56,932 matches
-
foarte îmbătrânit cu toate că repede în mișcări... Paul Georgescu, mort 26-27 septembrie 1989, îngropat în 28 septembrie la Străulești. La moartea unui autor atât de caustic vin aproape toate personajele sale batjocorite să asiste la maximum și zic nerăbdare, groparii, cu soarele puternic în cap, încep lucrul la 12,30. Dar când să arunce ei prima lopată, cineva, care întârziase, se apropie grăbit, protestând cu mâna pe ceas. Neavând încotro, groparii scot înapoi la suprafață mortul abia lăsat cu frânghiile în jos
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
de sonete Când îngerii adorm pe crengi ( Ed. Decebal, 2003, 152 p.). Este vorba de o culegere de sonete desprinse din volumele antume Stele fixe ( 1977) și Noaptea luminată ( 1982), dar și din scrieri postume cuprinse în Sonete ( 1995), Celălalt soare ( 1998). O carte de sonete care, singură, ar putea legitima pe deplin un poet în istoria literară a ultimilor 30 de ani. Fapt e că ediția de față oferă o fațetă mai puțin văzută a poeziei lui Gheorghe Pituț, relansând
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă vestitorii,/ prin care spiritu-și desparte/ vasele vii de cele moarte,/ cântăm luminile erorii". Gheorghe Pituț, Când îngerii adorm pe crengi, Sonete, Editura Decebal, 2003
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
sugestii poetice, ci și de proteguitoare spiritualitate). Prelinse pe făgașuri aparent delirante, liniile acestei erezii se strîng în satisfăcătoarea coerență a unor icoane executate într-o perspectivă inconformistă: "Din Cer cădeau chiar două urme/ Și aveau rană de argint./ Soarea soarelui ieșea din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe noi/ Malurile ieșeau ușor din noapte/ În raze ude date pe
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe noi/ Malurile ieșeau ușor din noapte/ În raze ude date pe spate/ Soarele urca pe Rîu de frate" ( Cerul pe apă). Avem a face cu stilul unui ortodoxism liber, străbătut de curenți biologici: "Îngerul îmi citise cartea cumplit/ Omorînd-o cuvînt de cuvînt/ Și la sfîrșitul cititului sfînt/ Cu gura lui s-a iscălit
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
obsesia Dunării ( mit geografic), pe care o conduce la textualizare, la simbolul livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din zenit/ Din manuscrisul necitit/ Făcîndu-i dig la asfințit,// Încet, încet Rîul se umflă/ Aruncîndu-mi lin cerul pe mal/ Aruncîndu-mi lin cartea pe mal/ Aruncîndu-se și el pe mal/ Ca un subțire animal.// Doamne, Cerule, să poți citi/ În
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
vreau să văd pe nimeni, doar perna", îi răspund, și urc să mă culc. Dimineață (aceeași zi) Mă-ntîlnesc la cinema "Victoria" cu Barry Gifford, președintele juriului. Îl știam dintr-o poză într-o revistă franțuzească - genul sportiv, ridat, ars de soare, a-făcut-de-toate-în-viață etc. Genul "american". În poză avea părul negru; acum îl are complet alb. Înalt, ridat-ars-de-soare - și cu niște mușchi neverosimili. Ne simpatizăm din prima, deși Barry (se vede asta de la o poștă) e o "divă"... În fond, de ce n-
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
de acord. Dar dacă am ajuns să nu ne mai putem plînge nici morții după tradiție, ci chemăm popii pe fugă să le citească, ca să nu intre mortul în descompunere și îl ducem la groapă dis-de-dimineață, ca să nu-l bată soarele, fiindcă nu mai e nici formol la morgă, asta întrece toate nechibzuințele și necuviințele guvernului Năstase. Cu viii te mai poți juca, punîndu-i la cozi la farmacii și la liste de așteptare la operații, dar cînd ajungi să te joci
Criză de formol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13784_a_15109]
-
și cu spatele la Europa. Cred că nordicii ca mine - dacă ne dăm seama de primejdia egocentrismului pe care-l implică dorința de a sta la noi acasă - tind să perceapă țările sudice, a căror cultură veche și sofisticată e expusă luminii soarelui, ca ieșite din peștera lui Platon. Nu sunt mari diferențe culturale (dar sunt), însă vedem diferit lucrurile, inclusiv propria creație. Poate că nordicii se văd mai clar pe ei înșiși? Revista Orient Express a fost plănuită la o conferință a
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
înspăimântătoare cruzime Anexa cărții lui Gail Kligman conține o cazuistică infernală, care numai ea ar motiva numele de „Țara lui Dracula". Să revin însă la ceea ce spuneam la început. Acțiunea se petrece într-o frumoasă zi din primăvara anului 2003. Soarele strălucește, pomii, de bine de rău, au înverzit, păsările cântă apolitic, automobilele scot fum gros pe țeava de eșapament. Nu am cursuri la universitate, așa că trebuie să fie cam unsprezece și jumătate dimineața, ora la care mă îndrept spre redacție
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
șapte, când sunt dați afară, și a doua oară, seara la șapte, când sunt admiși, cei vreo sută și ceva de nefericiți fără adăpost ce-și fac veacul la azilul de noapte. Cum spuneam, era o frumoasă zi de primăvară, soarele zâmbea, păsările ciripeau galeș etc. etc. Văd, cu coada ochiului, că troleibuzul se apropie ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj sunt deja în stație: patru-cinci femei și patru-cinci bărbați de vârsta
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un copil/ cu capul tău în palme/ bate ca o carie în lemnul gustos inima/ dihonia roșie, fără chip/ cu ochii nu vezi, cu limba n-atingi
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
Nu mă putui totuși opri de a nu mă desfăta o clipă, privind la lupta uriașă ce se încinsese întrea ea și o muscă mare cu spatele lucitoare și verzii care năzuia, numaidecît, să se adăpostească de arșița dogorîtoare a soarelui în umbra umedă a uneia din nările ei; și cu greu ai fi putut hotărî care dintre amîndouă erau mai iscusite în strategie, musca sau Pisicuța? Căci, dacă Pisicuța își apăra nasul, scuturînd din cap în toate părțile, musca, nu
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
fondul acțiunii sale. Oameni sîntem și ne putem lăsa uneori conduși ori copleșiți de emoții. În definitiv însă, lectura noastră e afectată esențial de cu totul alte lucruri decît pasagerele sentimente care o însoțesc ca o umbră, mai mare cînd soarele e jos, la răsărit ori în amurg, decît cînd e, la maturitate, exact deasupra capului nostru. Și nu ne definim ca iubitori de literatură decît în măsura în care ne place s-o citim și avem ceva de spus despre ea, nicidecum în
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
această coerență; ruperea coerenței înseamnă, în primul stadiu, lipsă de coerență; pentru a transforma această lipsă de coerență într-o nouă coerență e nevoie de voință. Voința este elementul cel mai important în această ecuație, căci prin voință putem vedea soarele lună și luna soare, putem transforma negrul în alb și albul în negru. În cele din urmă, putem astfel argumenta și institui o normă estetică din nesiguranțele stilistice și apropierile întâmplătoare de termeni ori stileme. Amatorismul este convins de genialitatea
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
înseamnă, în primul stadiu, lipsă de coerență; pentru a transforma această lipsă de coerență într-o nouă coerență e nevoie de voință. Voința este elementul cel mai important în această ecuație, căci prin voință putem vedea soarele lună și luna soare, putem transforma negrul în alb și albul în negru. În cele din urmă, putem astfel argumenta și institui o normă estetică din nesiguranțele stilistice și apropierile întâmplătoare de termeni ori stileme. Amatorismul este convins de genialitatea propriilor manifestări, datorată în
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
despre oricine, cu atît mai mult cu cît își divulgă feblețea pentru exagerări, pentru "mareea superlativelor". Entuziasmul delirant e starea de "beție" specifică a unui "paradoxist" precum Ion Pachia Tatomirescu: "Un om poate fi beat din multe motive, «beat de soare», ca personajul dintr-o parodie a lui George Topîrceanu. Ion Pachia Tatomirescu este beat de admirație față de Nichita Stănescu. Atît de beat, încît îl confundă cu oricine întîlnit pe stradă, iar în cele din urmă cu stîlpii și cu pomii
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
Caiet - Foi Îngălbenite”, 1938, din care reproducem „Dimineață” care reprezintă, după opinia noastră, dovada că autorul lor folosea poanta, cu deosebită iscusință, chiar și când scria un pastel. Dimineață Stelele clipesc - se sting. Și pe-un nor ca un balaur, Soarele, ca un paing, Țese plasa lui de aur. Cu aripile-nstelate Noaptea, plină de fantasme, Zboară-n zări Îndepărtate, Ca un fluture din basme. Peste drum, măturătorii, Care-alungă noaptea-n lături, Urmăresc sosind cocorii, Sprijinindu-se pe mături. Și cu
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
constituie sau pregătesc experiențe radicale. Cînd Ștefan avea doar doi ani, tatăl său demisionează din armată, semn că nu era chiar o fire conformista, iar în 1873 soții Luchian și cei doi copii se mută în București, pe strada Popa Soare, în casa pe care Elenă o primise că zestre. În acest timp lumea se mișcă, iar artele românești fac și ele pași importanți către emancipare și către consolidarea pozițiilor în spațiul public. Chiar în anul 1868, cînd Ștefan Luchian deschidea
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
de-a dreptul fastuos. La începutul anului 1892, pictorul se intoarce iarăși în țară, de data aceasta întoarcerea fiind prilejuita de pierderea mamei. Cu cei opt mii de lei care îi revin ca parte după lichidarea casei materne de pe Popa Soare, pleacă din nou la Paris unde, după toate probabilitățile, se înscrie la Academia Julian. În această perioadă pictează lucrarea La malul mării și alte două tablori cu o tematica frecvent întîlnită în epoca, inspirate din spectacolul curselor de cai: Curse
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
premiu "Nordiska rådets litteraturpris" 2003. Prezentăm aici câteva poeme traduse din acest volum ce va apărea la Editura Polirom. (G.M.) Zona Timpului Zbor împotriva orelor Una din ele va fi exterminată Ora ținută la păstrare nu va fi recâștigată niciodată Soare răsucindu-se dincolo de Augustinus Se întunecă în afara ferestrei aeroportului Arterele au pompat sângele lor Vocea chilimbarului Umplută de adio ea merge pe coridorul cu linoleum în lumina din camera zilei în camera nopții și a prezicerii Pătrunsă de vocea chilimbarului
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
Spin de consolare. Suseta de copil pe pietriș, și tu mergând mai departe. Ciudat... Ciudate zile cu iepuri și lebede cu vreascuri și cer înstelat vânt nordic oameni bătrâni cu ochi orbi vorbind despre susur și milă despre voci și soare stranii cuvinte povestiri clipă pe care diavolul n-o ajunge? Un picior dezvelindu-se către peretele de fag cântec auzit de copil pot să te-nsoțesc pot să merg cu tine da, poți foarte bine dar totul e dublu și plin
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
cruce. Sus, în Numele Tatălui, cuvântul Anul. Jos, acolo unde în închinare este locul Fiului, cuvântul Omul. La dreapta și la stânga poemului ce parcă ține locul răstignitului, cuvintele Săptămâna și Pomul. Iată și poemul: Mergem pe picioare/ Ori plutim pe mare/ Soare, apa, sare/ Avem fiecare/ Măsură și mișcare/ Minune e oricare/ Ochiul, ochi de are. Cel de-al doilea, o idee mai izbutit, crucificat, după modelul celui dintâi, între Mulți văd lumea/ Mare, mare mare (sus), Puțini pricep/ Adânca ghicitoare (jos
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
un Paradis. Aici rădăcinile nu au fost alterate de civilizație, vechile credințe, tatuajele, cultul idolilor, bărbatul-femeie mahu, dragostea sunt ca în timpurile primitive. Koke pictează cu „culorile sufletului", care n-au nimic în comun cu cele reale, caii sunt roz, soarele e negru, iar valurile au culoarea smaraldului. Si Flora și Paul descoperă de fapt „un paradis interior", amândoi trăiesc o anumită stare care îi face să acționeze. Cei care nu au puterea s-o recunoască îi supun rigorilor legii, îi
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
să ne lămurească. De data aceasta nu i-am putut descifra numele nici mesajul, scrisul fiind detot încâlcit. Am dedus totuși, din versurile � culese pe calculator), altfel gingaș articulate, că este vorba de o autoare � " Am fugit de soare/ ca de un coșmar eliberată"). Transcriindu-i aici strofa finală din Milenii, spre recunoaștere, � S-au adumbrit salcâmii de prea-plinul florii/ s-au adumbrit/ s-au aplecat miratele dumbrăvi de meri roșii/ s-au aplecat -/ nu s-au stins
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]