517 matches
-
o mare de stele, Când vieața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieața-i un basmu pustiu și urât. Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gîndirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să, văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Să te fut. — Așa. Deci așa zici. Bine. Bine. Mai vedem noi. Locotenetul de artilerie se ridică-n picioare și se duse spre doctor. — Să te fut. Să te fut. S-o fut pe mă-ta. S-o fut pe sor-ta... Doctorul Îi aruncă-n față o farfurioară plină cu iod. În timp ce se-ndrepta orbit spre el, locotenentul Își căuta, bâjbâind, pistolul. Doctorul Îi sări În spate, Îi puse piedică și, când locotenetul căzu la podea, Îl lovi cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sau ca un vultur. Stăteau amândoi pe un mal al lacului, și pe atunci și ochii lui erau buni, și taică-su zicea: — Au ridicat steagul. Nick nu vedea nici steagul, nici stâlpul pe care se ridica. — Uite-o pe sor-ta, Dorothy, spunea taică-su. Ea l-a ridicat și acum se duce spre docuri. Nick privea peste lac și vedea pădurea Întinsă de la mal, copacii mai Înalți din spatele ei, chioșcul În care se făcea paza golfului, ferma de pe dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pregătește pentru un nou salt mai departe de singurătate știi cum e să ai o femeie frumoasă desculță pe soare timpul parcă-i o senzație de migdală înlăuntru e tot să păstrăm pleoapele deschise chiar dacă amețim vom reinventa un nou sor îl vom încolăci în îmbrățișarea de toate zilele și va fi măreț ca acest colind îmbrăcat în tine Trandafir SÎMPETRU <biography> S-a născut la 19 aprilie 1962 în comuna Jirlău,Jud Braila. Este prezent în dicționarul ligii scriitorilor din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o stârnea valuri, târându-și botinele. Din balcon, cucoana Adela își înălța nasul și întrebă: —Ai mai ieșit la poartă, soro? Da, dragă. Aștept să-mi vie diavolul de băiet cu pânea. Acuși trebuie să pice și dumnealui de la canțelarie. Apoi începu să țipe ascuțit: Dar hai, dimone, mai repede! ai să-ți strici botinele târâindu-le prin colb... Zărind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost mulțumit de francii pe care i-a primit. Îmi place să arunc cu banii. Dacă ai fi lângă mine acum, probabil că ți-aș pasa niște biștari, douăzeci, treizeci, poate mai mult Cât vrei? Tu ce ai? Frate, soro, tu ce mi-ai da mie? Ți-ai pune o mână pe umărul meu și mi-ai spune că sunt genul tău. Aș plăti pe chestia asta Ți-aș da bani pentru așa ceva. Mi-am lăsat bagajul la garderobă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a tras atunci, am intervenit la colonelul Păsculescu de la Sighet, că era vecin cu o colegă de comercială a nevestii lu’ Ciurdinski, ăl de-a botezat nepotul pretorului Măzăriceanu, de la Bumbești, care ține nevastă de-a doua de e fata sorii nașului nostru de cununie, Tăchiță Pansament, îl polecrește așa că a făcut armata la 14 Roșiori, infirmier, da’ el de meserie a fost tinichigiu în Filantropiei, specialist prima în sobele alea de tablă cu cuptiorul pă dreapta, românești le zicea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îi va săruta și îi va mulțumi. Când trece Steluța, parcă trece suflarea gândului neîntinat, creasta urcării, șoapta adierii. Ea știe că lumea trebuie iubită, ascultată și ajutată, că așa cum crângul vrea soare, tot așa și oamenii trebuie să aibă sorii lor. Și Steluța nu știe ce înseamnă ura, minciuna. Când le simte se face mică, parcă se topește și pleacă sau râde ca o înviere din depărtări. Steluța aduce și seamănă pace. Și când vine, toți sunt fericiți că o
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
comedii prin folosirea automatismelor verbale, stâlcirea cuvintelor sau folosirea lor inadecvată, prin imitarea celor mai diverse stiluri. Între ele personajele se adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile”, „stimabile”, „moftologule”. S-a observat că „dezintegrarea limbajului” reflectă „dezintegrarea intelectuală și morală” a orânduirii sociale. Raționamentele tautologice („o soțietate fără prințipuri, va să zică nu le are”, „familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să plătiți un bilet... Mamița: Să plătim? N-am plătitără o dată? Controlorul: Și pe deasupra un leu și 25 de bani. Mam’mare: Si pe deasupra?... Mamița: Vezi dacă nu te-astâmperi? (îl zguduie pe Goe de mână) Mam’mare: Ce faci, soro? Ești nebună? Nu știi ce simțitor e? (Îl trage de mână cealaltă pe Goe spre ea. Goe se dezechilibrează și cade cu nasul în jos și începe să urle. Tanti Mița plătește biletul. Controlorul îi taie o chitanță și pleacă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
iubito, și n-ai nici un cusur. 8. Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Privește din vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor! 9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gîtul tău! 10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul, și miresmele tale sunt mai plăcute decît toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
vîrful muntelui Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor! 9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gîtul tău! 10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul, și miresmele tale sunt mai plăcute decît toate miroznele! 11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află sub limba ta, și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
mult decît vinul, și miresmele tale sunt mai plăcute decît toate miroznele! 11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află sub limba ta, și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. 12. Ești o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită. 13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri și nard; 14. nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
din Liban. 16. Scoală-te, crivățule! Vino, vîntule de miază-zi! Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Să intre iubitul meu în grădina lui, și să mănînce din roadele ei alese! $5 1. Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... Mîncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! 2. Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
cu miresmele mele, îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... Mîncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! 2. Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate: Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sunt plini de picurii nopții." 3. "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?" 4. Dar iubitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
decât o hârtie de cincizeci și n-am căpătat nimic pe ea. Mai bine Îmi luam țigări și ieșeam mai câștigat. Ia zi, mă, cât i-ai dat și ce i-ai promis pentru zece zile?” „Le-am promis pe sor-ta și pe mă-ta să le facă poștă tot statu’ major de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mănînc, din mîna ta." Tamar a luat turtele pe care le făcuse, și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. 11. Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat-o și i-a zis: "Vino, soro, și culcă-te cu mine." 12. Ea i-a răspuns: "Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta. 13. Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
după ea. 19. Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și și-a sfîșiat haina pestriță; a pus mîna în cap, și a plecat țipînd. 20. Fratele ei Absalom i-a zis: "A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta." Și Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21. Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, și s-a mîniat foarte tare. 22. Absalom n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
nedumerit și enervat. —Ce-am făcut? a întrebat el. —Ai insultat-o vorbind așa, l-a lămurit Luke cu blândețe. —Ba n-am insultat-o, a zis Gaz înfierbântat. A fost o iapă pe cinste! Tu ești la fel ca sor-ta mai mare? m-a întrebat apoi, trăgându-se simțitor mai aproape de mine. 6tc "6" M-am simțit bine vorbind cu Bărbații Adevărați. în New York mi-era foarte greu să găsesc bărbați interesați de mine, așa că momentul ăla, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tu cu Elroy. —Dar... — Vrei să mai ai de lucru mâine dimineață? a întrebat-o Maura. —Of, a zis Gráinne îndepărtându-se șchiopătând. Pe față i se citea resemnarea. Privirea mea s-a întâlnit cu cea a Jasminei în oglindă. —Sor-mea, mi-a zis ea în chip de explicație. Eu am zâmbit nervoasă. Deci ne-am înțeles, a spus ea nerăbdătoare. Poate c-o să fie bine, m-am gândit. Un nou început, tăierea vreascurilor ca și cea a părului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oraș, domnu’? Una dintre fetele mici ale lui Țârțâc iese din râpă fugind mărunt, desculță și îmbrăcată numai într-o cămașă jilavă. Da, mă duc să-mi iau țigări. Păi de ce n-ați spus (zâmbește șui), că acuma a plecat sor’-mea, tot după țigări s-a dus, pentru nea Țârțâc... Ei, nu-i nimic, oricum trebuia să mă duc în oraș. Ridic din umeri, mormăi un merci și zoresc pasul pe drumul bun. Mi-e greu să recunosc că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
măi fată, termină cu prostiile! Nu-nu (Zina își luminează fața cu un chibrit, aprinde o țigară, trece cu ea în dreptul geamului), uite-te bine la mine, nu-s nici fată, da’ nici bătrână. Când o fi, o să mă omor ca sor-mea Cerasela. Cum, ca sor-ta? Păi, în dimineața aia cu focul, n-am plecat împreună, nu știi ce-a zis poliția că eram două? - Nu-mi mai amintesc, în fine... - În fine, sor-mea, când am ajuns la lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu-nu (Zina își luminează fața cu un chibrit, aprinde o țigară, trece cu ea în dreptul geamului), uite-te bine la mine, nu-s nici fată, da’ nici bătrână. Când o fi, o să mă omor ca sor-mea Cerasela. Cum, ca sor-ta? Păi, în dimineața aia cu focul, n-am plecat împreună, nu știi ce-a zis poliția că eram două? - Nu-mi mai amintesc, în fine... - În fine, sor-mea, când am ajuns la lac, a luat și bagajul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o fi, o să mă omor ca sor-mea Cerasela. Cum, ca sor-ta? Păi, în dimineața aia cu focul, n-am plecat împreună, nu știi ce-a zis poliția că eram două? - Nu-mi mai amintesc, în fine... - În fine, sor-mea, când am ajuns la lac, a luat și bagajul meu, l-a pus în spate cu-al ei, a coborât în râpă și-a intrat în lac, așa îmbrăcată și cu doi saci legați de ea. S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu, bre, era în ’44, înainte să intre rușii. - Eu zic să i-o dăm lui Leo. - Ce să facă Leo cu ea, păcatele mele? Că doar n-o fi vreun ipochimen din ăștia care se întâlnesc prin parcuri... - Vai soro, comme tu dis des bêtises! Poate are și el vreo prietenă. - A, da? Păi atunci îi dau și eu o trusă de machiaj pe care am primit-o de la Kir Zugalis în ’33, la primul bal. - Nu nu, ăla a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]