1,275 matches
-
crimă, simte moartea ca o eliberare, prin care întunecata și greaua povară (iubirea pentru Misugi și obsesia pentru fostul soț) pe care o purtase pe umeri atâta timp, dispare. „Pușca de vânătoare”, roman subtil psihologic, este axat pe meditația asupra solitudinii, pe interogația majoră în fața destinului. Plasându-și acțiunea după cel de-al doilea război mondial, epicul extrem de condensat, gradat cu măiestrie, oferă o permanentă schimbare de planuri, o neîncetată modificare a viziunii despre personaje. Bărbatul, părăsit de făpturile de care
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
fortăreață unde majoritatea liderilor naziști aveau câte o locuință. Între anii 1936 și 1945 Eva își va petrece majoritatea timpului la Berghof, unde i se rezervă trei camere ce comunicau direct cu apartamentele lui Hitler. Aici ea trăia într-o solitudine extremă. Departe de viața socială bogată din München, își petrecea majoritatea timpului făcând drumeții, înotând în lacurile din apropiere sau mergând la schi. Toate aceste activități nu erau însă suficiente pentru a ține ocupată o tânără de doar 24 de
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
de andocare), și câteva fâșii de nebuloase în culori subtile, adăugate pe fundal. Ca atare, solo-ul de trompetă (precedat de un solo de corn francez) care constituia o particularitate a coloanei sonore compuse de Dennis McCarthy pentru a accentua solitudinea și izolarea avanpostului, a fost dublat de un cor de instrumente de suflat, care sugerează atmosfera tumultoasă generată de prezența găurii de vierme. USS "Defiant" este prima navă stelară propriu-zisă din franciza "Star Trek" pentru care s-a folosit un
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
impostura, ridicolul sau incompetența”. Ion Vianu scrie în revista "22" că programul lui Nicușor Dan este complet opusul proiectului „autostrăzii suspendate” al lui Oprescu, văzând orașul ca o comunitate, nu doar ca „un loc de trecere” și un loc al solitudinii. De asemenea, Vianu observă că românii și-au pierdut încrederea în instituții și partide politice care nu sunt interesate de binele public, în același timp existând o trezire a conștiinței publice, astfel inițiativele cetățenești și mobilizarea opiniei publice au un
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
Prințesa Alexandrine (1803), Prințul Ferdinand (1804), Prințesa Louise (1808) și Prințul Albert (1809) La 16 noiembrie 1797, după decesul tatălui său, Prințul Moștenitor i-a succedat la tron ca regele Frederic Wilhelm al III-lea. Cuplul a trebuit să abandoneze solitudinea de la Paletz și să locuiască la curtea regală. Au început un tur al provinciilor din estul țării din două motive: regele a vrut să se familiarizeze cu noile lor probleme, și a vrut să-o prezinte oamenilor săi pe regină
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
coloanele cotidianelor pentru a satisface un gust lasciv... Intensitatea și complexitatea vieții, odată cu înaintarea civilizației, au făcut necesară o anumita retragere din lume, și omul, sub influența rafinantă a culturii, a devenit mai sensibil la publicitate, în așa fel încât solitudinea și viața privată au devenit mai însemnate pentru individ; dar cutezanța și inventivitatea modernă l-au supus, prin violări ale spațiului sau privat, la o durere și la o suferință psihică, cu mult mai mari decât cele provocate de o
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
să scoată „o viață din tătâni”. "(Ed. Polirom, 2003, Ed. Humanitas, 2015. Trad. Adrian Popescu)." „"La celălalt capăt al satului, se ghicea reședința lui Hâra Kei, ceva mai înaltă decât casele din jur, dar înconjurată de cedri uriași, ocrotindu-i solitudinea. Hervé Joncour o privea ca si cum nu ar fi existat nimic altceva la orizont. Așa observa, în fine, pe neașteptate, cerul de deasupra reședinței, pătându-se de zborul sutelor de păsări ce păreau expulzate de pământ, zburătoare de toate felurile, mirate
Alessandro Baricco () [Corola-website/Science/336181_a_337510]
-
suprafață, ci în adâncime. Cu toate aceste, între oameni și lucruri există, trebuie să existe, o coordonare, o sincronizare a trăirilor, o modelare reciprocă. Deasupra tuturor stăpânește însă o anumită tristețe a lucrurilor, un sentiment de melancolie, o sugestie de solitudine, de resemnare. Lumea obiectelor se transformă într-o complexă structură de simboluri, iar atunci când cele două vase sunt alăturate “păreau că sunt cele două suflete, al tatălui lui Kikuji și al mamei lui Fumiko”.
Stol de păsări albe () [Corola-website/Science/302472_a_303801]
-
de vacarm al singurătății autorului ei. "Poemationul" trebuie citit cu aceeași fervoare în strofele sale ca și în abundentele note explicative din josul paginii: nu pentru că ele sunt indispensabile înțelegerii versurilor, ci fiind că în ele Ion Budai-Deleanu își populează solitudinea cu un întreg cenaclu, constituit din sine însuși sub treizeci de pseudonime, dacă le putem numi așa. În afara relațiilor epistolare, care vor fi fost relațiile "în carne și oase" dintre el și ceilalți mari reprezentanți ai Școlii Ardelene? Destui istorici
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
reorientarea ontologica a ficțiunii cyberpunk. Microlumile, eul centrifugal (automultiplicant), universul sintetic, traduc o paradigmă a pluralității ontologice, un "univers fără lume", cu corolarele: "timp fără temporalitate, spațiu fără spațialitate," dar în același timp pun problematică dorinței de a suprima sentimentul solitudinii “imanente și fără orizont pe care o presupune pierderea proprietății de lume.” . Note:</br> Florina Iliș, Teza de doctorat, Fenomenul SF în cultura postmodernă. Ficțiunea cyberpunk, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Litere, Cluj-Npoca, 2003</br> idem, p.28</br> Barbara M.
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
îi succede la tronul Imperiului Roman. La 56 de ani, vârstă la care Tiberius îmbracă purpura, personalitatea sa fusese profund marcată de îndelungatele campanii militare. Cei 23 de ani de domnie nu fac decât să-i accentueze pesimismul, suspiciunea și solitudinea. Spirit energic, cumpătat, econom, el continuă politica lui Augustus de întărire a autorității principelui, a îmbunătățit administrația provinciilor, a consolidat starea finanțelor statului. Pe plan extern, Tiberius renunță la costisitoarea politică ofensivă din Germania, rechemând n anul 16 la Roma
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
simboluri, criticul și istoricul de film britanic David A. Cook scria că „povestea lui Parajanov operează nu la nivel narativ, ci mitologic, arhetipal, ea însăși fiind un arhetip al vieții. Tinerețea evoluează ciclic de la inocență la experiență și apoi la solitudine și moarte. Aceasta este „umbra strămoșilor noștri uitați”: motivul arhetipal care depășește și transcende identitatea individuală.” Filmul a fost vizionat în 1965 de un număr de aproximativ 8,5 milioane de spectatori. La momentul lansării sale, stilul filmului a contrastat
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
câteva plachete de poezii, semnate cu pseudonimul Vicenția Vara, "Umărul de argint - Cette épaule en argent" (2002), "Acrobație diurnă și alte închipuiri" (2005), "Alter-ego cu flori galbene" (2012) și "Pulbere îndrăgostită de cuvinte" (2012), ce conțin meditații lirice pe tema solitudinii și a melancoliei existențialiste. A fost membră a secției de critică, eseistică și istorie literară a Uniunii Scriitorilor (din 1983) și a PEN-Clubului Român (din 2000).
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
homini, memento mori” pentru cei care-i pătrund în templu, îndemnându-i parcă să fie mai buni și mai solidari cu suferință dată omului în efemera să trecere. Căci oare, nu aceasta ne spun ecourile versurilor din „Poem subtil”: „Din solitudine mă smulgi/efemerului/ dintre icoane, dintre sfinți/ mă răpești, nu te dezminți/și mă duci să fim sărbătoriți/aievea /că într-o deliranta închipuire/ în pădurea fermecata/ferecat-desferecată/accesibil paradis/ molizii în veșnică trezie/ne veghează dragostea/râul în auz
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
larg de manifestări al prieteniei cu celălalt. Ca în fundalul unui templu, dintre umbre și de sub veacuri, celălalt începe să-și contureze chipul bătrân, al unui bătrân luminos, spre a-i asigura liniștea în clipele de nesiguranță a pașilor. În solitudine, deseori se aude zvonul "omului interior" - și începi să vezi cu ochii săi! Noli foras ire, in interiore homine habitat veritas! (Nu vă duceți în afară, în omul interior locuiește adevărul!)
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
de o clădire, un tablou etc. - unele cacofonii trebuiau evitate pentru că sunt supărătoare; - volumul lui Gabriel Garcia Marquez a apărut în românește cu titlul „Un veac de singurătate”. Autoarea noastră neștiind acest lucru, l-a tradus „100 de ani de solitudine”. Redactorul, dacă ar fi fost, ar fi trebuit să corecteze; - nu filozoful național Bulă a spus „totul e bine când se termină cu bine” ci Shakespeare care și-a intitulat o comedie „All’s well that ends well” (tot Redactorul
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
uriaș și tratează răni care sângerează încă tăinuit, pe urmele maestrului său, la al cărui neobișnuit portret a lucrat șapte ani. Și de la care a deprins că arta nu mărșăluiește cu regimentul-gașcă, ci se consumă într-o dulce și amară solitudine. Cornel Radu Constantinescu
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
Îngerul a strigat , eh 5 și Ioan Popescu-Pasarea (aranjament N.Lungu) - Ziua învierii, Chinonic , eh 5. Discursul concertului, determinat de valoarea compozițiilor prezentate, a avut autenticitatea emoțională specifică transcendentului, care s-a revărsat asupra unui public sensibil, sedus în atmosfera solitudinii așteptării Pascale a Învierii
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
Iar acest cadru, în cazul de față, este individualizat prin câteva detalii discrete, însă îndeajuns de impregnate de livresc pentru a sugera o anumită melancolie, asimilabilă, la rigoare, lirismului. Bunăoară „liniștea binefăcătoare”, egreta focului din sobă, lichidul liniștitor din sticlă, solitudinea și chiar așteptarea „marelui prieten” sunt semnificative tocmai în măsura în care favorizează alunecarea în alt plan, deschid calea reveriei și înlesnesc răsturnările și încălcările de granițe. Căci dincolo de tonul ironic-livresc se întrevăd sugestii vag-fantaste, bunăoară chiar în primele versuri unde se vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe cel care încearcă s-o parcurgă 376. Într-adevăr, de multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme, se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai nou pentru oralitate, pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Mai mult chiar, întrezărim în spatele acestei reveniri la poezia „faptelor de viață” o reacție față de închiderea versului în propria sa solitudine și de celebrarea neobosită a cuvântului ca logos. Pe bună dreptate s-a vorbit despre o dublă polemică (indirectă) purtată de autor în aceste pagini: pe de o parte, împotriva retoricii tradiționale a poeziei românești (tributară unei serii inepuizabile de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Botoșani, închisoare politică din 1960, sediul pentru deținerea reprezentanților partidelor politice, țărăniști, liberali, social-democrați. Aici s-a practicat reeducarea non-violentă prin convingere. Un infern a creat Goiciu pentru țăranii revoltați din Vrancea, dar și pentru liderii țărăniști, foame, frig, izolare, solitudine. Între anii 1945 și 1956, Mislea este închisoarea centrală a deținutelor politice din România, renumitele carcere de la Secretul Mare erau destinate viețașelor. În condiții inumane, aici s-au alăptat copii și s-au murmurat cîntece de leagăn. Închisoarea din Timișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
strâns unită cu cea greacă și precedă dizolvarea acelei atitudini speculative care a caracterizat filosofia până aproape în ultimele decenii. Temeiul descoperirii grecești a acțiunii teoretice este conștiința că e imposibil să fie lăsat la o parte, în experiența propriei solitudini, ceea ce este particular și fragmentar. Activitatea teoretică clasică urmărea controlarea particularului și fragmentarului, adică a ceea ce este supus timpului. Întrucât, ceea ce este fragmentar, ceea ce este particular, ceea ce este frugal, sunt prezente în natură în toată complexitatea lor ca și în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un spațiu nou de acțiune și reperând o proprie justificare adânc înrădăcinată în cea mai vie și actuală sensibilitate contemporană. Sociologia nu este filosofie și nu poate să devină, dar atunci când însăși rădăcinile faptului social, mai mult, ale evenimentului rupturii solitudinii, coboară adânc într-o dimensiune existențială, atunci întreg cadrul reflecției sociologice este animat de problematici și instanțe ce trec dincolo de descrierea faptelor și de cercetarea normelor comportamentale. Sub «terenul neted» al cunoștințelor sociologice reapar «fisurile», și totodată, se profilează piscurile
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un angajament concret de a-l face explicit. Viața însăși, înțeleasă ca o constantă atenție și tensiune spre ceea ce dă sens, devine, dacă se realizează deplin în această caracteristică, o mărturie a sensului. IV. Raportul filosofului cu puterea Libertatea și solitudinea În cultura occidentală problema raportului filosofului cu puterea își are obârșia în ceea ce i s-a întâmplat lui Socrate la Atena. Socrate a intrat într-o dilemă dramatică: nu poți să fii un om moral fără ca să te implici în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]