285,874 matches
-
Națională Anticorupție, la Înalta Curte de Casație și Justiție, la Agenția Națională de Integritate, la alte curți decât Înalta Curte de Casație și Justiție, la Curtea Constituțională. Faptul că instituțiile din România funcționează mă îndreptățește, ca președinte al României, să solicit statelor membre dreptul României, prevăzut în Tratat, de a intra în spațiul Schengen, atunci când îndeplinște condițiile. Este foarte adevărat că Raportul MCV face mențiuni cu privire la abordarea politicienilor din România, în mod deosebit a Parlamentului; dar estența realităților este modul cum
Barroso: România trebuie să adere la Schengen cât mai rapid [Corola-blog/BlogPost/94034_a_95326]
-
munca editoarei; exprimarea încrederii că în viitor vor apărea "noi și valoroase descoperiri" din opera lui V. Voiculescu; reproducerea unui memoriu adresat la 27 ianuarie 1970 de Ion Voiculescu tovarășului Dumitru Popescu, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, solicitînd sprijin pentru retrocedarea camerei foste a scriitorului, ocupată abuziv de un chiriaș impus familiei în propria casă. Dintre datele de istorie literară furnizate de George Corbu unele sînt utilizabile, altele reiau lacunar și deformat fapte cunoscute, una este incendiară, iar
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
realizându-se printr-o scriitură netă) este dialogul din 21 septembrie cu Ilya Ehrenburg, mare oaspete sovietic al Bucureștiului din toamna lui 1945. Discuția are loc pe un fond de oboseală, ilustrul Ilya (de o impecabilă curtuoazie occidentală) fusese mult solicitat; chiar primindu-l în camera sa de hotel, el îl roagă pe vizitator să aștepte transcrierea unui poem promis altui gazetar bucureștean. Ehrenburg și Paraschivescu au vorbit "poezie, traduceri și diverse lucruri mai puțin precise". Cel mai vârstnic a găsit
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
timp de trei ani, ca învățător în comunele prahovene Chiojdeanca și Lipănești. După o intensă activitate publicistică, încununată cu debutul din 1907 (volumul de nuvele Doamne, ajută-ne!), lucrează la București, ca bibliotecar la Academia Română. Remarcat de Vasile Goldiș, este solicitat la Arad să lucreze ca prim-redactor al ziarului "Românul". întors la București, urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie, după absolvirea cărora funcționează ca profesor la Pomârla, o localitate din județul Botoșani. La începutul lui 1917, pornit în căutarea
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
exprimării prin contrast, caracterizau jocul lui de actor în timp ce își recita poeziile. Era un actor desăvârșit, cabotin în sensul cel mai pur al cuvântului, fără nuanță pejorativă, ci doar de natură să ilustreze un stil particular și extravagant, care îți solicita atenția într-un mod oarecum bizar și totodată irezistibil (cu G. Călinescu - aveam să constat mai târziu - se întâmpla la cursuri sau conferințe, adesea, întocmai). Jocul lui Minulescu te intriga într-un fel cu totul aparte, greu de redat în
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
apele mai rod din maluri și își mai schimbă cursul, mai gândi, dar, încurajat de prima revelație, sfărâmă sticla de cristal din sufragerie, o înlocui și admiră câmpul gol de dinaintea construirii cartierului rezidențial. Au urmat ani dificili: Oskar Popescu fu solicitat să înlocuiască sticla de către nenumărați doritori de istorie. Clienții trebuiau să se programeze cu ani de zile înainte, iar tarifele crescură corespunzător. Câteodată peisajele se schimbau, câteodată nu. Taxa era fixată după cât de vechi tablouri reușeau să reactualizeze ferestrele puse
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
scris la cerere sau nu, îl citează pe G. Călinescu nu o singură dată, ci de trei ori. Reproduc doar cel de-al treilea citat din Călinescu, marxist de voie sau de nevoie: "Cu cât scriitorul de azi e mai solicitat să trateze contradicțiile (adică conflictele) neantagonice în sânul societății noastre, el va avea grijă ca fiecare erou-teză să-și reprezinte, oricât de larvar și antiteza celuilalt erou, contradicția devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
eșec. Tocmai citise într-una din duminicile "Sburătorului" niște versuri dintr-o plachetă intitulată Pomul Roșu, cu un pronunțat caracter de extremă stânga. Posedam această plachetă și la sfârșitul lecturii, în pauza finală a ședinței, m-am apropiat de Stancu solicitându-i un autograf pe exemplarul meu. Refuzul său a fost categoric și fără să-mi ofere vreo explicație. Mi-am spus că am de-a face cu un om talentat, dar necioplit... Nu credeam că voi mai avea vreodată motive
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
convins că nu avea să mă părăsească vreodată. Iată așadar terenul sufletesc pe care, cu o întârziere de patru ani, urma să cadă o nouă propunere de a pregăti un text spre publicare; de astă dată, cel care mi-l solicita era prietenul Virgil Untaru. În 1944, relația mea cu Virgil câștigase în complexitate. Fusesem introdus în cercul foștilor editori și colaboratori ai revistei Albatros, cunoscându-i astfel pe o bună pare dinre cei ce aveau să-și cucerească o deplin
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
A simțit nevoia, totodată, să lanseze un semnal de alarmă privind starea deplorabilă a vechilor troițe. Ridicarea noilor troițe, observă autorul, a pierdut mult din miturile și legendele care însoțeau actul de plantare a unui astfel de monument în vechime. Nemaisolicitând colectivitatea, ridicarea unor noi troițe a devenit mai mult un act subiectiv. Aceste monumente perisabile (autorul n-a putut să găsească troițe de lemn mai vechi decât secolul al XVIII-lea) sunt elemente emblematice ale spiritualității românești, au preluat credințe
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
presiunea unei adolescențe acut sensibilizate, crește preocuparea pentru definirea și exprimarea eu-lui, invadat de interogații febrile, răvășit,uneori, de neliniști prea puternice pentru a fi stăpânite lucid și, implicit, greu de mărturisit. Paginile de Jurnal îndeplinesc rolul partenerului privilegiat, des solicitat s-o susțină în efortul limpezirii proprii.Terapeutic, găsește în el un teritoriu al refugiului sigur, de câte ori întrezărește riscul rătăcirii printre anxietăți și precarități derutante (complexul timidității, agravat de tulburările feminității nesigure). Mai interveneau și neînțelegeri, imprevizibile accidente de comunicare
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
interior și individualitatea stilistică. Ele, de fapt, nu au stil, sunt pur informative, dar nu lipsite de importanță, atât în privința biografiei lui Rebreanu, cât și a vieții literare românești din prima aproape jumătate a secolului trecut. În cele mai multe epistole, scriitorul solicită împrumuturi bănești, colaborarea la o revistă (către G. Ibrăileanu), intervenții la autorități, când cu cererea guvernului de la Budapesta de a fi extrădat în Ungaria (1910) (Către Mihail Dragomirescu), amânări de plata chiriei, angajarea ca translator în 1914 și 1917, fixări
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
20 nov. 1920). Nu era chiar așa. Cu multă nerăbdare o aștepta și pe aceea a lui E. Lovinescu, cel care va rosti adevărata „sentință”. Mai târziu, va împărtăși câteva gânduri și despre Gorila, încercând să-l convingă pe editor (solicitat mereu pentru „avansuri”) că lucrează îndârjit: „Mult m-am chinuit eu cu cartea asta (dealtfel cu toate am cam pățit așa) dar am în schimb credința, lăsând la o parte orice modestie, că nu va fi tocmai dintre cele mai
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
Pădurii spânzuraților adresează în 1928 o scrisoare ministrului Al. Lapedatu, luând apărarea literaturii contemporane, cerând ocrotirea și încurajarea cărții românești, plata în avans a drepturilor de autor până la vânzarea întregului tiraj. Revine și altă dată asupra acelorași probleme presante și solicită împroprietărirea cu pământ a scriitorilor pentru a le îmbunătăți situația materială. Când Sadoveanu a fost supus unui tir de amenințări din partea legionarilor, care i-au ars cărțile în piața publică, Rebreanu a semnat, în fruntea altor confrați, „un protest al
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
a acestui fel de trezire, și, ca pe un semn, în definitiv, de bun augur, m-am grăbit să-l împărtășesc, nu numai din cauză că, imediat după ieșirea mea din birou, urma să intru, la rândul meu în pielea celui care solicită un serviciu prompt, politicos și, dacă se poate amabil. Gândul acesta era " Dacă nu e cine nu e/ cine e să nu mai fie". Perioada de probă De-a lungul nesfârșitelor tunele prin care istoria, politichia sau pur și simplu
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
dispare în Vest" (op. cit., 2001, p. 1039). Aprecierea degajă cinism și un evident parti-pris politic; în plus, ea pare mai degrabă ciudată, venind din partea unui autor care el însuși "dispare în Vest" în 1987, într-o Germanie Federală căreia îi solicită (fără succes) azil politic. Spre satisfacția biografilor cu epoleți, istoria literară nu avea să mai primească decît semne sporadice despre și de la Monciu-Sudinski. După cum consemnează Monica Lovinescu, una din cele mai autorizate voci critice ale exilului românesc, autorul mai trimite
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
mă plimbam singuratică în același spațiu, cam la fel ca în casa de la București, o izolare totală de orice contact cu cineva. O conversație obositoare dusă cu guvernanta, o atentă îngrijorare față de fetița mea care mereu mă reclama și mă solicita, atît, și mai mult nu. În Balcicul plin de atîta viață și tinerețe eu rătăceam singură. În acei ani perimetrul vieții mele bucureștene era același oriunde m-aș fi aflat. Purtam în mine visuri, închipuiri și imaginări ale unor întîmplări
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Moscova, într-un hotel de mîna a treia, "în două odăițe întunecoase și sărăcăcios mobilate"?? Are el "gustul" mizeriei? Sau e, pur și simplu, un zgîrcit? Dar știu că dă bani, în dreapta și-n stînga, la toți cei ce-l solicită. Singura ipoteză plauzibilă ar fi că Mîșkin e cu "domiciliu forțat". Nu stă unde-i convine lui, ci autorului!! Bănuiesc că pentru "atmoferă". În seara de pomină, cînd Natalia Filippovna, își dă, ca să zicem așa, poalele sufletului peste cap, în fața
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
a unei lecturi. Aforismul e o specie interesantă, utilă pentru un scriitor. D.T.: - Un exercițiu al inteligenței, sinonim, poate, cu șahul. V. E.: - Da. D. T.: - Maestre, dar observ că evitați să răspundeți la prima întrebare, care - e drept! - vă solicita o mărturisire mai sentimentală... Să credem că nu vă place Thalia!? V. E.: - Dimpotrivă, îmi place, îmi place foarte mult! Teatrul e marea mea pasiune! D. T.: - Pasiunea dumneavoastră - în cifre?... V. E.: - Peste cincizeci de piese. D. T.: - Considerați
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
lui Liviu Suhar. Publicul iubitor de artă al Iașilor a onorat cum se cuvine momentul aniversar, umplând până la refuz Sala Voievozilor. Mai puțin notabilitățile urbei. Nu spun, Doamne ferește, că activități mai prozaice, dar infinit mai presante, nu le vor fi solicitat prezența, împiedicându-le să ia parte la eveniment. În fond, arta e, cum ne învață esteticienii, desfătarea ceasurilor de liniște, de care aleșii noștri, insomniaci de povara grijilor obștești, nu prea au parte. Spun numai că, oricât de numeroase și
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
Bernard Lortat-Jacob, este o somitate în lumea etnomuzicologică franceză și internațională. Ideile și producțiile sale anterioare - pentru unii deosebite, pentru alții exemplare - i-au asigurat o autoritate și o audiență quasi-nelimitate. - În al doilea rând, cel puțin unul din referatele solicitate de editură înainte de publicarea cărții, cel semnat de Jean-Jacques Nattiez - în anii '70 promotor al structuralismului și semioticii muzicale, ades atacat de confrați în ultimul deceniu dar considerat mereu și de toată lumea ca o personalitate incontestabilă și de primă mărime
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
din limba daneză de Ana-Stanca Tabarasi 1) Mai târziu m-am convins că altfel se găsesc, de regulă, suficiente birje la sosirea trenurilor. însă ziua când sosisem fusese zi de mutare în București, și ca urmare, toate birjele erau extrem de solicitate în centru. (n.a). 2) în românește în original (n.t.). 3) în românește în original (n.t.). 4) Ei i-a dedicat Mite Kremnitz excelenta traducere a unor povești românești, cu următoarele versuri: Du zauberst oft in Deiner Heimath
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
al vieții mele, aș fi fost gata să preiau pentru mine monologul lui Faust, dar fără plictisul dezabuzat al bătrânului, ci cu pasiunea juvenilă a unui aventurier în spirit, a unui condotier în zorii cuceririlor sale. Toate mă atrăgeau, mă solicitau: "...Philosophie, Juristerei und Medizin, Und leider auch Theologie...". Aș fi vrut să le străbat, să le cuprind pe toate. Și nu numai. Credeam, cu nevinovăția pofticioasă a adolescenței, că pășind peste pragul Universității, voi pătrunde sub bolți înalte, în săli
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
și nemții întăriră activitatea de prozelitism. Prin persuasiune și corupție ei își atingeau adesea scopul. Activau deschis, la lumina zilei, astfel că scandalurile se țineau lanț. Contele Czernin, minisitrul Austroungariei, avea misiunea să-l înduplece pe rege însuși. El îi solicita audiențe repetate, supunîndu-l aceluiași șantaj metodic. Torturat cu datoria sa de sînge, se întîmpla ca bătrînul monarh să izbucnească în lacrimi dinaintea inflexibilului diplomat. Chiar după mărturia acestuia asemenea întrevederi i-au grăbit sfîrșitul. Din fericire, nepotu-său din Germania, Ferdinand
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ca, deși e în dezacord cu soțul ei, n-are să renunțe „în nicio condiție” la convingerile ei. Iar această declarație a fost, ca și altele, urmată de fapte: pe 20 mai, într-o intervenție în plenul de la Bruxelles, Daciana a solicitat din nou Comisiei Europene interzicerea mineritului cu cianuri în toată Uniunea Europeană, iar patru zile mai târziu i-a trimis o scrisoare deschisă Rovanei Plumb, în care i-a adus aminte care sunt obligațiile ei ca ministru al mediului. Pentru mine
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]