, scăpate parcă fără voia lui. Observație: tracul, teama, tremurul degetelor smucesc, tensionează, panichează, îndîrjesc, ascut, excită, asmut, accelerează swingul. Simon avea de gînd să cînte drăgălașa aia de temă pe care tînărul său coleg o interpretase mai devreme, în deschiderea primei reprize a concertului, Letter to Evan. Aceeași tonalitate. Tempo mediu
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
sociologicește neîntemeiată. Se poate fabrica fum din nimic, suflând cu putere. Într-o zi, în tramvai, Ioanide asistă la un incident caracteristic. Un borfaș vârâse mâna în buzunarul unui călător și-i trăsese afară portofelul. Vigilent, călătorul apucase mâna hoțului, smucindu-și obiectul și strigând la conductor să oprească, încercă să rețină pe răufăcător, ca să-l dea pe mâna vreunui sergent. Hoțul se smulse țipând că păgubașul e nebun și izbuti a se da jos din vagon, cu complicitatea altor călători
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
te înțeleg. — îți place munca pe care o faci? șopti Noakes aplecîndu-și capul. — Nu. — Atunci vei ajunge să îți placă. — Nu. După ce o voi vindeca pe această pacientă, am de gînd să plec cu ea, dacă mă vrea. Noakes se smuci brusc, îndreptîndu-și spatele și țipă: — Ce absurditate! Apoi se aplecă și luă mîinile lui Lanark, bolborosind repede un șir de cuvinte. Nu, nu, nu, nu, fiule, iartă-mă, iartă-mă, nu este absurd! Trebuie să-ți vindeci pacienta, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu mă placi, dar îți mai dau cinci secunde, cinci secunde neoficiale, începînd de acum. Peste o clipă se auzi un șuier slab, iar avalanșa de abur care-i ieși din gură fu atît de puternică încît Lanark își smuci capul în spate țipînd. — Nu ești aici, nu-i așa? întrebă ea. — Ba da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi pasă. — Nu vreau să te omor. El simți un val de căldură trecînd prin metalul rece de sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doamna Thaw îl preferase întotdeauna pe el lui Ruth și transferase incidentul în mod inconștient. Puse scrisoarea la loc și închise sertarul. Durerea trăgea de un colț inconștient al minții sale ca un cățeluș care încearcă să atragă atenția stăpînului smucind de tivul hainei. CAPITOLUL 20. Angajatori Rezultatele examenului de bacalaureat nu erau încă afișate, dar aproape toți știau cît de bine sau de rău se descurcaseră, și în școală se discuta aprins despre salarii maxime și calificări minime. Funcționari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i s-a părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit cînd a spus că toți delegații au fost de acord să aranjăm chestiunile prin dezbateri deschise și cinstite! Sau a fost mințit de alții. Urmă un moment de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lume, și-am coborât pe scări, și fiecare palier, unele luminate și pline de o tăcere țiuitoare, altele scufundate în cea mai adâncă beznă, era straniu și înfricoșător de parcă-am fi coborât în infern... Urlam ca un animal și mă smuceam din mâna mamei, care țipa și ea încercînd să mă potolească, dar pulsam întreg, ca o inimă de pasăre și nu m-am potolit decât când m-am văzut afară, în șosea, și-am privit stâlpii electrici dintre șinele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]