536 matches
-
o satiră a unui regim polițienesc și militarist, orb și criminal în ambițiile lui feudale de putere colonială, dar și un roman de moravuri ce focalizează vechiul motiv al măreției și decăderii, arivismul, infernul conjugal, figurile și peisajul provinciei portugheze somnolente, deși cu un potențial uman imprevizibil, în ciuda destrămării valorilor etice. Tipică în acest sens este cariera aristocratului-bancher ce-și debarcă tatăl după codul gangsterismului, prin recurs la spionaj, șantaj și grăbirea morții prin eutanasie. În tentativa de a evada din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
distanță deschisă de somn între eu și iubita: Nu mă adăpostesc în tine / în dulcea-ți nemișcare adormita / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii).396 Că și în Seara zilei de sărbătoare, privitorul se simte străin de calmul somnolent și de tainica imobilitate a femeii. Deși tulburarea în fața somnului ei liniștit le este comună poeților, există diferențe importante de nuanță. Aflat la antipozii stării de liniște, romanticul trăiește dramă de a fi exclus din universul naturii și al dragostei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pierd în natura primară. Elegia cunoașterii și a purificării se echivalează discret și generos cu o poezie a suavei palpări a materiei, luminii glaciare a "tonurilor clare" i se substituie "lumina moale, lumina bună", ori "bezna tandră", într-un univers somnolent"123. Volume ale maturității, cum le numește Nicolae Manolescu, "aceste volume, în mod esențial, nu mai schimbă mare lucru (...), în afară de dobândirea acelei fluențe profunde a lirismului moral care face din Ana Blandiana din anii '70 o poetă incomparabil superioară celei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Klimt, este aruncată într-un abis al lipsei de cunoaștere din care se detașează pe lângă figura Sfinxului stelar și o altă figură aflată la marginea de jos a tabloului și care figurează în catalog cu titlul, Das Wissen. Cu excepția sfinxului somnolent ca imagine a unei exteriorități suficiente și indiscernabile, Das Wissen este singura figură frontală care ne privește asemeni Atenei în cea de-a treia ipostază a ei, cu o privire scrutătoare. Părul desfășurat pe axul ipotetic al spiralei alcătuită de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
preajmă toată viața. În monografia inevitabil lacunară pe care i-o consacră Tudor Octavian 279 este reprodusă o ilustrare a unui poem eminescian, fără niciun titlu și datat 1910 cu mențiunea locului: Berlin. Tabloul îl înfățișează probabil pe Luceafăr plutind somnolent alături de iubita lui într-o mare de perle pe fondul de un albastru fluid al nemărginirii. Părul îndrăgostiților este auriu, marcă a contaminării simbolismului cu Art Nouveau-ul în diversele sale ipostaze, probabil secesionist-germană în cazul de față. Alături de părul auriu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins spre margine, ca limită a liniilor de forță ale corpului nud. Salomeea, cu atitudinea odaliscei, cunoscută în pictura romantică, își contemplă opera; figura ei denotă cruzime prin asianizarea expresiei și nicidecum abandonul somnolent al nudurilor culcate. Cele trei sculpturi relevă în Storck nu doar o simplă ilustrare canonică a temei, ci efortul unor interpretări, o dramatizare pe care o regăsea în momentul climactic al piesei lui Oscar Wilde. XI.6. Kimon Loghi: Postmortem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de a-l omagia pe Magistrul Mihai Ursachi. Cu Mircia Dumitrescu am fost ani de zile colegi și la Contemporanul Ideea europeană, din 1990 până prin 1999-2000. Apoi, trebuie să recunoști că majoritatea întâlnirilor cu scriitori de la Iași este anostă, somnolentă. Dar de data asta îmi pare rău că nu am fost acolo. Mea culpa! După cum se vede, oricând pot apărea și surprize plăcute, chiar dacă noi suntem mai obișnuiți cu contrariul. Liviu Antonesei: Păi, poate o să te înveți minte să și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de delicate. Era fată în casă undeva (acolo îi vizitasem, în odăița ei, unde trăiau împreună). - Da ce-a făcut? îl întreb eu pe Nilă, nu prea curios, cu gândul să nu mă duc. Nilă parcă nici nu mă auzi. Somnolent și cu un aer pierdut, copleșit de gânduri, uită să-mi răspundă. - Ce-a făcut, măy Nilă? - Ei, ce să facă, spuse el deodată îmblînzit. Înțelesei. Ilie era frati-său, nu făcuse nimic, îl ierta. Totuși ceva se întîmplase. - ...S-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mătăsos învelește, fără să ascundă, gușa stratificată. — După ce a terminat Belle Arte, a fost trimisă profesoară de desen într-un sat sau într-un târg. A plecat după câteva zile, ca dintr-o pușcărie. — Pentru a nimeri într-alta... vociferează, somnolentă, fata de lângă mine. Da, domnișoară, asta mi-a spus după mulți ani și Sia. Dacă ar fi rămas o lună, două, poate s-ar fi obișnuit. S-ar fi tembelizat, cine știe, dar n-ar fi trecut printr-o temniță
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari, uscați de vânturi. — Renașterea s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zațul de pe fundul ceștii până ce gura îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
celeilalte, până se aude scârțâitul subțire și lung al balamalelor neunse. Nu exista decât un observator ? La patru birouri distanță, ridică și Manole capul, conectat la bizareria jocului de la fereastră. Figura lui e moale, obosită. Fruntea transpirată, obrajii supți, ochii somnolenți, buzele arse. Privirea căzută, fără putere. Este rândul lui s-o privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grădinei arbori mândri cu întunecatul verde Conjurați ș-acoperiți-s cu-edera ce-n vârf se pierde; Mișcând florile ei albe - flamuri cu-nfloriții creți - Și în muri de frunzi lucinde, și în scări de flori pendente Și în poduri legănate de zefire somnolente - Dintr-un arbore într-altul edera trece măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ea ideea frumuseței cei trecute, În matroana desflorită vede încă pe copilă. {EminescuOpIV 230} Ea vedea în înțeleptul cu-arătare reverendă Prototipul cucoșimei, pe-al cucoșilor cucoș, Când cu flori de-oratorie și cu ochi bisericoși, Adâncit platonizează în tiradă somnolentă. Astfel dar fini și dânsa drumul sorții pămîntene: Arde lumânarea vieții până la un căpițel. Și acum la bătrânețe, să-l uzeze și pe el, Ea drept candelă l-aprinde ființei suprapămîntene. Unt de lemnu-n sînt-pretinsa vatră a bigoteriei E același
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
libertate, nu este cultură"29, anticipând aproape un secol de vii și fertile dispute în cultura română, la o distanță considerabilă de el Octavian Paler nuanțează, într-un eseu literar, aceeași idee: "Polemicile (...) au împiedicat cultura să semene unui lac somnolent, pe care se așază netulburată mătasea broaștei (...). Căci dacă somnul rațiunii naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sonuri, ce desțelenire de nervi poate fi plânsul unei femei; cine n-a ascultat această descărcare a naturii nu Înțelege nimic; A. e În stare să plângă pentru toate femeile, de când s-au iscat ele, drăgăstoase, din coasta lui Adam somnolentă. (acum) Flory (acesta e numele ce i-am dat) a Înflorit azi; e o floare ciudată, Într-o glastră minusculă cât pumnul, are frunze foarte verzi, aproape rotunde; mă privește prin ochii aceștia deschiși, patru cupole alungite: par niște tije
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă din ceața ce plutește deasupra apelor; „De ce m-ai strigat, soră?“; alergat de cuvinte pe marginea miriștilor Înflorite, a doua oară pândit de spicele de grâu coapte, ademenit de greieri În țărâna somnolentă; „De ce m-ai strigat, soră, nu știai că scriu?“; mă Întorc spre vorbire ca un prizonier Înrăit măsurând pereții temniței. (azi) Nu pot să dorm: o visez pe mama; „Băiatul mamii, adu-mi din medicamentul acela când mai vii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi spună nepăsător și simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce? întrebai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
florile frumoase pe care i le-am trimis În fiecare dimineață, - pentru mine, - Mi-au fost o bucurie pe-o canava de vis, Lipsită de-așteptări, lipsită de mai bine. O văd la clavecin cum descifrează note, Sau cum trezește somnolente flori, - Capitolul de dragoste al meu cu Lizelote Vreau să rămână pulbere de aur mat, pe nori. Îi stăruie, cucernic, pierdute mirodenii, În păr și mai ales, aproape de urechi, - E un miros de biblie rămasă de milenii, E-aroma cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nisipul de culoarea mierii.“ Astfel Îi scria lui Anne Thackeray Ritchie, stând pe balconul de la Hotelul Osborne și descriind scena care i se Întindea dinainte, ca un pictor care așterne pe pânză un peisaj en pleine air. Era ora tăcută, somnolentă a prânzului; la orice alt moment al zilei ar fi trebuit să adauge alte câteva zgomote celui blând al valurilor: strigătele Îndepărtate ale copiilor pe plajă, țipetele Înăbușite ale Înotătorilor aruncându-se În mare din corturile pătrate, pe roți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
subțire, ți se lungește fraza. Poate se petrece același fenomen și cu alte lucruri, În ceea ce mă privește, Încă aștept. Văd c-am devenit tolerant, calm, Îi suport liniștit pe toți, lumea Îmi provoacă o Înțelegătoare somnolență și o Înțelegere somnolentă, nu mă mai enervează. Nu mă mai enervează nici lucrurile mărunte, cum ar fi de pildă tropăitul nocturn În zigzag al vecinului de deasupra. L-aș bate cu bîta. Însă la douăzeci de ani eram turbat, Întărîtarea tinereții - o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu caracter civic Îl uluise pînă și pe Bobby Crawford. La cina cu Elizabeth Shand din seara anterioară, rîsese și scuturase din cap cînd numisem toate astea „o renaștere pe repede-Înainte“, extrem de jenat de spiritul care țîșnise din lampă. Așezarea somnolentă, cu mallul ei fără clienți și clubul sportiv fără membri, se transformase Într-o a doua Estrella de Mar, de parcă un virus foarte contagios, dar benefic, s-ar fi răspîndit de-a lungul coastei și ar fi invadat vîscosul sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eficient să și-o ia singuri. O așezară lângă mine și i se turnă țuică. Pipernicitul se pierdu pe undeva printre zbanghii. Pusei mâna pe sticlă, îmi turnai și mie și ciocnii cu ea. Îmi aruncă o privire. Avea ochi somnolenți, gura cărnoasă, dar cu frumoase buze arcuite în jos, să exprime un dispreț provocator... obrazul tras, pupilele liniștite, dar atât de apropiate de tine când te priveau, încît toate cuvintele nu mai însemnau nimic, intrau aceste pupile în tine ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am avut de-a face cu ele. Și de fapt tot nu le cunosc..." Gospodar, puse mâna pe găleți și o luarăm agale spre alt copac. Centrul orașului nostru parcă ațipea sub soarele de iunie. Era atât de liniștit și somnolent, încît vrăbiile îți păreau că fac o gălăgie asurzitoare. Sau poate totul era în mine somnolent și numai prezența și istorisirile lui Vintilă mă țineau treaz și mă făceau, în mod straniu, să simt că orașul, deși era dimineață și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâna pe găleți și o luarăm agale spre alt copac. Centrul orașului nostru parcă ațipea sub soarele de iunie. Era atât de liniștit și somnolent, încît vrăbiile îți păreau că fac o gălăgie asurzitoare. Sau poate totul era în mine somnolent și numai prezența și istorisirile lui Vintilă mă țineau treaz și mă făceau, în mod straniu, să simt că orașul, deși era dimineață și locuitorii lui demult împrăștiați în uzine și fabrici, prin școli și instituții, se înțeleseseră între ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]