535 matches
-
nimeri la spectacolul Naționalului... E bine venită! Se va simți în largul ei!... Un spectacol la care spectatorii nu au aplaudat niciodată!... În afara apauzelor de complezență de la sfârșit!... Se vede că spectatorii de teatru din București, oricât ar fi de snobi, nu se lasă prostiți ca-n marile capitale ale teatrului contemporan, unde asemenea montări au făcut epocă!... Domnule Petrică, domnilor regizori, există o artă care se centrează pe mișcare, pe frumusețea trupului expus publicului în mișcarea cerută de o muzică
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
marfă”... idolul pasionatelor telenoveliste. Într-o societate alienată psihic, acest exchibiționist al moralei, răbufnește în insultă, dezgustat de „perplexitatea maselor țărănești dezrădăcinate”. Nu aș dori să comentez aici prestația mai mult sau mai puțin corectă gramatical, a scriitorului favorit al snobilor, dar gândirea sa liberă (de caracter) mă cam calcă pe bătături. După cum spuneam, nu voi zâmbi și nu-i voi oferi și celălalt picior pentru a mi-l călca. În urmă cu câțiva ani, precedentul Suveran Pontif, sosit în prima
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
dădăceala... Îi admir scrierile! Cât despre cultivarea dragostei de limba română la copiii noștri, ce pot zice? Chiar dacă ești departe de țară, este posibil acest fapt! Chiar dacă partenerul este de altă limbă. Secretul!? Vorbiți românește cu copiii dumneavoastră. Nu fiți snobi! Nu vă fie frică de faptul că nu vor poseda bine limba țării de adopție. O limbă înnobilează o altă limbă și îi întregește vocabularul. Limba română este foarte aproape de limba latină... baza multor limbii europene, inclusiv engleza, care are
DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347784_a_349113]
-
clase elementare și atât. - Și care este problema care te frământă atât de mult? Eu la tine nu voi iubi niciodată diploma eliberată de vreo școală sau vreo facultate, ci femeia din tine, sufletul și caracterul tău. Nu sunt un snob care să umble după titluri academice, ci vreau o femeie simplă, așa cum zici că ești tu, care să știe să mă iubească, așa cum sunt, nu cum par a fi. Ana, aș vrea să înțelegi pentru totdeauna că dacă te iubesc
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
a-și afirma o predestinare fără nimic comun cu restul. Literatura română din perioada comunistă este prea nulă pentru a fi cu adevărat superficială, și este prea superficială prin promovarea realismului socialist pentru a fi cu adevărat nulă. Din păcate, snobii culturali de astăzi, sunt, într-adevăr, legiune, dar complicitatea e colectivă.Există o refracție a efectului de cultură în toate moleculele corpului social. Există o totală diluare a bulionului de cultură.Fapt e că nu literatura nu mai poate fi
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață, lui și celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsuflețite", spunea Camil Petrescu. Snobii și oamenii de rea credință știu că pe jurmalist se pot răzbuna ușor intervenind să fie dat afară de la instituția mass media, dar scriitorul, el este liber, scrie și ceea ce scrie rămâne pentru veci de veci. Și efemerida (știrea de
DIFERENŢA DINTRE JURNALIST ŞI SCRIITOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345318_a_346647]
-
în lașitatea egoismului lor. Apoi, dacă să te ferească Sfântul că dacă ești la mâna lui și dacă nu ești cu el, apoi ești dușmanul lui..! Aveam un director așa, ce nu-și definitivase nici licența, dar în schimb de snob și de mare deștept ce ”era” mergea pe la toate întrunirile de care nici că n-a auzea - chipurile. Pe la televiziuni se laudă că rezolvă cazurile în proporție de 80%, iar în fapt dacă doream să ajut pe cineva mai mult
“CALITĂŢILE” BĂRBATULUI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378049_a_379378]
-
agresiunea cu barbarisme și coruperea ei prin introducerea acestora în limbajul curent. Necazul e că nu s-a învățat nimic din efectele acestui fenomen, deși marii scriitori români au criticat această meteahnă deplorabilă a românilor. • Ce este mai grav, actualii snobi promovează în continuare barbarismele, de data asta din limba engleză, într-un ritm mult mai intens decât odinioară „bonjuriștii”, fenomenul având o dezvoltare exponențială față de trecut. Există atâta persuasiune în folosirea englezismelor de către toți membrii societății românești, încât toate căile
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ULTIMUL EPISOD) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376746_a_378075]
-
scenariu să rămână doar un coșmar creat de îngrijorarea și tristețea mea. Realitatea este cu totul alta. Toți artiștii talentați, toți oamenii de cultură adevărați din țara asta iubesc limba română, o vorbesc corect, fără barbarisme și o apără când snobii o stâlcesc cu străinismele lor. Apoi, avem „ofițerii de gardă” ai limbii noastre, toți învățătorii, profesorii, în special cei de limba română, care se străduiesc în anonimatul lor modest, să-i învețe pe copiii și tinerii țării dragostea și respectul
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ULTIMUL EPISOD) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376746_a_378075]
-
se îmbogățește limba prin concentrare de metafore. Cu astfel de cuvinte se pot crea alte metafore, multiplicând limbajul într-un ritm exponențial, cu un noian de sensuri și înțelesuri, dând forță mesajelor, mult mai mare decât orice barbarism din limbajul snobilor. Poeții reușesc să flexibilizeze limbajul și prin transformări morfologice îndrăznețe. Astfel, substantivele devin adjective, verbe, adverbe, dar și invers, prin substantivarea părții morfologice. De fapt, limba română acceptă orice transformare morfologică a cuvintelor, care, poate fi combinată și cu metaforizarea
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
45, când s-a terminat războiul, 75 la sută dintre români erau țărani. Și acum sunt tot cam 75 la sută, cea mai mare parte dintre noi avem constituție țărănească, nu ne ascundem după deget, facem pe orășenii, facem pe snobii, mergem la Monaco, avem nu știu câte licențe... de-astea de două parale”. Și a concluzionat: „E o mare porcărie că lăsăm să se scufunde așa în neglijență acest pachebot enorm care e Marin Preda. A fost un uriaș cronicar al țăranului
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
la bufetul din colț, în timp ce armata și jandarmii le scot noroiul din curte la inundații ... Sărăciile Europei, dar cu cele mai scumpe mașini și viloaie cu jde camere ... că așa e fala și mândria ... vai steaua noastrâ. O țară de snobi, bârfitori, needucați, bețivi. curve, salamuri, mazăre, bob, fasole, linte. Plini de fâsuri și ifose, cu un procent din ce în ce mai mare de îmbogățiți peste noapte, analfabeți cu funcții și averi fabuloase și cu milioane de sclavi care belesc ochii și urechile la
DERBEDEI DE ROMÂNICA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372176_a_373505]
-
sună ignobila-mi comandă. Și cu ea m-așez la masa de pe terasă. Să vă mai spun dacă nu sînt luat pe la miezul nopții de Salvare ce savoare antebelică, interbelică și postbelică se instalează dintr-o dată în papilele cu care, snobi, hulim atît de tare micul? Nu vă mai spun.) Evaluînd, așadar, inegalabila plăcere neaoșă de-a mînca un mic (cu muștar, sau fără? ești întrebat pe terasă), mă surprind (livresc) gîndindu-mă la scena humuleșteană cu drobul de sare. Tot căinîndu-ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
thematic role]. Un set de însușiri și comportamente care, în conjuncție cu cel puțin un ROL ACTANȚIAL, definesc un ACTOR. Există roluri profesionale (doctorul, profesorul, fermierul, preotul etc.), unele familiale (tata, mama vitregă, fratele mai mare etc.), unele psihosociale (pedantul, snobul, paranoicul etc.) ș.a.m.d. ¶În modelul greimasian al narațiunii, rolul tematic constituie o categorie intermediară între ACTANT și actor: el contribuie la individualizarea celui dintîi și este, la rîndul său, individualizat de cel de-al doilea. ¶Greimas 1983a; Greimas
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate, notați În rubricile cataloagelor de la Eton sau Oxford cu s.n., semn că nu aparțin nobilimii. Ei sunt imitatorii prin excelență, bieți oportuniști demni de dispreț, care subminează prestigiul de unicate al dandy-lor. Deși snobismului i s-au
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ci doar a-l pune În relație cu dandysmul, pe urmele a doi „snobilogi” celebri: un englez din veacul al XIX-lea, William Thackeray, și un francez contemporan cu noi, Jean d’Ormesson. Primului i se datorează cunoscuta Carte a snobilor, scrisă În 1848. O Întreagă galerie de snobi, clasificați metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandysmul, pe urmele a doi „snobilogi” celebri: un englez din veacul al XIX-lea, William Thackeray, și un francez contemporan cu noi, Jean d’Ormesson. Primului i se datorează cunoscuta Carte a snobilor, scrisă În 1848. O Întreagă galerie de snobi, clasificați metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care știe un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici, și nu să fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență.”1 În fapt, dacă snobismul e masochist (snobul vrea să se integreze cu orice preț, să se lase umilit, ca biet imitator), dandysmul e sadic prin forța sa de șoc, prin voluptatea de a violenta și de a produce suferință, crede Jean d’Ormesson, despărțindu-se astfel de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
apologeții dandysmului „blând” (care șochează fără să rănească). Adevărul se lasă prins undeva pe la mijloc, deoarece - cum s-a putut Întrezări deja - există dandy și dandy, dandysme și dandysme. Concluzia lui d’Ormesson În ce Îi privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îi privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea ideilor lui d’Ormesson, Emilien Carassus păstrează triada arivist, snob și dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce câteva nuanțări
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea ideilor lui d’Ormesson, Emilien Carassus păstrează triada arivist, snob și dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce câteva nuanțări importante. Comparația celor trei tipuri cu tot atâtea moduri de a face escaladă („alpinism social”) e amuzantă. Parvenitul alege o cale de acces brutală, „uneori lungă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
câteva nuanțări importante. Comparația celor trei tipuri cu tot atâtea moduri de a face escaladă („alpinism social”) e amuzantă. Parvenitul alege o cale de acces brutală, „uneori lungă și tainică”, pe care nu ezită să Înfigă la tot pasul crampoane. Snobul, neîncrezător În forțele sale, urcă doar susținut de corzi. În timp ce dandy-ul pare un acrobat: „Frumusețea gestului său e premeditată ca o perpetuă sfidare...; el alege calea abruptă, superbă, surprinzătoare, În echilibru fragil”2. Chiar dacă, În epoca la care se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de corzi. În timp ce dandy-ul pare un acrobat: „Frumusețea gestului său e premeditată ca o perpetuă sfidare...; el alege calea abruptă, superbă, surprinzătoare, În echilibru fragil”2. Chiar dacă, În epoca la care se referă și Thackeray, și d’Ormesson, numărul snobilor crește alarmant, amenințând dandysmul „pursânge”, Byron presimte corect: „Eheu, și cât de repede dispar toți demagogii modei!”. Dar până ca el (sau, de fapt, cititorii lui) să poată vedea profeția Împlinită, În aer plutește deja dezastrul. Între 1815 și 1816
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reface și noi nu doar traseul unui biet cuvânt, ci și pe cel al unui alt fel de a fi dandy În a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Simplul fapt că Gandin e numele unui personaj deplorabil, un snob fără sare și piper dintr-o piesă a lui Barrière, Parizienii decadenței, spune totul. Iar faptul că 1854 e anul de naștere al acestui nou apelativ pentru eleganții vremii mai adaugă ceva. Anume, că - Între mărire și decădere - dandy-ul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
subiectul nu spune «Mă iubesc așa cum sunt», ci «Sunt sau trebuie să fiu așa cum mă iubesc».”1 Așadar, o iluzie? O simplă proiecție? Nu altfel o interpretează Jean d’Ormesson atunci când detectează pulsând În dandy, ca de altfel și În snob și arivist, egolatria. Chiar dacă e orientată spre țeluri diferite, obsesia imaginii de sine Îi face pe toți „sclavii unei proiecții pentru care sacrifică totul și chiar propria fericire”2. Adevărat moralist el Însuși, Jean d’Ormesson nu uită să Îi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]