501 matches
-
Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade, Iași, 1993; Sadovenizând, sadovenizând..., Iași, 1994; Etnoestetica, Iași, 1998; Mic tratat de estetică teologică, Iași, 1999; Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală, Iași, 2001. Ediții, antologii: De-ale lui Păcală. Snoave populare, București, 1964 (în colaborare cu Vasile Adăscăliței); Pe plaiuri moldovene, Iași, 1964; Mihai Lupescu, Tei-legănat, pref. edit., Iași, 1975; Mihail Sadoveanu, Poezia populară, pref. edit., Iași, 1981, Spre Emaus, pref. edit., cu o Predoslovie de Bartolomeu V. Anania, Iași
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
totuși puține, neștiind să depășească spațiul de tranziție de la povestire la roman. De aceea, după decenii, va reveni la înzestrarea adevărată, aceea de povestitor, în Legende române (1891), corpus de proză scurtă, reluat și completat în câteva ediții. Povești, legende, snoave, anecdote transpuse într-o expresie inspirată, alertă, plastică, ca într-un joc, autorul lăsând impresia că „povestește de dragul poveștii” (I.L. Caragiale). Țară fără bătrâni, bunăoară, o prelucrare ingenioasă cu modelul în romanul popular Archirie și Anadam, a avut o mare
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
D. Stăncescu, I. Russu-Șirianu, Z. C. Arbore, Gheorghe din Moldova. Interesul pentru literatura populară este evident în V., care include în sumar materiale culese din toate ținuturile românești: Milius (poveste din Năsăud), basme prelucrate de Gr. Sima al lui Ion, snoave și anecdote adunate de D. Stăncescu și de N. D. Popescu, folclor bucovinean strâns de S. Fl. Marian. Studii asupra folclorului publică Virgil Onițiu (Straturi în poezia noastră populară) și Mihail Strajanu (Descântecele). O preocupare constantă a fost mai buna
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
cu firea, nu sunt cuprinși de spaime mistice. Atitudinea lor față de neobișnuit e asemănătoare cu a țăranilor lui Ion Creangă, a lui Dănilă Prepeleac și a lui Stan Pățitul. Irizările mitice participă la întocmirea unui spectacol realist, Fata ursului fiind o snoavă dramatizată, o sottie, până când intervine un deznodământ tragic, nepregătit, discordant, artificios. Piesa aduce în scenă o psihologie profană, restituind atmosfera vieții de prin părțile Buzăului: o atmosferă ce aduce cu a epicii lui Mihail Sadoveanu, dar se și diferențiază de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
nepotrivite. 1. Mustrarea nu se face la nivel spiritual, dacă nu conține adevăr. Ideal ar fi ca mustrarea să fie spirituală. Dar cum accedem la spiritual și adevăr absolut? La îndemână ne stă înțelepciunea milenară tradițională, cristalizată în proverbe, basme, snoave, legende, mituri, povești cu tâlc. Exemplu: Leneșul mai mult aleargă. Nu mor câinii, când vor caii. Mai moare măgarul, mai cade samarul. Un alt mijloc este Biblia: . Al treilea mijloc este cunoașterea oferită de urmarea unei căi spirituale. 2. Justețea
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
în țară, precum și Medalia de Aur a Târgului de Carte de la Leipzig (1971, 1978). S. este specializat în literatura pentru copii, unde încearcă toate genurile și toate registrele, de la basmul prelucrat și reconstruit și evocarea istorică de liberă inspirație la snoava cu scop educativ și la tableta satirică. A tălmăcit, în versuri, povești și a scris scenarii de filme pentru copii și tineret. A compus și poezie patriotică ocazională, precum și pagini de evocare a unor scriitori. SCRIERI: Țupa-Țup, București, 1957; ed.
STRAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
ș.a. În colaborare cu Iordan Datcu, a elaborat un util instrument de lucru, Dicționarul folcloriștilor (1979). Prin câteva lucrări de referință S., elevă a lui I.-A. Candrea și Ovid Densusianu, contribuie la alcătuirea tipologiei și corpusului de texte al snoavelor românești, specie a prozei populare foarte apreciată de români pentru aliajul ei original de satiră și comic, pentru rafinamentul cu care ridiculizează cusururi omenești. La Typologie bibliographique des facéties roumaines (I-II, 1969) este fundamentată pe o vastă bibliografie. Imensul
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
de români pentru aliajul ei original de satiră și comic, pentru rafinamentul cu care ridiculizează cusururi omenești. La Typologie bibliographique des facéties roumaines (I-II, 1969) este fundamentată pe o vastă bibliografie. Imensul material (peste trei mii de tipuri de snoave și aproape două sute de tipuri de anecdote, la care se adaugă peste zece mii de variante) este sistematizat în șase grupe: relații sociale, relații de familie, trăsături psihologice, defecte fizice, snoave privind armata, anecdote. Autoarea consemnează bibliografia fiecărui tip, contaminările cu
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
vastă bibliografie. Imensul material (peste trei mii de tipuri de snoave și aproape două sute de tipuri de anecdote, la care se adaugă peste zece mii de variante) este sistematizat în șase grupe: relații sociale, relații de familie, trăsături psihologice, defecte fizice, snoave privind armata, anecdote. Autoarea consemnează bibliografia fiecărui tip, contaminările cu alte tipuri, repartiția geografică, numărul de variante ordonate cronologic. Sunt comparate unele piese românești cu tipurile internaționale înregistrate în cataloagele importante, constatând că doar aproximativ trei sute sunt asemănătoare cu cele
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
consemnează bibliografia fiecărui tip, contaminările cu alte tipuri, repartiția geografică, numărul de variante ordonate cronologic. Sunt comparate unele piese românești cu tipurile internaționale înregistrate în cataloagele importante, constatând că doar aproximativ trei sute sunt asemănătoare cu cele străine. Corpusul de texte Snoava populară românească, publicat în patru volume (1984-1989), cuprinde doar primele trei secțiuni tematice ale speciei. Din păcate, nu a putut să apară în întregime, ba chiar din paginile tomurilor editate cenzura a eliminat numeroase texte incomode pentru un regim care
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
alergie la satiră. SCRIERI: La Typologie bibliographique des facéties roumaines, I-II, tr. Elena și Anton Marin, București, 1969; Dicționarul folcloriștilor (în colaborare cu Iordan Datcu), pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979. Ediții: Povești și legende, București, 1958; Nevasta cea isteață. Snoave populare românești, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971; Păcală. Snoave populare și prelucrări, București, 1975; Snoava populară românească, I-IV, pref. Mihai-Alexandru Canciovici, București, 1984-1989; Basmele românilor, București, 1984. Repere bibliografice: Iordan Datcu, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, REF, 1971
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
roumaines, I-II, tr. Elena și Anton Marin, București, 1969; Dicționarul folcloriștilor (în colaborare cu Iordan Datcu), pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979. Ediții: Povești și legende, București, 1958; Nevasta cea isteață. Snoave populare românești, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971; Păcală. Snoave populare și prelucrări, București, 1975; Snoava populară românească, I-IV, pref. Mihai-Alexandru Canciovici, București, 1984-1989; Basmele românilor, București, 1984. Repere bibliografice: Iordan Datcu, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, REF, 1971, 2; Florica Dimitrescu, Pe marginea unei valoroase lucrări despre
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
Anton Marin, București, 1969; Dicționarul folcloriștilor (în colaborare cu Iordan Datcu), pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979. Ediții: Povești și legende, București, 1958; Nevasta cea isteață. Snoave populare românești, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971; Păcală. Snoave populare și prelucrări, București, 1975; Snoava populară românească, I-IV, pref. Mihai-Alexandru Canciovici, București, 1984-1989; Basmele românilor, București, 1984. Repere bibliografice: Iordan Datcu, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, REF, 1971, 2; Florica Dimitrescu, Pe marginea unei valoroase lucrări despre tipologia snoavelor românești, LL, 1972, 1
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
și prelucrări, București, 1975; Snoava populară românească, I-IV, pref. Mihai-Alexandru Canciovici, București, 1984-1989; Basmele românilor, București, 1984. Repere bibliografice: Iordan Datcu, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, REF, 1971, 2; Florica Dimitrescu, Pe marginea unei valoroase lucrări despre tipologia snoavelor românești, LL, 1972, 1; Dusan Nedeljković, Facețiile populare românești și sârbești, RITL, 1974, 1; Bârlea, Ist. folc., 554; Ion Taloș, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, CREL, 1975, 3; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
Typologie bibliographique des facéties roumaines”, CREL, 1975, 3; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL, 1980, 23; Ovidiu Papadima, O lucrare fundamentală de folcloristică, RL, 1981, 35; Virgiliu Florea, „Snoava populară”, I-II, AAF, 1987; Iordan Datcu, Sabina Cornelia Stroescu (1912-1989), AAF, 1993. I. D.
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
Nicolăescu-Plopșor, I. N. Popescu. În articolul-program se afirmă că revista apare „pentru adunarea, rânduirea și darea la iveală a folclorului oltenesc, precum și pentru cercetarea și punerea lui în legătură cu tot ce cunoaște știința folcloristică”. În consecință, se publică credințe, superstiții, legende, snoave, povești, balade, cântece, ziceri, descântece, vorbe oltenești, folclor țigănesc etc. Materialele care alcătuiesc sumarul sunt asigurate îndeobște de membrii asociației. I. D.
SUFLET OLTENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290013_a_291342]
-
rămas în manuscris. După încheierea războiului V. va funcționa un timp ca învățător în Costeștii din Vale (1919-1920) și ca inspector școlar. Între 1929 și 1931 colaborează statornic la radio, o vreme ținând o rubrică în emisiunea „Ora satului”, cu snoave populare, povestiri cu tâlc și conferințe. În 1932 editează pe speze proprii revista „literară, științifică și sociologică” „Steluța”, pentru a avea unde să își valorifice invențiile și teoriile mecanice, dar după douăsprezece numere e nevoit să o abandoneze din cauza lipsei
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
Em. Michelet), precum și poezii de D. Marinescu-Marion, Al. G. Polihroniade, Petru Vulcan (sub numele real, P. Ghinu), M. Măldărescu. De asemenea, N. Burlănescu-Alin semnează versuri mai în fiecare număr (Melancolie, La țărmul liniștitei mări, Și când...). Este inclusă și o snoavă de Petre Ispirescu (Advocatul gonit din rai). Se pare că V.O. era redactată în cea mai mare parte de publicistul craiovean C. N. Iovipale, care, de altfel, era și girant responsabil. D. M.
VOCEA OLTULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290615_a_291944]
-
codru des, Ce stă vântul, Glossa), I. L. Caragiale (Novelă, La hanul lui Mânjoală), Barbu Delavrancea (Bunicul, Bunica), Octavian Goga (A murit Caragiale), George Coșbuc (Mama), N. Gane (Aliuță, Petrea Dascălul), Alexie Mateevici (Limba noastră), Nichifor Crainic (În taină), Tudor Pamfile (Snoave). Se mai reproduc versuri de Mihai Codreanu și Ion Gorun. Adresându-se în mod special dascălilor și învățătorilor de la țară, V.n. publică multe articole pe teme religioase (Evanghelia muncii: preotul și învățătorul. Biserica vie - amplu text despre necesitatea reformării Bisericii
VREMURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290657_a_291986]
-
23 iulie 1905. Redactor și editor este Ioan Moța, care face publică intenția de a reproduce, în primul rând, articole și scrieri literare din alte publicații periodice. Astfel, sunt puse la îndemâna cititorilor versuri, nuvele, povești, poezii populare, cugetări, maxime, glume, snoave, literatură „aleasă” și populară deopotrivă. Redactorul se străduiește să păstreze un echilibru între genurile literare. Optează pentru versurile lui V. Alecsandri, George Coșbuc, St. O. Iosif și ale Veronicăi Micle. Apreciată este și poezia lui Traian Demetrescu, Radu D. Rosetti
SPICUIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289826_a_291155]
-
articole nesemnate, dar bine documentate, cu informații de amănunt din mitologia antică. Semnificativă este reluarea unui apel al lui D. Stăncescu vizând păstrarea valorilor și obiceiurilor civilizației tradiționale. S.l. preia poezii populare din colecțiile lui Enea Hodoș și Nicolae Mateescu, snoave din culegerile lui D. Stăncescu, Gheorghe Crăciunescu și Andrei Bârseanu. Se oferă cititorilor și literatură străină, adaptată sau tălmăcită, rareori indicându-se sursa și autorul. A. Gț.
SPICUIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289826_a_291155]
-
125 chiuituri de care strigă feciorii în joc, Gherla, f.a.; Poezii poporale. Cântece bătrânești, Sibiu, 1900; Zidirea lumei. Adam și Eva. Originea sfintei cruci și cele 12 Vineri după tradiții poporale și manuscrise vechi, Gherla, 1901; De la moară. Povești și snoave, I-II, Budapesta, 1903; Povestiri din viața țăranilor, I-II Sibiu, 1911-1913; 1000 doine, strigături și chiuituri ce se obișnuiesc la jocurile și petrecerile noastre poporale, ed. 4, Brașov, 1923; Din Țara Hațegului. Povestiri, Sibiu, 1930; Munți, animale și pământ
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
caracter preponderent informativ, difuzând știri și comentând evenimente legate de viața românilor transilvăneni, publicația acordă oarecare atenție și literaturii. În rubrici precum „Partea literară”, „Pentru ceasurile de odihnă” și mai ales „Foișoara”, apar adesea versuri populare sau în stil popular, snoave, articole pe teme culturale. Tot aici pot fi întâlnite numele unor colaboratori importanți, între care Octavian Goga cu poemul Cântecele mele, George Coșbuc cu povestirile Întoarce-ți inima spre Dumnezeu și Mânia, Mihail Sadoveanu (Probota, Călărașul), Ion Agârbiceanu (Hoțul), Emil
POPORUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288960_a_290289]
-
Revista română” ș.a. Dintre scrierile literare ale lui P.-S., destinate cu deosebire copiilor și tinerilor, o marcă de originalitate vădește Păcală și ai săi (1994), al cărei personaj nu este încremenit într-un timp de odinioară, cum îl prezintă snoavele populare românești, ci imaginat în contemporaneitate, ca vecin, frate și prieten, prezent în piață, magazin, restaurant, școala etc., pus pe șotii, dar și făcând aluzii la viața politică. Este și autorul unor volume de versuri și poeme în proza: Între
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
din Muscel, la inițiativa lui C. Rădulescu-Codin. În prima etapă redacția se află în comuna Priboeni (Muscel), unde locuia C. Rădulescu-Codin, iar administrația se află la Câmpulung. Fidelă scopului propus, această „revistă pentru popor” își alcătuiește sumarul din cântece bătrânești, snoave, povești, legende, tradiții, aforisme etc., unele culese de învățători și preoți, altele preluate din cărți, ziare, reviste (cel mai des din „Neamul românesc pentru popor”, gazeta lui N. Iorga). Se publică și poezii semnate de I. N. Pârvulescu, C. Rădulescu-Codin
PRIETENUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289024_a_290353]