1,510 matches
-
te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că orice cucerire înseamnă o dezamăgire la pătrat, vrei să guști din licoarea absolutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vecinii priveau înmărmuriți în curtea școlii monștrii acvatici. Unul de 1,60 m, celălalt mai scund, 1,40 m. Aveau încă alge în aripile înotătoare și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca nenorocitele roluri, dădea autografe îngăimând rușinat: Bine, dar n-am interpretat încă. Abia acum învăț replicile. Maestre, sunteți modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lipsa tutunului, am făcut cubajul camerei, dimensiunea în țoli a țevilor, precum și structura moleculară a unui bețiv adormit, puterea în hertzi a melodiilor izvorâte din player-ul cârciumii, vedeam gărgăunii din capul lui Gustav și undele browniene, toate învelite de solzi în progresie geometrică, numai că la el erau în regresie aritmetică, sensul era schilodit, pricepeam după natura culorilor, unele tindeau spre absolut, altele aveau parfumul tenebrelor umane. Din stadiul de invizibil, analizam fără să vreau stadiul vizibil. Și ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le creăm agonia. Unde-i atunci adevărul? șuieră Prunilă. El întreba ca și cum ar fi exclamat. ADEVĂRUL E NECUNOSCUTUL DESCÂLCIT CLIPĂ DE CLIPĂ, ÎNCET, ÎNCET... ÎNCET! zise Chirilă când deja avea apă în gură. Halipa se unduia departe, fulgerând apa cu solzii de aer în care se răsfrângeau Soarele și Luna, iar prin cer se vedea până departe cum se nasc stelele. Și după ce făceau ochi, mergeau de-a bușilea pe glodurile nopții până-și găseau o Mamă. Eu trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adevărată baltă În miniatură pe care o umplu cu apă tulbure iar popularea acesteia cu porcușori nu era o treabă la Îndemâna oricui, necesita concentrare deplină, să stea total nemișcată așteptând ca un val norocos să aducă În dreptul ei minunile cu solzi, doi-trei porcușori amețiți. Copleșită de gândurile ei cenușii, de vechi dureri la care se adăuga una nouă, abia târziu reuși să adune În noua baltă, patru peștișori fricoși, ageri și cu ochii de mărgele. În timp ce Va „pescuia” cu mânuțele sale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viața pe verticală este o amăgire a înaltului. În cer marea urcă doar când pescarii pășesc pe ape, când catargele zgârie burțile norilor, când farul aprinde Steaua Polară, scoicile pavează drumul Carului Mare, peștii într-o băltoacă de lună își vopsesc solzii de culoarea aurului, pescărușii ciugulesc stele stinse ca pe niște grăunțe din palma lui Dumnezeu. În cer omul urcă când își simte aripile. Omul este ca pasărea, zbor, și nu om, și nu pasăre: Nimic mai fals, Doamne, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vrea să mai plece. Își revendică dreptul la proprietate atunci când melcul nu se mai încape pe sine în sine, când pleacă și crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu-ți fă griji. Cei care au plecat cu bani erau pești grași. Dacă le luai urma, eheeeeei, bine ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
momentul în care a dispărut în fumul care o înconjura. Pe moment ce fumul se disipa în pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară avea o coadă acoperită în întregime cu solzi și se mișca continuu în toate părțile. În loc de mâini avea două gheare deosebit de ascuțite și de lucitoare cu care sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor avea două copite de formă rotundă. Pe umeri purta un gât puternic acoperit de asemenea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se mișca continuu în toate părțile. În loc de mâini avea două gheare deosebit de ascuțite și de lucitoare cu care sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor avea două copite de formă rotundă. Pe umeri purta un gât puternic acoperit de asemenea cu solzi pe care se învârtea un cap de formă bizară dotat cu două ventuze pe post de urechi, iar în loc de ochi avea două deschizături. În loc de nas scutura amenințător o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase. Toate organele compuneau un trup
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un cap de formă bizară dotat cu două ventuze pe post de urechi, iar în loc de ochi avea două deschizături. În loc de nas scutura amenințător o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase. Toate organele compuneau un trup învelit în întregime cu solzi care se scăldau într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trecea pe lângă cineva și era nevoită să ucidă. Făcea pași rari mișcându-și copitele prin adăpost ca și cum s-ar pregăti pentru o confruntare cu cineva de măsura ei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
micile pâraie din gheață și rămăseseră apoi în râul Ava. Puteau fi asemuiți cu gândurile sau amintirile scoase la iveală prin decongelare. Aprindeam câteva ramuri de mesteacăn și-i prăjeam în jăratic. Peștișori de aur, spunea bunicul. Și mulți din solzii lor mici păreau cu adevărat făcuți din foiță de aur. Acum stau adesea ca împietrit cu undița mea, jos, lângă râu, și las o muscă udă să atârne în apă. Știu că peștii au murit, dar credința mea nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
povestit-o cuvânt cu cuvânt! îndrăznesc să spun că le știu pe dinafară. „Acum îmi dau seama de bazaconiile și minciunile lor și nu-mi pare rău de altceva“, a continuat mama, „decât că mi-au căzut atât de târziu solzii de pe ochi și nu mai am timp să-mi răscumpăr fapta, citind alte cărți, care să-mi fie lumină pentru suflet! Eu, dragă nepoată, simt că mă aflu în pragul morții; aș vrea să mor în așa fel ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
împrăștie ca notele pe clape/ Un cîntec de mătasă ce crește din noroi// Și te înalți o clipă pe zare să asculți/ Cum sarea se topește ca un metal în cîntec/ Și peștii pe nisipuri cum se tîrăsc desculți/ Cu solzii cuirase de argint pe pîntec// Și-ți tragi piciorul apoi din apa de cristal/ Privindu-te în unda rămasă tulburată/ Te recunoști cu fața sculptată în opal/ Dar crezi că e un altul ce marea ți-l arată" (Exercițiu). Automatismul
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
sigilate în apă". Treapta întâi ar fi putut să fie cea a dragostei dansante: "draga mea tovarășă de drum și mașinistă cu ulei de mașină pe șortul mini/ am examinat submarinul noaptea trecută când tu dormeai (...)/ i-am examinat atent solzii argintii de pește acoperind pielea fină dedesubt/ am ras un petec cu briceagul și am găsit sub piele niște cuvinte șlefuite/ tăiate într-o marmură roză dar caldă fiindcă era și ea un fel de piele/ și sub această piele
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
Vinerica pentru pretenția ei de femeie (cu dorul și darul cocoșului fără aripi) ce poate lua în serios prostia lumii, ca să poată vedea jocul ascuns dintre înțelepciunea lui Dumnezeu și tâmpenia diavolului din paradis, șarpele cel ca o funie din solzi de aur și argint, ce făcea pe șmecherul!.. Dar pentru Trandafir, cel puțin așa cum reieșea din lucrarea de masterat a lui Ioanea Păsulii, șmecherul șmecherilor era Zeus! - Ținea la Ahile? răsfoi el filele puse lângă oala cu sarmale... Da? - "Îl
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
păzea fără întrerupere, zi și noapte, ca pe o comoară! Adică dormea, toropit de samahoncă, o țuică vînătă, fabricată la alambic, din surcele, sforăia lîngă dovlecii aceia ca-n basme, încît te așteptai să iasă din ei balauri duioși, cu solzii neglijent-ruginiți, roiuri de zîne date-n zambila mă-sii, vrăjitori și vrăjitoare matlasate apetisant, călărind știuleii de porumb ai însuși Domnului Ion Creangă! Armata de verișoare (mă înrudeam cu tot satul!) dansa săltat, îmbujorată de plăcere, la orice mică întîlnire
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
tribală din favelele metisate și stropite cu sânge, excremente, spermă și cocaină din Cidade de Deus (Orașul zeilor, 2002) al lui Katia Lund și Fernando Meirelles. Naturalismul tablourilor decupate din periferia Mumbaiului cu gunoaie mustind în fermentație, cu apele cu solzi grași, aproape cleioase, cu cârdurile de copii în maieuri murdare și păsări necrofore, cu slum-urile văzute de sus ca un puzzle imens, carnivor, ca o boală de piele care descuamează în foițe de mică, cu o cruzime care brizează retina
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
Dispare într-o arcadă,/ apoi se arată din nou.// Un dans matinal. Un capriciu. O joacă.// I-ai pune pe frunte frunze de laur./ Foarte încet, prin părul fetei trece o boare de vânt,/ ca peste o plajă presărată cu solzi fini de aur." și se încheie, în scurtul poem intitulat, semnificativ, Laura, așa: "îmi pierd mâna prin părul tău/ cum se pierde un liliac/ în liniile de înaltă tensiune." (pag. 60) E uimitor de câtă sociabilitate dau dovadă aceste bruioane
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
fost răniți niciunul dar oboseala noastră/ a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri// (...)// au fost dimineți când pescuiam de-a lungul malului/ în vârșă peștii prinși ne întristau/ inconștiența cu care se bălăceau în continuare/ numărătoarea inversă a solzilor începuse/ și noi recitam domol versuri/ ca niște liturghii negre... (p. 103). Lirica lui Constantin Abăluță este elogios prezentată în Dicționarul esențial al scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, dar nu a reținut atenția criticilor
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
priviri pline de zel sau de mândrie sau sfioase sau triste doar, asemeni recruților dintr-o cazarmă după ce goarna a sunat stingerea... Vin și pustnici, numai suflet, hrăniți cu ierburi și rădăcini, îmbrăcați în piei de animale, care uneori par solzi ori penaje, cu bărbi sau mustăți lungi ca niște țurțuri de gheață... Toți se întind, se alungesc pe verticală, ca și cum s-ar teme că ar fi întârziat la apel, ori nu vor mai avea loc... Și Platon, și Aristotel, și
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
un alt unghi, o problemă capătă o altă semnificație. E aici ceva din acea phantasia kataleptike a stoicilor, adică din efortul de a-ți reprezenta realitatea în chip nud, dezgolită de judecăți valorice. În final, mulțumit că i-au căzut solzii de pe ochi, pacientul pleacă ușurat, înfiorat de noua perspectivă intuită, iar gînditorul trăiește satisfacția soteriologică a pescuirii unui suflet rătăcit. Din păcate, o asistență socială ai cărei agenți sînt chiar filosofii contrazice însăși motivația pentru care un om se dedică
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
sumedenia de îndeletniciri nesuferite, românul are și una plăcută: pune rămășag pe amnezie. Cu mize mici. Astfel că, invers ca-n alte părți, marile interogații sunt înțelese ca fleacuri, iar bagatelele devin obeze semantic. Dacă vreți, cumva, o simfonie la solz de pește sau un oratoriu de taraf. O adunare de români, când se petrece, e întotdeauna mofturoasă. Când se întâlnesc doi români, e imposibil ca unul să nu pună condiții: „Vreau să pice lumina din stânga”. Sau: „Fă bine și adu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
simboluri și semnificații, superstiții și tradiții, chiar și păgâne, provin din spațiul anglo-saxon, Radu Herjeu prezintă pe blogul său pe cele mai interesante dintre ele. Masa de Crăciun ar trebui să aibă 9 feluri de mâncare. Pentru a aduce noroc, solzi de pește trebuie puși sub farfurii. Nimeni nu trebuie să taie plăcinta de Crăciun cu un cuțit. Trebuie mușcat din ea, pentru a nu goni norocul. O bucată din mâncarea care ți-a plăcut cel mai mult trebuie păstrată pentru
Radu Herjeu a făcut o listă cu superstiții legate de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/65258_a_66583]