1,274 matches
-
decît „o redare spontană și necondiționată de nici un factor exterior a acelei oralități primordiale (cărțile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii ei), care, cîndva, demult“ i-au slujit celui în cauză a trece „direct“ de la inconștiența copilăriei la solitudinea conștientă a individualității. Atracțios se arată și raportul dintre scrib și instrumentul său, recent revoluționat de evoluția informaticii. Nu e vorba numai de o înlesnire materială a actului scriptic, ci și de o intruziune a calculatorului în intimitatea acestuia, de
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
neștiind să se bucure de propriul spirit, aleargă toată viața după prilejuri externe. Pentru un filistru viața e o cursă în căuture de motive care să-l împiedice să rămînă singur. De cum rămîne solitar își inventează motive ca să scape de solitudine. Și astfel, lipsit cum este de putința de a gusta plăcerile interioare, filistrul suferă de amusie. Amusia nu are la Schopenhauer sensul strict pe care îl are de obicei acest cuvînt, - incapacitatea de a sesiza melodia unei bucăți muzicale -, ci
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
căci, în definitiv, poezia a devenit (la Stamatu și la alții) o meditație asupra ei înseși. E o sterilitate acceptată ca normală, ca atitudine lirică. H. Stamatu e un elegiac și Memnon e un sugestiv poem al tristeții și al solitudinii, într-o cadență monotonă, tocmai de aceea nimerită." (pag. 766) Asocierea, implicită și ea, e cât se poate de fertilă. Intertextul soluționează, în Istorie, nevoia de tramă narativă. (va urma)
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
FRICĂ! Am călcat pe inima de gheață/ și pe cioburile însângerate/ ale oglinzilor/ De ce/ e atâta durere între pietrele de pavaj/ a căzut cumva dumnezeu din cer?" (Alexandra Dolfi); ,...soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace" (Valeriu Dg Barbu); ,să ne iubim/ lance a singurătății/ care obturează admisiile de oțel -/ învârtind amorul pe
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
cărți la limita nebuniei, pe zile de viață, date de unul, altuia. Jocuri măsluite, ca și cînd trișatul ar mai aduce vreun cîștig. Dar vechile învățuri mor greu. Salutul dat de un bolnav "ofițerului anonim care își păstra singur, în solitudinea îngrozitoare a casei, rațiunea sigură de a exista și de a se răzima de o sabie." (p. 220) Ce înseamnă poza lui, pe lîngă strania atotputere a neantului? Pe lîngă deriva de priveliști și de trăiri a unui trup închis
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
formă de viață, Reflecții asupra spiritului creator, Scene din romanul literaturii). Condiția de căpătâi a criticului veritabil: să iubească literatura: "iubirea condiționează și, oricum, adâncește înțelegerea operei". Era acesta și postulatul lui Rilke: "Operele de artă sunt de o infinită solitudine și nu poți să le ajungi cu nimic mai puțin decât prin critică. Doar iubirea poate să le cuprindă, și poate fi dreaptă față de ele". În justificarea criticii, Blaga are la fel de multă dreptate: "Unui critic îi trebuie dragoste pentru obiect
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și aici trebuie observată fascinația lui Mitroi pentru formele umile, fără mitologii înalte, dar cu o profundă rezonanță afectivă
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
Singurătatea sub semnul căreia se percepe diaristul se inseriază în singurătățile analoage: "Și, cu toate acestea, nu sunt singur. Mai bine zis, singurătatea mea nu e singură. Fiecare și-o are pe a lui". Astfel, printr-o asemenea însumare a solitudinilor, se obține imaginea unui rău al secolului., marcat de "o neliniște, de o fierbere", de unde "conștiința suspendării, plictiseala, scîrba". Totuși, oricît de "egoist", de "individualist" se simte, Arșavir Acterian admite o "apăsare a socialului", acceptată în înțeles generaționist: "Atmosfera, creată
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Doina Condrea Derer Premiul Strega - Paolo Giordano Cele șapte capitole ale cărții lui Paolo Giordano, Singurătatea numerelor prime (La solitudine dei numeri primi, Mondadori, 2008), având fiecare indicat anul revelant pentru cei doi protagoniști, sunt precedate de o remarcă citată din Sylvie (1853) de Gérard de Nerval privind ridicolul modei trecute. Și eroina debutantului Paolo Giordano îmbracă la un moment
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
instabil de dependențe. Faptele țin, pe aceste considerente, de domeniul vast al anodinului. Câteva secvențe ies, emoțional, în relief. Întâmplător sau nu, ele nu se petrec decât în mintea personajului - poate același din Urbancolia - și transcriu, în plină Germanie a solitudinii, evenimente provinciale românești. O astfel de enclavă imaginară e domesticul Botoșani: În cele două zile cât și-a vizitat orașul, una și-a petrecut-o cu Ioana. Avea emoții când a intrat în blocul de pe strada Împărat Traian, exact ca
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
lirice de jurnal, întrezărirea sau baremi iluzia confreriei, a fraternităților și "complicităților obscure" legând moral oameni aflați la mare distanță istorică și geografică. Astfel, personajul central, eul cunoscător și cogitator, își va suporta mai ușor singurătatea. Pe de altă parte, solitudinea nu e pentru el apăsătoare și nu doare efectiv. Ieșit când și când în afara spațiului intim, securizant, poetul resimte o ușoară agorafobie și caută un alt refugiu: subteranele unei Fundații al cărei "arhivar" este timp de cincisprezece ani. Jurnalul poetic
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
de Ťidei curenteť care domină mentalul colectiv, gândirea de serviciu a epocii. E mult Schopenhauer prin preajmă, ataraxia și Nirvana parvin direct din textele sale, dar asta nu presupune obligatoriu frecventarea lor de către Caragiale: multe din ideile asociate condiției geniului (solitudinea, nefericirea, superioritatea, neînțelegerea de către contemporani, inadaptabilitatea la regulile lumii meschine și prozaice) sunt anterioare scrierilor autorului Lumii ca voință și reprezentare, plutind, ca anonime locuri comune, în atmosfera timpului. Caragiale doar le sintetizează și le formalizează ca antinomii menite să
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
Omul este un animal social. Singurătatea nu este o alegere și ne poate pune în pericol sănătatea. Un studiu recent publicat în Specialiștii trag un semnal de alarmă și spun că solitudinea ucide în aceeași proporție ca sărăcia. O altă cercetare realizată în 2010 arată că singurătatea poate fi chiar mai gravă decât obezitatea în ceea ce privește moartea prematură. Consecințele asupra sănătății sunt dramatice pentru că oamenii se pot confrunta cu tulburări ale somnului, tensiune
Efectul neașteptat al singurătății asupra sănătății omului () [Corola-journal/Journalistic/62559_a_63884]
-
care poate fi clarviziune pedepsitoare. Dar mitologicul, ivit în zariștea unor atare incidențe, își fulgeră analogia dincolo de localizări pedante. Compatibil cu arbitrarul unei vaste imaginații, maniheismul superior al gîndirii nu se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de pschent egipțiac, de coroană figurînd simbolic cele două Regate, exclamația concretă răsărind acolo, în vîrful efigiei, ar veghea, fără non sens, imensitatea nudă a deșertului... * Istoria
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
realiza pe a lui. Însă nu extraordinara forță și inteligența mult peste medie o fac pe Hanna deosebită, ci evoluția sa într-un spațiu complet delimitat de interacțiunea socială, cu dezvoltarea unor aptitudini care exclud mila și compasiunea. Antrenamentul în solitudinea înghețată a nordului accentuează caracterul experimental, artificial, al existenței ei, căldura sufletească nu este lăsată să pătrundă pentru a nu diminua reflexele combative îndelung exersate. Într-un fel, Erik continuă programul agenției cu intenția de a o înzestra pe Hanna
Hanna cu inima de gheață by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5388_a_6713]
-
în care trăiește, lumea occidentală, civilizată, unde respectul pentru legalitate, pentru memorie, pentru demnitatea ființei umane este întruchipat nu fără o notă de umor și un ușor maniheism de către notarul Jean Lebel. Nu întâmplător, Jeanne vine din universul cartezian, „tărâmul solitudinii” cum o numește inspirat un personaj, al matematicii pure, unde 1 și cu 1 fac 2. Ordinea lumii ei va fi brizată de incomprehensibilul lumii în care căutarea o inserează, o lume a unor puternice condiționări cutumiare, cu prejudecăți și
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
tânăr furios, filmul lui Romain Gavras impune un ritm sincopat, convulsionat până la demență. Pe lângă faptul de a părea timorat și timid, tânărul furios este și ușor labil, pe când Patrick este doar dezabuzat, trăind în umbra unei ratări și a unei solitudini nemulțumite. Ceea ce îmi place în filmul lui Romain Gavras este deturnarea traseului pedagogic al cărui scenariu se întrevede la începutul călătoriei celor doi când maestrul-psihiatru dirijează conduita adolescentului discipol împingându-l în situațiilimită pentru a-l determina să socializeze, să
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
s-a ivit din necunoscut și făcând sex pe aceeași pajiște impecabilă, după ce tocmai îi refuzase soțului privilegiul conjugal, cu un nou angajat al șefului ei și pus sub patronajul ei asemeni unui paj neîndemânatic. Deși desfășurat aparent într-o solitudine deplină, coitul atrage atenția și mariajul se desface fără prea mult zgomot, iar Justine este lăsată pradă angoaselor ei care o proiectează temporar într- o stare de inerție. Planeta și femeia se află într-o relație simbiotică, comunicarea este subtil
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
matern, lui Claire sfârșitul lumii îi apare ca absurd în timp ce pentru Justine el vine ca o paradoxală împlinire în același registru de sensibilitate pe care planeta „ascunsă” îl reclamă nominal. Cele două surori trăiesc un sfârșit al tuturor sfârșiturilor, deplina solitudine a rasei umane se întoarce într-un final solitar după un scenariu agnostic. Măreția filmului lui Lars von Trier stă în această circularitate magică a unei gesticulaț ii pe deplin estetice care recuperează frumusețea din contemplarea unui sfârșit pentru care
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
landeriene care combină sublimul visătorului cu grotescul potlogarului și produce personaje quijotesco-picarești, în tradiția recunoscutei pendulări hispanice între ficțiune și realitate, vis și viață, fantezie și pragmatism, transcendență și intranscendență. Condamnați de o viață măcinată de insatisfacții, deziluzii, eșec și solitudine la un cotidian monoton și lipsit de perspectivă, de comunicare și de ideal, obscurul funcționar Gregorío Olías din Jocurile vîrstei tîrzii, ca și anonimul comerciant, „negustor de prăvălie” din Portretul bărbatului imatur recurg la unica salvare personală posibilă: tentativa de
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
umană autentică, prietenia și toleranța din relația eului cu celălalt. Romanul Juegos de la edad tardía, scris spre sfîrșitul secolului XX, la persoana a treia, de un narator omniscient, conținea în finalul său deschis vibrația unei note optimiste, izvorîte din depășirea solitudinii prin solidaritatea umană din tandemul Olías-Gil construit pe palimpsestul Don Quijote-Sancho Panza. Retrato de un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă loc nici speranței, nici viitorului. Singurătatea personajului este absolută, interlocutorul este inventat, iar
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
Panza. Retrato de un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă loc nici speranței, nici viitorului. Singurătatea personajului este absolută, interlocutorul este inventat, iar naratorul omniscient e absent. Ca în narațiunile picarești, condiția umilă și solitudinea îi impun protagonistului asumarea funcției de narator, iar pseudoautobiografismul reclamă introducerea unui naratar intratextual misterios și tăcut (aici o variantă feminină a lui Domnia Voastră din Lazarillo de Tormes, în care ne putem închipui o alegorică doña Soledad sau un alterego
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
Dan Brown), despre viitorul creștinismului ( al Vaticanului) vs Islam, despre ratarea și împăcarea finală a unui cuplu steril Edgar Nour și Viola (nici calzi, nici reci, "nici nu suntem în stare să ne jertfim, nici să mărturisim"), marcat de culpabilitate, solitudine și resemnare, despre eutanasie, dispariția de cadavre nerevendicate și menite traficului de organe, despre fertilizarea in vitro și recoltarea și traficul de ovocite căreia i se supusese și Luminița pentru a face rost de bani (a se vedea scandalul cu
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
mai curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
O povestire în care regăseai condiția umană prezentată într-un mod ce părea simplu la prima vedere, cu cuvinte la îndemâna oricui, cu un text aparent ușor de înțeles, și totuși, câte trampas de lectura (capcane de lectură)! Solidaritate, urmată de solitudinea inerentă: după ce evenimentul ce mușcă rutina cotidiană s-a consumat, se revine la viața dintotdeauna, aceleași meschinării, aceleași angoase, aceeași lipsă de iubire. Dar eu, ca traducător, ca tălmăcitor, ca povestaș al scrierilor altora, mă simțeam privilegiată, intuiția și sensibilitatea
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]