8,304 matches
-
ce-și schimba fața, moare și se naște în scutece de apă în giulgiu de izvor, în jilțul chiuvetei în foița de aur și lacrimi. Săgeata în arc Ei credeau că bolile apar asemeni metalelor sub pământ și că bucuria smulgându-ne placidității este și ea o boală, un tremur. Ce metal va fi crescând sub pielea obrazului, în adâncurile munților tăi senini? în venele sânilor în cutremur. Inaccesibilă limba ce se strecoară în noi inaccesibilă fervoarea și fărâma de univers
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
socială", pitorească la o privire superficială dar, de cele mai multe ori, plină de înfrângeri și dezastre. Nu "timp" nu avea inginerul cu pricina, pe care poate că natura l-a înzestrat, realmente, cu înclinații artistice, ci frica de ratare i-a smuls condeiul din mână, teama că ar putea fi obligat să trăiască în sărăcie și singurătate, disprețuit de semenii săi, devorat de sentimentul inutilității, de neputințe și dezamăgiri cu tot cortegiul lor de compromisuri și de abdicări. Inconștiență sau un foarte
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
deveni aureole, Vrei să plec din veac fără să mai simți Mâna mea când mângâie spiritele Poeților duși ce îi sunt carne? Cine te va mai privi cu astfel de ochi Având patina nisipurilor slujitoare Ale oaselor regilor? Vidul injectat, smuls către ceruri De pe privirea hoiturilor Îți va aduce durerea, fără mine. * Amândoi privim pe aceeași fereastră În nemăsură, Acolo unde formele știu să fie Create de o sfântă scriptură. Urc, să mă desfășor. Sunt pânzele corăbiei de aur și argint
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
coapte care plesnesc fără zgomot, cu sucuri și carne dulceagă de fruct doborât - dând buzna afară din pielița vineție în care așteptau ghemuite. Din aroganță mi-am zădărnicit mai vechea hotărâre de a mărturisi: ecoul versurilor pe care le-am smuls din sucurile și carnea micului animal doborât la marginea zidului de lut s-au spulberat într-un irepetabil joc de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
Dînsul a numărat pînă la șapte (lovituri), apoi a adormit! Dar a doua zi, la scoala, nu s-a mai putut așeza la catedră. Îl dureau bucile înfiorător! Mai avea o meteahna cînd se îmbată prea tare, seara, întorcîndu-se acasă, smulgea parii podețelor din fața portițelor caselor și-i aducea, cadou, Anișoarei! Părinții nu-l reclamau, era profesorul de matematică, omul temut al copiilor lor! Gîl și Anișoara!! Am auzit că el s-a îngrășat, cu mașina și trei copii...! Pornisem de la
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
--- Parodii critice Chiar dacă, în general, amorul Internetului ne consumă nopțile mai lacom decît amorul pe bune, adică acela carpatino-mioritic, apariția cărții Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic, m-a smuls din brațele divelor virtuale și m-a aruncat direct în budoarul amantelor lui Ștrempel de la Biblioteca Academiei, adică în foetajul senzual și mătăsos al periodicelor dintre cele două războaie. Căutînd pe acolo să văd ce se mai scrie despre Bucureștiul
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
vede, pe lîngă obraji, și fesele "îmbujorate" de emoție! Iar Rudin, la 35 de ani, credeți că privea altfel? "Natalia se opri apoi, dar nu se întoarse (s.n.)". Ce intuiție din partea ei! Vă amintiți: Rudin o strigă după ce ea își smulge mîna dintr-a lui și pleacă. Rudin are 35 de ani. Natalia 17 ani. La ce se uită un bărbat de 35 de ani cînd are în față, la cîțiva pași, o fată de 17 ani, stînd cu spatele? Răspundeți
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
se interpună. Satie îl doborîse mușcînd din el, restituindu-i ceva vechi - o oglindă unduioasă și primitoare, în care să bălăcească neîntrerupt. Sărută peatra pe care ședea. Căutînd să se întîmple ceva monstruos buzelor lui de copil. Asprimea răspunsului îi smulse un suspin din cerul gurii. Și o dispozițe rapidă îl inflamă - să se prelingă o singură dată cu tot trupul; pe stîncă. Sperînd că toate schijele și fărîmăturile or să rămînă-nfipte-n el precum broșele. Așa că, mai suspină o dată. Nervos și
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
avut anul trecut împreună cu Nora Iuga și Robert Șerban, invitați să performeze în Elveția experimentul Renshi româno-elvețian - o poezie în lanț scrisă împreună cu doi autori din Țara Cantoanelor și care, citită pe scenă la Festivalul Zilele Literaturii de la Solothurn, a smuls ovații celor câteva sute de spectatori -, e o dovadă sigură. Din păcate (inclusiv pentru poeții în cauză), proliferează la noi această formulă a edițiilor bilingve. Poate greșesc, dar nu pot pricepe cu nici un chip rostul și eficacitatea acestora. Indiferent de
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
a găină moartă, diavolii aveau grijă să-l ieie în primire de la călcîie, dar el rezista superb, înjurînd candid în dreapta și-n stînga, împrăștiind spre stupoarea tuturor "pule" și "pizde" și "futaiuri" de clocotea văzduhul, ca pe niște crini negri smulși din teribila lui puritate. Doamne, mă gîndesc acum, eu am văzut poezia întruchipată într-un om! Mă întreb și-acum: ați primit oare prima mea scrisoare pentru dumneavoastră? Apăruse cronica la Versuri în R.l. Nu vă știam adresa. Am trimis
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
poate aș fi avut nevoie să mi se spună: "Am da drumul bolilor noastre nervoase s-o ia înainte precum doi copii...". și pe urmă stilul ăsta de povestitor vechi, sfătos și totuși cu ironia de rigoare și cu surpriza smulsă din cotidian. ceva îndepărtat și foarte cunoscut, între Defoe și Salinger!? povestea cu cameleonii și cu schimbarea înfățișărilor în copilărie, tinerețe și moarte - o călătorie inițiatică, cum e, de altfel, toată cartea. se parcurge drumul de la oameni la singurătatea absolută
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
memorie, în ele o vedeam ca prin aburi pe Maicamare îmbrăcată în zăpadă, ca zeitate a iernii, cu multe blănuri, una peste alta, în dezordine. La un moment dat ea începuse să se dezbrace sau poate viscolul stârnit brusc îi smulgea blănurile de pe ea. Până la urmă rămăsese goală pușcă, cu pielea ridată ca o pungă de hârtie din care se supsese tot aerul. Numai părul care-i acoperea "rușinea" arăta proaspăt ca mătasea porumbului înainte de a fi cules. N-o visasem
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
carte. E poate un obiect de artă. Parfumul ușilor Personajul lui Süskind din Parfumul, Jean-Baptiste Grenouille, cel născut cu harul de a simți și de a memora toate mirosurile pămîntului, reușește, după ce mai înainte nu distilase decît esențe florale, să smulgă lumii un miros a cărui existență nici n-am bănui-o. Mirosul de clanță de ușă. Dacă ar fi avut zece mii de uși ar fi putut obține, gîndește naratorul din roman, esența absolută a aromei de clanță de ușă, atît
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
în fața privitorului într-un frumos album de pictură, apărut la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași. O lume pe care o știm incoloră, pentru că sîntem obișnuiți să o ignorăm, deși zilnic trecem praguri de uși, își dezvăluie culoarea. Pictorul smulge lumii imaginea, o fixează, dar în același timp o lasă liberă. Deschisă cel puțin către imaginație. Mărturisește Val Gheorghiu: „Am decupat deci ușa, conferindu-i încărcătura simbolică a întregii clădiri, investindu-i parțialitatea cu sarcina ansamblului, încercînd - atît cît am
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
început să caut prin dulapuri, Dar nici un strai, nici o-ncălțare Nu mă închipuia altminteri, Și se făcea târziu, trecură anii, Până în ceasul de-ntuneric Când m-am înspăimântat la gândul Că nu se mai putea să mă aștepte. M-am smuls cu grabă dintre lucruri, Și-am izbucnit în golul nopții, Am revăzut cetatea părăsită, Treptele scării fără nimeni Și am căzut cu fața în țărână. Pe când mă zbuciumam jelindu-mi Întârzierea, viața mea pierdută, Grăi pe-aproape glasul nentrupării: 'Împodobită
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
în mortul pescuit din canal, lîngă Charlottenburg, după safirele de Ceylan care s-au găsit asupra lui, deși nimeni altcineva nu-l recunoscuse pînă atunci: căci fața ucisului fusese arsă cu apă tare și devenise irecognoscibilă, iar "hainelor le fusese smuls petecul cu numele croitorului, iar ceasului tasul cu iscălitura aurfaurului". Naratorul, care fusese văzut deseori în cursul zilei în compania lui Aubrey, în muzeul Frederic, în Tiergarten, în rachieria neerlandeză pe care o frecventau amîndoi, se sperie că va fi
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
dar au sfârșit bătuți de barmaniță. Caut știrea pe net și aflu că... nu că i-a bătut, i-a bătut cu ranga. De fapt, nu că i-a bătut cu ranga, i-a bătut cu ranga lor. Le-a smuls-o din mână și i-a altoit, după care i-a luat de guler și i-a dat afară. Foarte tare! Cei doi nu au fost identificați încă de poliție. Să fiu sinceră, nici nu cred că se va întâmpla
Bătaie cu ranga clientului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21140_a_22465]
-
ai mai distrat, Adi!”. Vine însă un moment în care nu se mai poate nici așa. Ziaristul de tabloid nu se mai poate minți că e OK să vorbești singur cu niște vedete nesimțite, care te ignoră la nesfârșit. Își smulge, cu mâinile, câteva fire de păr din cap și, cu dinții, câteva taste de la computer, după care decide să atace ultima redută: cititorii! Poate măcar ei vor catadicsi să-i răspundă: “Viermele din ochi, luat de la un câine?”, întreabă timid
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
povestea, prin like, share, RT sau link pe blog. Domnul director de la Altex și-a câștigat prin multă muncă dreptul că această istorie să ajungă la cât mai mulți oameni. P.S. Numele întreg al directorului este Romeo Ștefan, l-am smuls eu cu forța de la amica-victimă. Nu l-a dat din capul locului, pentru că i-a fost - citez! - “miluța”. LATER EDIT: În urma scandalului de pe internet, problema a fost preluată de Răzvan Marasescu de la HP și rezolvată. Față a fost sunata de
De ce e bine să aveţi grijă cu magazinele Altex by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21275_a_22600]
-
mai e ce-a fost. Iar eu găsesc că „Orice lucru are clipă lui prielnica, si este vreme pentru toate îndeletnicirile de sub cer: vreme este să te naști și vreme este să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit; vreme este să ucizi și vreme să tămăduești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești; vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuești; vreme este să arunci pietre
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
voluntari, au fost ei înșiși actori în clipul care-ți arată cât de simplu e să plantezi: Dacă alegi să redirecționezi 2% din impozitul pe venit către MaiMultVerde, vei plantă cu mâinile tale și cu cele ale voluntarilor fiecare leu smuls din ghearele Fiscului. Vei oferi cazmale, săpăligi, mănuși, saci de gunoi și puieți pentru că cei peste 7,000 de voluntari MaiMultVerde să facă și mai multă treabă. Dacă te-ai hotărât să direcționezi 2% din impozitul tău pe venit către
Ce faci când vrei mai mulţi copaci? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82500_a_83825]
-
erau toate de genul cinei cu penelope, măcar știam că n-am cum să le îndeplinesc ;)) Ziua mea e pe 31 august. Și împlinesc 30 ani și o să fie petrecere, mare petrecere. Și toată lumea se agită în jurul meu să-mi smulgă confirmări legate de cadourile pe care mi le-aș dori. Ideea ta a venit la momentul oportun. Dacă Bucurenci poate să facă asta, eu de ce n-aș face-o? Să ne fie de bine cu bine. hehe, și dacă vreunul
Ce-mi doresc de ziua mea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82585_a_83910]
-
faptul că personajul principal este sufletul omului, iar pe acestă doar Dumnezeu îl poate înțelege și doar El îl poate ajuta. Dacă eu aș fi în situația de a apela la droguri, nu aș vrea ca ele să-mi fie smulse din mâini în numele legii, ci aș dori să fiu ajutată într-un mod pe care ființă mea să îl poată accepta. Și cred că unui om îi poți lua totul, îi poți interzice totul fără a-l leza, doar în
Legislaţia despre droguri în dezbatere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82641_a_83966]
-
pereți. doar atât: aici s-a stins un om. tata. aici am pudrat obrajii morții cu farduri alese. aici am îmbrățișat moartea cu o iubire nimănui dăruită. nopți la rând m-a hăituit cățeaua furioasă. să mă prindă să-mi smulgă inima să-și facă mărgele din ochii mei. aici mi-au jurat iubire spaima nebunia și câțiva bărbați. ea i-a pedepsit. nu intra aici, călătorule. foarte iscusit trebuie să fii, tămăduitorule. ca să poți rămâne îți trebuie crucea spada cartea
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
mai venit. copacii răniți au dat muguri sângerii. eu nu mai țes. acum destram. la picioarele mele firul grămadă întoarce timpul înapoi. mă apropie de copilărie mă-ndepărtează de moarte. III sunt aici de câteva nopți. mă vor. să-mi smulgă ochii inima. morții mei. nu eu am sădit buruieni pe mormântul lor. și eu nu am drept scut decât pagina asta. împotriva morților dragi. pagina asta pe care cineva o va citi mult prea târziu când zarurile vor fi fost
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]