334 matches
-
hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a început să dea-ndărăt, speriată. La picioarele ei se zărea o bocceluță destul de voluminoasă, dar Gaston nu-și putea imagina ce conținea. În jurul gâtului avea un bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie ca și măștile pentru teatrul Nō. Nici această femeie nu făcea excepție. Femeia, speriată, s-a uitat câteva clipe la acest străin monstruos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cabinetului. Doi zdrahoni în uniforme negre urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a tras-o spre el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cine mai știe ce altceva aveau să născocească. Cufundat în gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își mai facă odată cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Încet, dar vizibil, devenise mai calm și întreaga lui atitudine se îmbunătățise de când începuse ședințele de terapie. Așa cum i se îmbunătățise și igiena personală. Nu numai că se spăla, dar începuse, din nou, să se și radă, iar părul ăla soios și lins, pe care Alice îl detesta, în sfârșit dispăruse. —Are niște cremă hidratantă în dulapul din baie. E prima dată când îl văd folosind așa ceva, a adăugat ea. A început chiar să se dea cu aftershave. Ceea ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
știa dacă pentru el. Amețit de descoperire, Felix uitase pentru ce venise aici și că bătrânul e bolnav și se gândea să facă scandal. Contul scris cu felurite cerneluri nu era terminat. Alături, Felix dădu de un pachețel de hârtii soioase, pe care erau însemnate cu creion chimic felurite cifre cu o dată și o justificare. De pildă: 10 mai, masă cu prăjituri 12 lei; 11 mai, bani de cinematograf 10 lei; 12 mai, cuie mari 20 lei. Erau note ce urmau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi scrumite. Preschimbate în țurțuri. Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel, încît, 279 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două halate necărămizii, care, după părerea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu frig. Tăinuitorul adăposti iepele și în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a destupat sticlele aduse și s-au așezat la masă. Țiganca gătise doi curcani la tavă. Oacă îi împărțise cu mâna lui dibace. Ucenicul, tot cu ochii pe Didina. Femeia așeza farfuriile, sorbea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă. - Hoț pârât, să n-am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se mai certau. Oacă începea garagața: - Mă, gloabă bătrână, tu cu Treanță ești rușinea hoților! El tăcea. Așternea cărțile pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile prin praf. O apucau spre șina Constanței, unde erau dughenile cu zarzavat. Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă Marchiza, sunt de două feluri. Bețivi veseli și bețivi triști. ăia veseli fac numai dandanale, nu stau o clipă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și râseră. Prin ușile deschise se auzea un zornăit de zaruri. Bărbații jucau table. Apoi zarurile nu se mai auziră. Acum trăgeau câte o dușcă. — S-a scumpit carnea, constată Maca, explicând astfel mirosul neîntrerupt de ceapă prăjită și gălbejeala soioasă de pe pereți. — A fost un an foarte bun pentru ceapă, observă una dintre femei, arătând, astfel, că orice necaz are partea lui bună. — Mai ales pentru ceapa albă, de prăjeală, adăugă a doua. Nu merge cu ceapă roșie. Ca să dea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de țară mocirlos Pe care s-au bușit unul în altul două boturi ude de câine Până când le-a crescut o piftie între ei Pantaloni umpluți Pântec umplut Carne de cazan grasă și șoric Câțiva viermi Un ficat mare și soios ca să-l dai pe gât Și câteva boabe de piper Așa a fost Sepp Botdejigodie Pus la putrezit din naștere și nemuritor Nemuritor ca unul care încă nu s-a pișat pe întreaga lume. ... Sepp Botdejigodie este o invenție Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cuvinte și fraze codificate ori deturnate de la sensul lor. Comportamentul și, mai ales, “vestimentația hippie” au desăvârșit constituirea unor grupuri distincte. La fel de prompt ca și muzica atonala “Beatles”, moda blugilor (“jeans”) rupți și murdari (“dirty jeans”), moda “pletelor lungi și soioase”, moda 165 rochiilor tip “gitan”, ample și Înflorate, moda “coronițelor” prinse În păr, moda marilor concerte și reuniuni pop (tip “Woodstock”) au cucerit tineretul american. Apoi și pe cel vest european, inclusiv tineretul din spațiul comunist, de dincolo de Zidul Berlinului
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o parte din viața lor, fie cât de scurt ar fi timpul popasului lor aici. Puține obiecte, așezate aproape la întâmplare, arătau că aici trebuie să-și ducă zilnic activitatea niște oameni. O masă cu colțurile roase demult, un registru soios cu colțurile îndoite, două telefoane cu coarbă, poate de pe timpul războiului mondial, o găleată de zinc, lângă care se odihnea o cană smălțuită și o bancă grea de stejar lustruită de atâția oameni care s-au odihnit pe ea, acesta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a lungul traseului, aproape că nu îl deranjau. Cu toate că și-a plătit biletul cu vârf și îndesat, adică fără nici un fel de reducere, ar călători fără probleme și într-un singur picior pe scara vagonului sau chiar și pe locomotiva soioasă, ar arunca alături de ceilalți fochiști cărbuni cu lopata pe grătarul încins din cuptorul locomotivei, numai să ajungă cu bine la destinație. La un moment dat, îi veni în minte o imagine din timpul războiului; într-un tren ciucure de oameni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în mîneci și rupt în coate; în niște pantaloni de altă culoare (gălbui mi se pare) scurți, de i se vedea de sub ei pînă la înfășurări ciobotele scîlciate și prăfuite. Pe cap purta, deși era cald deja, căciulă neagră, grea, soioasă, de miel"94. Cacoveanu l-a luat la gazda sa, unde, pe două paturi, dormeau patru "studenți". În aceeași odaie mică, în fiecare seară se improviza un pat și pentru Eminescu. Dormea lung pînă pe la ora opt. Se scula, se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă - fie iarnă, fie vară - aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la învățăcei și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât magistru care-ți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
împreună. (după o pauză) Înseamnă că dacă mergem mîine, mergem fără Ilie. El nu poate lipsi de la servici. Vera: Ei, nu poate! Pe naiba nu poate! Se dărîmă asigurările sociale dacă nu merge Ilie să frece opt ore dosarele alea soioase și inutile. Mina: (în fapt, dîndu-i dreptate) Soioase, nesoioase, inutile cum or fi, Ilie crede în ele, și-apoi orice s-ar spune e un om corect. Vera: (puțin agasată) Da, știu. Corect. Dracu' mai știe azi ce-i aia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mîine, mergem fără Ilie. El nu poate lipsi de la servici. Vera: Ei, nu poate! Pe naiba nu poate! Se dărîmă asigurările sociale dacă nu merge Ilie să frece opt ore dosarele alea soioase și inutile. Mina: (în fapt, dîndu-i dreptate) Soioase, nesoioase, inutile cum or fi, Ilie crede în ele, și-apoi orice s-ar spune e un om corect. Vera: (puțin agasată) Da, știu. Corect. Dracu' mai știe azi ce-i aia corect. Mina: El e corect. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-ți dai seama de asta. Ilie: Nu mai spune! Ștefan: Ba mai spun. Și uite cam ce: n-o mai fă pe mortu-n păpușoi, lasă naibii fandoseala, sau angoasa, cum i s-o mai fi spunînd, ieși dintre dosarele alea soioase în care stai îngropat, că ăsta-i cavoul tău și altul nu-ți mai trebuie, și uită-te, frate, la lume, dar știi cum, cu ochi bine deschiși, deschiși de tot. Ilie: Să mă uit la lume! Ștefan: Da, dom
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]