28,739 matches
-
mai profund, mai bun. Dînsul ține foarte mult la Vara genială, ciclul al doilea. Să aibă dreptate? * Stradă 1) O femeie în blugi. Pe fiecare fesă are cîte un steguleț triunghiular ronțăit pe margini, de un fermoar desfăcut. 2) Un soldat beat trage o palmă unei femei în roșu, mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o casă proaspăt demolată, pe Ștefan cel Mare
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
sacrificiul vieței, ci în sacrificiul egoismului ei trupesc ca și sufletesc, pentru a da naștere și pentru a ocroti viața nouă! Eroismul ei e curajul răbdărei, curajul așteptărei și al nădăjdei! Ioana d’Arc e eroină, nu prin virtuțile războinice - soldați ca ea puteau fi mulți - dar prin puterea ei de însuflețire prin care a făcut dintr-o armată șovăielnică și un popor nelămurit - o națiune. Care îi era virtutea? O credință pe care a trăit-o cu toată splendoarea feminității
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și libertatea are un preț, adesea foarte mare și dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii cenușii ai soldaților din garnizoana pe care o adăpostea și vizita fortuită la far, atunci cînd șoferul care ne ducea în port, a greșit drumul. Nu mai era timp să vizităm Muzeul Farului și abia acum realizez că am căutat mai ales vestigiile
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
Liviu Georgescu din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat se trezește din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte din întunericul firidelor un ochi adormit își secretă privirile în turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
continuă deasupra capului crăpăturile în zigzag din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere vedeai ca la trapez morții prin aer ascultai cântecul greierilor încarcerați în sticlă la lumina licuricilor spânzurați cu șireturile soldaților uitați în pământ monumente împânzeau câmpul vizual și lentilele în spatele cărora eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptând lupta cu leii ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt libelule fluturau artistic în coliseum cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu peste cristalinul impersonal din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat s-a trezit din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte ochii deschiși mai văd și acum sub luminile spitalului insectele devin transparente li se văd intestinele otrăvite cu iasomie și camfor zboară în vis trase de lițe invizibile
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
de dorinți, pe când apa ne istovea la rându-i cu văluroasele-i îmbieri și amăgiri. Studenți fiind tustrei, nici la capitolul hrană n-o duceam prea faimos, aceasta contribuind oarecum la abstinența involuntară, ca și supravegherea continuă a plajei de către soldații grăniceri înarmați cu binocluri și lunete puternice pe care le îndreptau mult mai bucuros spre fetele despuiate ale litoralului decât spre navele din larg: nu ne-ar fi plăcut să ne dăm în spectacol în fața trupeților excitați. Pe scurt, n-
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
identificare probează o familiarizare cu exigențele lecturii partinice al unui trecut care devine transparent în ochii inițiaților. Din manualul de istorie, evenimentul trece în cronica clasicului și imaginea mișcării țărănești de la 1888, punctată de arestarea muncitorilor instigatori și schingiuirea "foștilor soldați care luptaseră în războiul ruso-româno-turc pentru independența patriei lor", sub supravegherea unuia dintre nenumărații Lahovary, "exponent al moșierimiii", "biruitor pe câmpul de luptă", anunță, veterotestamentar, anul 1907, cel al ridicării mulțimilor fără nume. Căci ieșirea din labirint este imaginabilă doar
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
Alexandru-Cristian Miloș 1. Și cum nu credem, nici un gram - că cine ridică sabia, de sabie va pieri! Bagdad, Bagdad - vechi oraș al meu și al lumii, Tu - să fii granița dintre muzeu și ruine?! Soldați universali mușcă din carnea timpului pus la păstrare în oamenii, casele, Străzile tale! Rachete ucigătoare îți străpung fruntea ancorată de Stele! Bagdad, Bagdad - oraș al nimănui, al tuturor - tu, vei fi piatra filozofală Războiului sfîrșitului lumii?! Țara lui Gilghamesh-zeul-om care
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
viitorului, Lumea Mileniului III e o imensă sală de clasă - mereu cu noi elevi și învățături. Din inima deșertului - Steaua ta va străluci, din nou - Bagdad, Bagdad Zbor, zbor, zbor! 2. Cît nisip și deșertăciune vor trebui curățate din ochii soldaților americani. Lacrimi de stea cad pe creștete de copii, bandajate, strigîndu-și Durerea, veșnicia, istoria. Tancurile timpului și ale morții, ale războaielor, ale Armaghedonului Pot fi oprite doar cu sufletul. Cu trandafirul alb al sufletului. Adus, în zbor, de Prometeu! O
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
niciodată! El - musafirul din Stele - ne monitorizează istoria, de milenii?! Avioane sinucigașe bombardînd orașele lumii - Trec, în valuri ale morții și minții în ruină. Poate, sigur - poeții lumii trebuie să pună Floarea Recunoștinței, Iubirii, Păcii, Prieteniei, Libertății în vizorul fiecărui soldat universal. Astfel, poate n-ar mai exista nici un 11 Septembrie sau Trade-Center! John ori George - soldați americani din Vietnam, Afganistan ori Iraq nu credeți că a Sosit timpul întoarcerii acasă?! Petrolul pămîntului ajunge pentru noi toți! Picioarele noastre trebuie să
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
în valuri ale morții și minții în ruină. Poate, sigur - poeții lumii trebuie să pună Floarea Recunoștinței, Iubirii, Păcii, Prieteniei, Libertății în vizorul fiecărui soldat universal. Astfel, poate n-ar mai exista nici un 11 Septembrie sau Trade-Center! John ori George - soldați americani din Vietnam, Afganistan ori Iraq nu credeți că a Sosit timpul întoarcerii acasă?! Petrolul pămîntului ajunge pentru noi toți! Picioarele noastre trebuie să se scuture de praful războiului, să transforme Deșerturile planetei în cîmpii bogate și verzi! Americanule de
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
strivit de șenile de tancuri, Ucis de rachete teleghidate și sateliți ai morții. Pînă unde poate merge Cetatea Războiului împotriva Cetății Păcii?! Înarmați pînă-n dinți, morții vii - ducînd cu ei, viața și moartea - deopotrivă în țeava puștii. Văd oceane de soldați invadînd bibliotecile lumii, leagănele lumii, grădinile lumii. În urma lor ruine, lupte, morți, deșert întinzîndu-se - cancer al timpului, Lumea noastră a renunțat la avocatul ei, din oficiu - la Dumnezeu! Altfel, cum poți să ieși din biserici și să mergi la război
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
-te din molozul și nisipul Bagdadului, pentru ca omenirea să poată În libertate număra moștenirea arabă: 1,2,3,4,5,6,7,8,89,10! 5. Omule, te întrebi - aceasta să fie Calea?! În deșert ziarele scriu că din cauza căldurii soldații străini au halucinații Îngrozitoare văzînd cum din pămînt Ies orașele și civilizațiile Vechiului Pămînt! Ale Sumerului! În linia întîia a frontului omenirii o rachetă "Apollo" Ducîndu-ne în Stelele originare ne mai poate salva! Căruțe cu legume, cu roșii proaspete pot
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
o scriere nocturnă, după cum o numise chiar el, un sistem de semne bazat pe opt puncte scoase în relief prin perforarea unei plăcuțe subțiri de lemn ori din alt material potrivit. Pe fronturile Europei, prin această metodă le transmitea el soldaților săi ordinele de noapte, după ce-i învățase să recunoască semnele prin palpare, pentru a nu fi nevoiți să recurgă la codificări pe bază de emisii de lumină. În 1822, s-a prezentat cu această ispravă la Institut Royal des Jeunes
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
în Japonia secolului al XIX-lea, dar Japonia însăși a fost prea scumpă pentru toate filmările. Așa că, tot ce s-a putut transfera se filmează în Noua Zeelandă, iar frumosul Taranaki joacă rolul lui Fujiyama. Tom Cruise deține rolul principal, un soldat american, veteran al războiului civil, iar pentru diversele bătălii vor sosi special cîteva sute de japonezi. (Cota asiatică a imigranților este totuși prea mică pentru a alcătui o armată japoneză convingătoare). Felul cum își petrece Tom Cruise cele trei luni
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
să-l acopere, o pălărie neagră, ținîndu-l de ceafă să se vadă în oglindă. Iar el nu voia să se vadă și se zbătea, numai că Petrică îl ținea strîns tare de ceafă. Numai cîteva zile mai petrecură în cazarmă soldații regimentului 12 Dorobanți, supunîndu-se instrucției de ultimă oră. Recruții abia avură timp să învețe cum să ducă pușca la ochi și să apese pe trăgaci. Li se anunță deodată vestea că vor intra în foc. Își ziceau că vor lua
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Brașovul și Sibiul. Își ziceau că probabil nu vor participa la ciocniri, drumul fiind curățat. Vor întări doar succesul. Abia în clipa cînd începură să sară în vagoanele de marfă înșirate în gară aflară destinația. Porneau spre Dunăre, la Oltenița. Soldații nu înțelegeau nimic dar se fereau să întrebe. Totuna. Ofițerii însă păreau agitați. Garnizoana română de la Turtucaia fusese asediată, de acolo sosiseră mesaje alarmante. Încă înaintea lor numeroase ajutoare trecuseră fluviul. Trenul lung se urni cu greutate. Pe platforme, ostașii
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
lată de zinc, netedă ca o tejghea. Vedete mici, negre, alunecau pe el trăgînd întruna. De pe malul bulgăresc înalt și abrupt se înălțau cînd dintr-o parte cînd din cealaltă, unul după altul, colaci de fum. Trenul opri în cîmp. Soldaților orașul li se înfățișă mic și alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în pas alergător. Alergară cu sufletul la gură zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cuprinseră fluviul în toată lățimea lui, pricepînd ce se întîmpla pe malul vecin. Ca un pîrîiaș care trece peste un mușuroi de furnici, Dunărea se umplea treptat de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri, bușteni. Agățîndu-se de tot
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
automat de gît, dirijă ieșirea din port a tuturor ambarcațiunilor. Din păcate, nu erau foarte multe. Nici n-apucau să parcurgă întreaga cursă: cei pe care-i culegeau din valuri erau atît de numeroși încît le umpleau de la jumătatea drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cu tot. Întors spre trupă, i se adresă flegmatic, tărăgănat: "Ei băieți, astea-s mitralierele. De acum înainte să-l ferească Dumnezeu pe neamț. Rupeți rîndurile..." Chiar dacă nu-l prindea, o asemenea purtare era prea obișnuită și prea pe placul soldaților ca ei să se mire. Lui însă, lui îi venea să-și bage unghia în beregată de furie. Se duse direct la colonel. Destins, acesta își bea ceaiul de plante care-i curăța rinichii. Ascultîndu-l, mustața blajină i se zburli
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
venise de hac. Pe coasta dealului ascunsă privirii nemților, răniții erau coborîți în sat. Unii mergeau șchiopătînd pe picioarele lor, servindu-se de puști ca de cîrje, alții erau tîrîți în pături de sanitari. Ultimele plutoane odihnite le luau locul. Soldații teferi își priveau camarazii schilodiți fără să încerce să se apropie prea mult de ei. Nenorocirea îi ținea la distanță. Schimbau doar cuvinte de milă și se mirau că nu adaogă "ceasul rău" ca în cazul vreunui consătean lovit de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
eu l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni surprinzător de clar: "Îi văd, dom'caporal". "Bine că-i vezi, paștele și grijania lor... Fă, ca mine!". Ilie se aplecă peste patul armei cu o
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]