707 matches
-
ei? Pe de altă parte, poate întregul conflict se putea reduce la un singur aspect, nerezolvabil: Minor credea în învățăturile reverendului Bob, iar Rory nu. Și, pentru că ea refuza să creadă, el începuse treptat să o urască. De unde stăteam, pe sofa, vedeam bine scara care ducea la etaj. Gândindu-mă ce să-i răspund lui Minor, m-am uitat peste umărul lui stâng, în direcția aceea, cu atenția distrasă momentan de ceva ce zărisem cu coada ochiului: un obiect mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și pisica. Destul cu învârtitul pe după plop. Era vremea să trag cortina, pentru începutul actului doi. — Hai jos, Rory, am spus. Sunt unchiul Nat și nu plec din casa asta până nu stau de vorbă cu tine. Am sărit de pe sofa și am trecut pe lângă Minor, până am ajuns la piciorul scării, avansând rapid, la gândul că ar putea să încerce să mă împiedice să ajung la ea. — Doarme, l-am auzit spunând în spatele meu, chiar în clipa în care zăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin tapițerie dușumeaua - pe sofaua asta, ea se lăsa cu picioarele pe brațetă și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin tapițerie dușumeaua - pe sofaua asta, ea se lăsa cu picioarele pe brațetă și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un pui-de-pernă din mătase, pe care trebuia să-l țină în poală sub capul ei. Globul cu cioburi de oglindă aplicate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că, În timp ce o purta pe Christa spre pat și-și strecura mâna spre sexul pufos, fierbinte, ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe lumea cealaltă. La intrarea generalului Kutuzov și a ofițerilor ruși, asistența se ridică în picioare. Marele Komandir strânse câteva mâini, clătină capul într-un salut global către o parte a sălii, apoi către cealaltă, lăsându-se condus spre unica sofa îmbrăcată în catifea albastră, așezată în fața celor cinci instrumentiști. Pe fotoliul din dreapta stătea guvernatorul orașului București, Hristofor Comneno, pe care generalul îl salută zgomotos. Doamna și domnul conte Ledoulx ocupau fotoliile din stânga sofalei albastre. Înainte de a se așeza, generalul Kutuzov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
către cealaltă, lăsându-se condus spre unica sofa îmbrăcată în catifea albastră, așezată în fața celor cinci instrumentiști. Pe fotoliul din dreapta stătea guvernatorul orașului București, Hristofor Comneno, pe care generalul îl salută zgomotos. Doamna și domnul conte Ledoulx ocupau fotoliile din stânga sofalei albastre. Înainte de a se așeza, generalul Kutuzov își pocni călcâiele și se înclină galant spre Toinette. În general, Marelui Komandir îi plăceau femeile. Le aprecia până și pe cele mai puțin înzestrate. Știa, din experiență, că există întotdeauna compensații, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
comanzi unul. ― De ce nu? De ce nu, dragul meu? Toată lumea își comandă astăzi portrete. Mai ales împăratul. Și trebuie să recunoști că el dă tonul modei. Ledoulx o lăsă să turuie și, încurajat de întunericul sălii, i se adresă spectatorului de pe sofaua albastră. Îl mânca pe dinăuntru să-i zică ceva usturător. ― Îmi face o deosebită plăcere, generale, să vă văd. Asta cu atât mai mult cu cât, în viitorul apropiat, așa ceva nu va mai fi posibil. ― Oare de ce? întrebă leneș Kutuzov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
face o deosebită plăcere, generale, să vă văd. Asta cu atât mai mult cu cât, în viitorul apropiat, așa ceva nu va mai fi posibil. ― Oare de ce? întrebă leneș Kutuzov stând picior peste picior, cu o mână așezată comod pe speteaza sofalei și fără să-l privească. ― Am auzit că vreți să patinați în jos, pe Dunăre. Și tare mă tem că o vă rupeți gâtul. Abia atunci se răsuci cu totul generalul, ca și cum ar fi avut gâtul înțepenit în gulerul înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei din mătase, simțindu-se cu totul răpiți de vraja acelor momente de revelații, până la ultimele note. În aplauzele frenetice, Nanone făcu o reverență, luă trandafirul din colțul decolteului și îl aruncă, întâmplător, ar fi putut să jure, chiar spre sofaua albastră. Generalul îl prinse din zbor, dovedind, în ciuda vârstei, reflexe rapide. Zâmbi și, înclinând ușor capul, îi căută privirea. Dar ochii primadonei trecuseră deja mai departe, spre fotoliul din spatele sofalei. A fost o mică înfrângere pentru Kutuzov și o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl aruncă, întâmplător, ar fi putut să jure, chiar spre sofaua albastră. Generalul îl prinse din zbor, dovedind, în ciuda vârstei, reflexe rapide. Zâmbi și, înclinând ușor capul, îi căută privirea. Dar ochii primadonei trecuseră deja mai departe, spre fotoliul din spatele sofalei. A fost o mică înfrângere pentru Kutuzov și o mare victorie pentru Iancu. Cu prezența lui de spirit, însă, Marele Komandir făcu un semn ordonanței și Nanone primi un delicat buchet din violete de Parma. Ropotele de aplauze ale spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Consulul francez își balansa nervos un picior, privind îngrijorat spre ușile dechise. Se temea de curent și ar fi preferat să plece. Dar nu dorea să atragă atenția printr-un gest care putea fi interpretat ca invidie. Vecinul său de pe sofaua albastră era asaltat de o grămadă de boieri și ofițeri ruși. Toți doreau să schimbe câteva vorbe cu generalul, toți doreau să-l întrebe, să-i ceară sfatul sau să-i solicite ceva. În timp ce el, Ledoulx, abia dacă era salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de mediator, era și el în centrul atenției împreună cu soția, fiind porecliți Frantul și Franțiha. Doamna Ledoulx mai savură încă o fondantă privind, ca din întâmplare, spre locul lui Dante Negro. Dar el nu mai era acolo. Pictorul venea spre sofaua lui Kutuzov. Se opri o vreme în apropierea grupului zgomotos din jurul generalului, examinând cu interes imaginea acelui Apollo plinuț pictat pe cortina de chembrică. Când îl descoperi atât de aproape de locul ei, Toinette avu o înfiorare cu totul aparte. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de odihnă pentru oaspeți. O sofa, un taburel, câteva perne și o măsuță. În timp ce Luciano aranja covoarele pe spaliere și pe podium, pregătind cadrul în care urma să fie centrat prințul, Dante Negro îi arătă câteva dintre desenele și picturile lui, vorbindu-i, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi reușit să vă reprezinte cu mult mai bine decât a făcut-o nordicul Gölnworth. Am văzut bruioanele lui. Toate au ceva artificial, ceva convențional. Nimic viu. Nimic autentic. Nimic semni... Pe ușa atelierului apăru atunci ceea ce Babic, retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre nevinovăția ta. Și apoi, nu dumneata ai hotărât asupra termenilor finali ai tratatului, ci marele vizir Laz-Ahmed pașa. El a pus la cale ce și cum cot la cot cu generalul Kutuzov. Nu-i așa, dragul meu?” Așezat pe sofa, cu narghileaua lângă el, Galib râse cuminte, fără zgomot, sugând prelung fumul parfumat. Cunoscându-i preferințele pentru un anumit amestec de ierburi afrodiziace, dragomanul socoti că de acum era de prisos să mai continue discuția. Trebuia să se retragă. „Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înseamnă asta? încuviință cu un gest: — O să-l prindem. — Cum? Acum nu e însoțit de un tinerel fanatic și prost, ci de un targuí care cunoaște aceste ținuturi cum noi n-o să le cunoaștem niciodată. Se așeză în fața lui pe sofa și își netezi părul cu un gest mecanic. Și când mă gândesc că eu te-am propus pentru acest post și am insistat pentru tine... — Regret. — Regreți? dădu drumul unui scurt hohot de râs amar și disprețuitor. Dacă măcar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ta, Tom, am spus, atacând o felie mare de pizza. Pentru că eram Încă În perioada de dietă cu legume-proaspete, comandasem una vegetariană, cu blat subțire, plină de porumb, măsline, ceapă și ardei. Ședeam pe covorul din camera de zi, cu spatele la sofa și cu cutiile de pizza așezate dinaintea noastră, pe podea. În frigider erau șase cutii de bere, iar lângă televizor, așteptau cuminți două casete video. O, ce fericire. — Care din ele? — Blonda de la club. — Cea cu părul În coadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pornit cu pași târșiți spre bucătărie și acolo a continuat să vorbească de una singură. Iarăși citise Hugo. Pe Zola se așternuse un strat gros de praf, nu însă și pe Hugo. Simțea adesea nevoia să se întoarcă la el. Sofaua, așezată în stânga mesei, avea stofa ruptă din loc în loc și ea întinsese o pătură pe deasupra. În spatele meu, ușa de la balcon făcea zgomot, deschizându-se întruna și închizându-se. Lângă sofa, ba chiar și pe ea, se aflau cărți. Covorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe Hugo. Simțea adesea nevoia să se întoarcă la el. Sofaua, așezată în stânga mesei, avea stofa ruptă din loc în loc și ea întinsese o pătură pe deasupra. În spatele meu, ușa de la balcon făcea zgomot, deschizându-se întruna și închizându-se. Lângă sofa, ba chiar și pe ea, se aflau cărți. Covorul era presărat cu firimituri de pâine, bunica le mătura mereu de pe masă cu palma. „De când nu mai văd bine, am devenit și eu mai îngăduitoare”, se scuza ea oarecum. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în nici un fel. O să-l las să spună și n-o să mă fac de râs imaginându-mi c-o să-mi facă o declarație, ceea ce ar putea fi foarte departe de ceea ce are el de zis de fapt. Se așază pe sofa, e incredibil de frumos. Niciodată nu-mi vine să cred că astfel de bărbați arătoși ar putea fi atrași de mine; probabil comparația cu Daisy îmi dă acest ușor sentiment de inferioritate. Dacă în toată adolescența ta ai fost prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
braț bărbătesc, a mesei, trona o bombonieră cochetă bleu-ciel, din porțelan de Sèvres, cu capacul supraînălțat protector într-un bumb, pe rotunjimea căruia era pictată în email, o acvilă de munte, cu ambele aripi desfășurate. Lingușitorule... Pe latura din dreapta, o sofa, acoperită cu același gen de tapiserie mătăsoasă și privegheată de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă împletită bogat, cu ghirlande din vrejuri de viță de vie și ciorchini
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în ea și-o s-ajungă sigur la amputare, dacă mai pipează multă mahorcă, vaca, dar nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se odihnea întinsă pe sofa și sprijinită disuasiv în cotul drept, pe o perniță verde de velur, cu ciucurași. Abandonând cu vădită tristețe, țigara abia începută, în scrumelniță, alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Pardon, domnule, pardon, ce naiba vi s-a mai întâmplat?! Duduia Rodica dă se se scoale speriată, dar recade neputincioasă pe sofa. Ușurel, Șefu', ușurel, ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pecetea dizolvată a unei mâini de aburi roșietici. Apoi, mâna Ginei coborî pe umărul meu, identificîndu-se cu imaginea ei reflectată. Nu mai era nici o diferență între noi, cei din realitate, și din oglindă. Cu pași șovăitori, ea se reîntoarse pe sofa, își așeză sub cap o pernuță cu franjuri de mătase și peste câteva minute dormea. E singura ființă din câte cunosc care doarme cu ochii deschiși. Fixitatea privirii, contrastând cu mișcările pieptului din timpul respirației, îi dau atunci aspectul unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]