38,408 matches
-
dus pînă la capăt, poate literatura să-și asume menirea de a-l săvîrși în plan moral? IK: Desigur, toate societățile umane au nevoie de ceea ce se numește examen de conștiință. Comunismul nu și l-a făcut încă. Există un soi de rezistență ascunsă, pe toate fronturile. Din diverse motive, persistă refuzul de a spune întregul adevăr. Din nefericire, fără acest examen de conștiință, fără acest exorcism, nu putem merge înainte. E nevoie de curaj. Am propus de mai multe ori
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
are poveste” dar, spre deosebire de el (e drept, îmi întemeiez observațiile pe o singură lectură a cărții) nu cred că aceasta are vreo miză semnificativă în economia cărții, așa cum a fost ea gîndită de autor. Personajul Abăza, fost securist, este un soi de Jack Spintecătorul al tranziției care ucide tot ce îi iese în cale (strînge de gît, împușcă, înjunghie, strivește, descăpățînează, otrăvește, produce deraierea unui tren; poate fi privit, de aceea, și ca o parodie la personajele din filmele prezentate cu
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
în așteptarea acelor reforme profunde - inclusiv salariale! - promise cu regularitate de succesivele guvernări din acești ani. În scurtele deplasări făcute în afara orașului natal, București, am constatat însă o progresivă degradare a conștiinței cetățenești, secondînd contraperformanțele economice păgubos minate de un soi de mit (post)modern: Investitorii străini. Drept urmare, oriunde ai merge în România prezentă, gunoaiele și dejecțiile - la propriu și la figurat - tind alarmant să sufoce vitalitatea acestui „popor român”, supraviețuind miraculos vicisitudinilor abătute val după val, de milenii, în spațiul
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
Gheorghe Grigurcu Traian Ștef a elaborat un soi de monografie a ridicolului. Gest mai curînd previzibil decît insolit, la intersecția coordonatei noastre spațial-morale („O, țară tristă, plină de humor”) cu cea temporală (perioada „de tranziție”, „de o absurditate degradantă, incredibilă, rizibilă prin toate fețele și discursurile, prin toate
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
mai departe. Victimile directe ale acestei adevărate hemoragii simbolice au fost în primul rînd spațiul public și bunul simț, iar, în al doilea rînd, istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. În topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în conștiința publică drept purtătoare ale unei măreții tragice. Mihai Viteazul, evident, călare, Avram Iancu, înconjurat sau nu
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
niște oameni citeau ziare și reviste de pe Dîmbovița, interpretînd fotografii de presă și declarații oficiale, încercînd să pună cap la cap un adevăr la care n-aveau acces direct. Ceea ce pentru cetățeanul Bucureștiului sau Craiovei de fiecare zi era un soi de al șaselea simț, de care se folosea inconștient, pentru analiștii Europei Libere era știință. Fără-ndoială, postul de radio primea și informații pe căi private (care, însă, trebuie să fi fost oarecum limitate de controlul autorităților române asupra corespondenței
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
a început să colecționeze semnături pentru grațierea lui Cozma. Din cîte știu, în Valea Jiului foarte puțini mineri îl mai iau în serios pe Romeo Beja. Actualii lideri de sindicat de acolo nu vor să audă de el. Îl consideră un soi de provocator ale cărui acțiuni și declarații fac rău minerilor. Asta însă nu-l împiedică pe Beja să-și atribuie puteri pe care nu le mai are, atunci cînd vine la București. N-aș strica hîrtia vorbind despre el, dacă
Miron Cozma între Romeo Beja și Ion Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13583_a_14908]
-
de muncă. Așa că se reangajează ca informatician, amînînd realizarea visului de a deveni scriitor. Sînt așteptate cu mare interes și celelalte volume ale memoriilor. Nume de mamifere Lingvista Henriette Walter și zoologul Pierre Avenas au publicat la Ed. Laffont un soi de bestiar etimologic ilustrat de François Boisrond și intitulat Uimitoarea istorie a numelor de mamifere. Grupat pe capitole în jurul cîte unui animal - lup, leu, elefant, nevăstuică etc. -, materialul îi face întîi o descriere zoologică pentru ca apoi să prezinte cîmpul lexical
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
de istorie, preoților, învățătorilor, militarilor activi sau deblocați, noilor promoții de activiști sau securiști, care se lăsau pradă șantajului sentimental, aluziile acelea din poemele barzilor epocii la «rîurile noastre prescurtate» le provocau bufeuri de încîntare, frisoane de plăcere și un soi de speranță confuză, speranța slugii năpăstuite, băgate în seamă și răcorite prin osîndirea verbală a stăpînului nemilos”. Strivită sub lespedea poncifurilor limbii de lemn și a lozincilor repetate pînă la delir, tema patriei a cunoscut cîteva încercări de reanimare, precum
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
să vadă, sau ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor, unui efort de a reda vocabulelor indiferente, murdărite, degradate din cauza uzajului lor, un soi de inocență calmă, curată. Dar o soluție brutală rămâne mereu o soluție exterioară: cititorul ipocrit tinde să accepte cuvântul izbitor ca pe ceva pitoresc, aproape exotic, aproape asemeni călătorului care trecând printr-un oraș străin îi place să dea o
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
al cîtorva Catrene de Ioan Strujan, „închinate cu drag distinsului regizor și profesor universitar Geo Saizescu, la împlinirea venerabilei vîrste de 70 de ani”; iată două dintre ele: „Olteanul care e hîtru/ Vinde umorul la litru,/ Dar Saizescu, glumeț de soi,/ Îl dă pe gratis, la butoi”; „Cum te știu poznaș, ghiduș,/ Vei fi iar spirit jucăuș,/ Convocînd pe scenă-ndată/ Să rîdă hîrb de oală spartă”; 4. Pe coperta III, trei fotografii color: „Geo Saizescu la Doctorat! Asistat de soție
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
ani (1940-1952), un tête-à-tête cu sine, în fond, un dialog dintre eul său temporal și eul permanent. ~ncă de pe primele pagini se simte o sensibilitate din zona celei mai vii memorii culturale, vorbind totuși despre realitățile cele mai recente, un soi de aristocrație tip secolul al XIX-lea, prelungindu-se agonic în sânul unei lumi profund schimbate la față. Eminență cenușie a Franței intelectuale, cum îl numește în prefață Patrick Leigh Fermor, prințul Ghika conservă în dialogul purtat cu propria-i
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
mâinile oligarhiei alese pe sprânceană a tot ce reprezintă sursă de câștig în România (bănci, afaceri mobiliare și imobiliare, import-exporturi de produse alimentare, băuturi, țigări, arme, până la traficul de droguri și carne vie). Într-o a doua etapă, eliminarea oricărui soi de concurență externă. Firmele serioase vor fi invitate să intre în cârdășie cu „forțele” locale ori să-și ia tălpășița. În fața acestei alternative, firește că multe vor pleca. Țara nu poate fi lăsată însă fără investitori străini, așa încât se vor
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
al unei prestigioase publicații culturale, suplimentul literar al „Ziarului financiar” („Ziarul de duminică”), scriitorul și-a văzut de cărțile sale cu seriozitatea și temeinicia adevăratului meseriaș. Romanul Orbi în tranziție este o carte tipică pentru proza lui Stelian Țurlea. Un soi de narațiune-confesiune, făcută cu mijloace literare economicoase (se poate vorbi de un grad zero al scriiturii, foarte aproape de stilul jurnalistic), plină de considerații istorice, sociale și morale. În pofida unei coperte foarte apetisante, încărcată de (un anumit fel de) promisiuni, Orbi
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
Unii sînt de părerea că președintele a încercat astfel să pună surdină cererilor evreilor care au fost deposedați de proprietățile lor. Dacă era așa, dl Iliescu ar fi spus însă pur și simplu că nu sînt bani sau ceva de soiul ăsta. Cred însă că nu la asta s-a gîndit dl Iliescu, ci la cum să ia din voturile PRM-ului pentru partidul de guvernămînt. Fiindcă e limpede că dl Iliescu e în tot mai mare mare măsură agent electoral
Scandalurile președintelui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13675_a_15000]
-
dat prin cap să le caute. Și mai reușește - este frumusețea cea mai durabilă a filmului - o aducere laolaltă a dansului și coridei pe care le transformă în agonie și extaz somptuos, în poem melancolic: Vorbește cu ea devine un soi de coregrafie sentimentală ( o cuore-grafie deci), un film deschis-și-închis de două spectacole ale Pinei Bausch ( care, cinefilii își aduc aminte, a jucat în E la nave va), ca două coperte între care istoria tristă și fabuloasă a infirmierului Benigno, a
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Tot ce făcea Andrei era o provocare, un fel de spectacol fără de sfîrșit, o trepidație spirituală menită parcă să ne scoată din inerție, din frici, din prejudecăți. Avea alt ritm, alt mod de a privi lumea și timpul, avea un soi de teribilism, de plusare în gesturi și comentarii, un soi de revoltă continuă față de tot și de toate. Mai detașată, mi se părea cu mult mai important faptul concret și palpabil că era aici decît pînda "greșelilor"sale. Momentul ANDREI
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
spectacol fără de sfîrșit, o trepidație spirituală menită parcă să ne scoată din inerție, din frici, din prejudecăți. Avea alt ritm, alt mod de a privi lumea și timpul, avea un soi de teribilism, de plusare în gesturi și comentarii, un soi de revoltă continuă față de tot și de toate. Mai detașată, mi se părea cu mult mai important faptul concret și palpabil că era aici decît pînda "greșelilor"sale. Momentul ANDREI ȘERBAN a însemnat pentru mine decizia de a pleca și
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
Ultima oară trecusem pe lângă o uriașă plută multiseculară ce se prăbușise singură cu rădăcinile în văzduh, ca un elefant căzut pe o rână, la cea din urmă bătrânețe. Îmi reamintise de o altă plută, din preajma lăculețului, încă mai falnică, de soiul celor ce pot fi înconjurate doar de o horă de oameni lungi în brațe, răsturnată și ea, dar mult mai departe de locul rădăcinilor, unde rămăsese o adâncă groapă. Era în amiaza zilei de 4 aprilie 1944, ar fi de
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
britanică a izbutit să păstreze locul poetului ca mandarin. Nu vreau să spun prin aceasta că prefer poezia moartă, "academică"! Mă gândesc doar la rolul operei. N-avem nici aria de extindere continentală. În operele noastre, în loc de ambiție există un soi de miniaturizare defensivă a preocupărilor și posibilităților. O mare mândrie pentru Anglia este caracterul ei cosmopolitan: dacă iei metroul la Londra, auzi mai multe limbi decât îți poți imagina. Un jamaican șade lângă un kurd, vizavi șade un bosniac, un
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
mitului lui Oedip. În orice caz, Noul Roman va discredita atît ideea literaturii agorafile cu zumzăiala ei factice, cît și pe aceea a literaturii claustrofile cu eroii săi nu mai puțin artificiali. Nu știm, desigur, cît scria Barthes într-un soi de post-literatură și cît în plin apogeu al Literaturii și al Autorului, el, care și-a publicat primul articol, intitulat Cultură și tragedie, despre Nietzsche la 27 de ani, în 1942. Noul Roman devine așadar realitate abia după ce primește botezul
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Aglajei. Nu știu dacă a reușit să-i pună în valoare și altfel în special pe cei doi actori importanți ai trupei, Adriana Trandafir și Ionel Mihăilescu, Mama și Tat’su. Antoaneta Zaharia, protagonista, Copila, iese în evidență printr-un soi de energie extraordinară, dar nici personajul ei nu are nuanțe, mirări, întrebări, frici, autoironie, este structurat de la început și pînă la sfîrșit la fel, deși parcurge mai multe vîrste și întîmplări. Aerul brechtian abundă mai tare pe scenă decît cel
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
mixează. Pe de o parte, senzualitatea își divulgă esența teribil impură, victorios amorală, iar pe de altă parte se mîntuie extrapolîndu-se în "vidul" scriptic, în indicația nulă a degetului care nu arată nimic, ca o ( re)naștere întru text. Un soi de "a doua viață" a autorului, într-o limbă, firește, "mare", limba imprescriptibilă a poeziei: "din munte nu se vede nimic acolo între cărți/ filele scrise mărunt, răvășite sub picioare/ în bătaia unui vînt care îți aprinde doar sîngele./ o
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
cu substrat sexual mereu insinua(n)t, o serie lungă de relații cu personaje feminine, naratarul lui Vinicius face figură de adolescent ceva mai versat, dar destul de înapoiat la capitolul haz (în sensul larg). În mare parte, volumul e un soi de album erotico-poetic cu femei (spune un vers: „stau înfricoșător cu imaginația / stau beton cu potența") despre care/cărora acum bărbatul le cântă nostalgic cu dor. Nu se rețin piese, ci doar maniera pe față optzecistă, iar Vinicius are ghinionul
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
iar mâine / o să fie / marți"(tu - întotdeauna...) sau „cerșeam de băut / cerșeam de fumat / cerșeam de futut / deasupra: / cerul pizdărit de stele"(între vechea cazemată) Impresia e de respirație lirică prea scurtă (multe poeme sunt umplute), redundanță, teribilisme de tot soiul livrate drept frenezie, versuri inutile (precum cele de mai sus) sau chinuit suprarealiste, deja-vu-uri cu toptanul și, în general, kitch-uri textualiste străvezii din care ne e dat să tot citim de câtăva vreme: „voi continua să lucrez la gravitația ta
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]