338 matches
-
par zei surprinși în timpul unui ritual religios... Îmi vine să fug, însă nu mai văd nici ieșirea... Așa-zisul director (care îmi va fi mult timp director) se ridică împleticindu-și picioarele și așază pe mâna mea amprenta unei sărutări soioase, ca un fluture decapitat... amprentă a iluziei deșarte și a unor împrejurări nefericite... Castelul meu are temelia de nisip, îl simt cum se prelinge pe lângă mine... Deci acesta e visul... Aceștia mi-s colegii... Întind hârtia și spun: -Sunt noua
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
jur. După un timp, fratele meu mai mare a fost făcut utecist, alături de colegii săi. Am participat la festivitate toți elevii școlii și Bobu, activistul de partid, ne-a ținut un discurs solemn despre cinste și onoare. Cu degetele lui soioase, a prins inelele cravatelor copiilor și când a ajuns la colega de bancă a fratelui meu, mâinile insului au zăbovit, privind-o insistent cu un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un hotel care se afla în cealaltă parte a orașului, în apropierea gării. Intrarea în hotel era pe o străduță mică care fusese mai demult un centru de distracție pentru marinarii în trecere și avea încă un aspect aglomerat și soios. Se aflau acolo cafenele, dar și depozite de brînză și un post de poliție de cartier. Cealaltă parte dădea spre o acumulare de apă, unde erau priponite două vapoare de agrement nefolosite acum, iarna, și de-a curmezișul căreia se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
că Adăpostul, spuse ea. Am luat cu mine exemplarul făcut varză de-atâta citit, ca să-mi dați un autograf, daca nu aveti nimic împotrivă. — Firește că n-am. Fanny scoase din geantă o veche ediție Penguin a Adăpostului, cu copertele soioase și paginile îngălbenite de vreme, si i-o înmâna lui Adrian. Pe pagina de gardă el scrise Lui Fanny Tarrant, cu urări de bine. Adrian Ludlow. — La vremea respectivă erați la o școală cu internat? o întreba în timp ce scria dedicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
prelungitor, o pată de portocaliu strălucitor ca al echipamentelor de protecție, cu firele scoase și ștecherul atârnând într-o parte. În sezonul ăsta, spune Inky, toată lumea poartă perucile de-a-ndoaselea. Se poartă pantofii desperecheați. Se decupează o gaură în mijlocul unei pături soioase, spune ea, se poartă ca un poncho, și ești gata pentru o noapte de distracție în stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră la Sheraton, Evelyn aduce trei valize cu haine donate pentru sinistrați. Sutiene îngălbenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în câmp deschis. În văzul lumii. Nimeni nu e mai ușor de ignorat decât vagabonzii. Poți să fii și Jane Fonda sau Robert Redford, dacă împingi un cărucior de cumpărături pe bulevard în amiaza mare, purtând trei rânduri de haine soioase și mormâind înjurături pentru tine - nimeni n-o să te bage în seamă. Ar putea face asta pentru tot restul vieții lor. Cercetașul și Inky se gândesc să se înscrie pe lista solicitanților de locuințe sociale. Vor să piardă vremea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
l‑am Întâlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într‑un lacto‑bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince‑nez, puțin adus de spate, Într‑un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele‑i uscate și tabagice răsfoia, ca pe‑o carte, foietajul unei plăcinte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Magazinul de pălării Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rămas-bun de la doña Aurora și i-am promis că o s-o țin la curent În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
râzând: "Așa-i că vine moartă de beată, mă-ta?" Fetița zâmbește îngerește și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila asta știe, hai la mama să-ți dea ceva bun". Se scotocește în sân, scoate de sub cămașa soioasă, de pe la brâu, o bomboană lipită cu resturi de hârtie, cu fire de nisip. I se face rău. Vrea să se ridice. "Te duci? Până astară mai e mult, nu zâsăi că aștepți pe cineva?" Se uită la bătrână și nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a început să dea-ndărăt, speriată. La picioarele ei se zărea o bocceluță destul de voluminoasă, dar Gaston nu-și putea imagina ce conținea. În jurul gâtului avea un bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie ca și măștile pentru teatrul Nō. Nici această femeie nu făcea excepție. Femeia, speriată, s-a uitat câteva clipe la acest străin monstruos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-i spun că-l Întâlnisem În containerul ăla de bețivi care e cartierul Bowery, că era un vagabond și că nu-mi prea aduceam aminte cum arată pentru că avea o barbă de câteva zile și niște plete lungi destul de soioase, dar m-am stăpânit. Din felul ei de a vorbi, din acea distincție pe care o avea În voce, simțeam că hotelul Plaza și vagabonzii din Bowery reprezentau două universuri care, pentru ea, se situau la distanță de ani-lumină unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
quadridentică și simt cum cocoașa dorsală îmi este smulsă cu putere! Când m-am trezit, răceala cătușei îmi apăsa gamba... îmi prinseseră urma lăsată de transferul cinetic al trachierei ranforsate pe fluierul oblu cu branker. În lumina slabă a încăperii soioase am distins niște granguri. - Domnule Babek! - Spuneți-mi simplu, Aeneus! am înșirat eu împăciuitor un rest de rânjet. - Fie!... Aparatul era ilegal, prin urmare, folosirea lui ILEGALĂ! Din cauza sinesteziei inextricabile care a acompaniat transpunerea în... Eram prea confuz ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
dădu paginile: Asta e grețoasă, râse el. — Serviți-vă, domnilor, zise bărbatul numit Helmut. Dacă e ceva anume ce căutați doar cereți, nu vă sfiiți. Se lăsă pe spătarul scaunului și scoase din buzunarul de la piept al hainei gri și soioase o cutie de prizat, pe care o deschise cu un bobârnac al degetului său murdar. Se servi cu o doză, o plăcere care avu ca efect o ofensă la fel de mare asupra auzului precum oricare dintre materialele tipărite disponibile ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
puțin nu înainte de a-și fi făcut raportul. Cum ați intrat aici? — Supraveghetorul de noapte al stației, domnule. El păstrează cheile în biroul său atunci când se închide la bagaje lăsate în păstrare. Deubel arătă spre un bărbat gras, cu înfățișare soioasă, care stătea la câțiva metri mai încolo, rozându-și podul palmei: — Ăla e. — Se pare că îl reținem de la cină. Spune-i că vreau numele și adresele tuturor celor care lucrează în sectorul ăsta și ora la care încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de încredere și bătu darabana pe coperta tare a registrului său: — Cel care a lăsat cufărul dumneavostră sângeros este aici înăuntru. Își deschise caietul, linse un deget pe care un câine l-ar fi refuzat și începu să dea paginile soioase: — Pe cufărul din fotografie e un tichet, zise el, și pe tichetul ăla e un număr, identic cu numărul scris cu cretă pe o latură a obiectului. Iar acest număr va fi în registru, împreună cu o dată, un nume și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cine știe de unde. Ușa de la lift era larg deschisă, în spatele butoanelor smulse se vedeau firele. — Să urcăm pe jos. Am urmat-o pe treptele unei scări traversată de țipete neașteptate, sclipiri de viață infernală și de televizoare deschise. Pe treptele soioase erau împrăștiate seringi folosite peste care ea trecea fără să le bage în seamă. Vroiam să mă întorc înapoi, Angela, îmi întorceam capul la orice zgomot, temându-mă să nu apară cineva și să mă atace, să mă ucidă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a tras-o spre el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cine mai știe ce altceva aveau să născocească. Cufundat în gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își mai facă odată cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
designer-ul Versace, secondat de pictorul scenograf al Teatrului din Brăila, Gheorghe Mosorescu, ghidați de Dragoș Buhagiar, Doina Levintza și supervizați de marele croitor al Metaforei cuvântului, Fănuș Neagu, prin camera web a computerului, au luat măsurile cu o meticulozitate soioasă, fapt reprobabil care a și dus la concedierea lor. Golit de inspirație, maestrul italian și-a scos delicat pistoletul. Un întreg cimitir de Ferrari se prăbușise peste el, strivindu-i geniul. Baronul metaforei aștepta o idee, un miros sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva zile, Uniunea Europeană și-a deschis porțile ei fastuoase și pentru noi. Nu simți un fior În tărtăcuța ta care sună a gol? Trezește-te nesimțit ce ești! Ciupercă otrăvitoare, gândac de alimente, uscătură soioasă. Din șandramaua lui Ben se aude lătratul câinelui, lung, insistent. -Javra lui Ben o să aibă parte numai de bunătăți, de vaccinuri și de lesă cu cristale Swarowski...va avea carte de identitate cu fotografie...Hăinuțe călduroase...Va coresponda cu Brigite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar mușchii fețeii și ai abdomenului, ca unei jucării mecanice. -Nu poți dormi cu mine. Nu e loc. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va numi după botez) Dora și va fi (pentru noi) cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă și cea mai iubită de pe fața pământului. În urmă cu doi ani, tot la sfârșit de primăvară, Aliona mi-a ghicit în cărțile ei soioase și exacte. Mi-a descris, cu multe amănunte, plecarea noastră din România, întoarcerea pe care nu mi-o pot deloc imagina (poate și pentru că nu se va petrece în viața astaă și, mai ales, mi-a spus așa : „Veți avea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]