5,168 matches
-
sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// Și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// Și nu-i nimic străin - a'mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n carte -/ priviți-mă și-o să
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
cumplită-n moalele capului. Buimăcit de lovitură nu-și mai aducea aminte cum de-a ajuns în starea asta. De undeva pe-aproape s auzea clipocitul răcoros al apei Moldovei. Mai mult se târî decât putea să meargă până acolo. Sorbi câteva guri de apă răcorindu-se. Își afundă capul în unde și-și pipăi locul unde fusese lovit dând peste o crustă de sânge-nchegat. Abia putu să stea pe picioarele sale. Împleticindu-se, se îndreptă spre oraș. S-auzea focuri
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
lui Cornel Ungureanu. Una perfect banală, neforțată de amenințarea unui regim criminal, neinspirată de dorința de a realiza mari proiecte, născută din cea mai pură și mai onestă lehamite: Am rămas puțini majoritatea/ se cară" a zis Serpente și-a/ sorbit îndelung dintr-o bere// "as fi cazul s-o tăiem și noi" a/ zis Boieru' și a lovit cu halba tăblia/ mesei.// începuse să plouă pe terasă cădeau/ Frunzele ca-n mijlocul toamnei// "am început să urăsc și/ praful de pe
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
în loc să se izbească cu elicopterele de Casa Poporului se aventurează în crestele munților pentru a salva vieți omenești în situații în care "oamenii în alb" de origine geto-dacă preferă să se dea bătuți, retrăgânu-se în separeurile spitalelor pentru a-și sorbi în liniște cafeaua și pentru-o scurtă partidă de giugiuleală cu asistenta. Cu atât mai mult cu cât arabul Arafat transpiră să aducă în România fonduri din străinătate pentru a dota SMURD-ul, în timp ce de taxele imense percepute pe așa-
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
de untdelemn plutitoare/ Flacăra ta o să răsară.// Cu săgeți cît acul de albină/ S-a tras în copilul ce a ascultat la morminte/ Cu pulberea de sulf mi se culcă polenul/ În cutele de la veșminte.// Pe neluminate la încheietura plantei/ Sorbi mercur argintiu în loc de rouă/ Mîinile mele sînt bulgări de spumă/ Adunate pe vîslele amîndouă" (Lorelei). Acel depozitar prin excelență al mitului obîrșiilor salutare care este mediul rural, se prezintă supus unui suflu al degenerării, al descompunerii, al extincției: "Pe o
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
vom afla mai tîrziu. Tînărul încearcă să-și găsească o parteneră pentru prima sa experiență sexuală. Metafizica naivă, adolescentină și planurile aproape cinice de cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm ca în copilărie, cînd zăceam bolnav și deliram, cu gripă sau oreion, sau dracu' știe ce boală..." Al doilea capitol este scrisoarea unei mame
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
în definitiv există drepturi/ care ar trebui respectate poftim nici măcar bolovanii/ colțuroși nu se rostogolesc la întâmplare// încă un cuvânt despre copacul albastru ei bine/ el nu înflorește decât sub pământ pentru/ scurt timp rădăcinile îți intră în sânge și sorb/ două-trei cuvinte din creierul tău" (Mai rămâne alfabetul morse). Întoarcerea lui Matei Vișniec la Penelopa lui reprezintă, fără îndoială, un happy-end, un moment pe care merită să-l sărbătorim măcar în sinea noastră, dacă iubim poezia. Poetul a ridicat de
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni fierbinți, o privesc gata să cad... Se apleacă... pe drumul de țară... cu urme adînci de copite de cal... se apleacă... și o văd cum soarbe apa strînsă în urma unei copite... Amintire ce mă va urmări pînă azi. De anul nou, pe ger și ninsoare, oamenii care taie găini, iar găinile, albe unele, ce se zbat între nămeți, însîngerate. Viziunea unui revelion de demult. * La Talcioc
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
als es oben schtat. Adică, "destinul își urmează cursul hotărît de sus". Omul, cu toate misterele lui (de neînchipuit și de neacceptat în România mutată, brusc, la bloc), e victima dîrelor lăsate, în zațul din ceașcă, de felul cum își soarbe cafeaua. Totuși, "cu adevărat liber e doar cel care poate să aleagă, de tine depinde, la urma urmelor, totul." Și piesa ar fi fost bine să se termine, se aude, la un spectacol, o voce din off, pe replica "trebuie
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
corpolentă, cu buze rujate, care predă matematica la clasa a noua, m-a poreclit "Domnul Așa-se-cuvine". Un asistent de director, cu o căciulă rusească, ne întreabă pe Carlton și pe mine dacă o să-i votăm pe Democrați sau pe Socialiști. Sorb cîte o gură din paharele cu băuturi pe care le servesc oaspeților și sunt pe jumătate beat. La un moment dat, respectabilitatea serii deraiază din pricina sosirii unei bande de prieteni ai lui Carlton. Bat la ușă și mă duc să
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
a sa. Fizica deschide perspectiva metafizică ascunsă în straturile mai adânci ale trăirii: "pete de culoare se-aprind și se sting dincolo de rîu/ în aerul de deasupra �naltei ierbi/ sînt văile terasele și colinele unui chip interzis// ora spartă își soarbe clipele dincoace de rîu/ o/ de pripeala din lucruri pe cine faci răspunzător". în fond, aderența la peisaj e aderența la un dincolo de suprafețe, la un orizont conținut în frămîntarea formelor și în jocurile cromatice pe care poetul le consemnează
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
funcționează precum un gheizer de inepuizabile corespondențe: "Noroiul îngerilor tîrîți de șenile"; "paturile agățate ca niște pălămide gata să cadă"; "muncitori înșurubînd porumb și grîu în ochii brazdei"; "imaginația sugarul realității ieșind continuu din canale"; bîte cu ochi de viermi sorbind ființa de lîngă masa tăcerii; "obeliscuri se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
gol, spre sine-ntors, ce nu mai poate Citi decît biblioteci netoate De vise, cînd pasaju-îngăduit-a Al dimineții somn. În van i-arată Lumina zilei cărțile-i frumoase, Ce parcă-s manuscrise-anevoioase Din Alexandria incendiată. De sete (spune grecul), făr' să soarbă Un strop, murit-a riga-ntre izvoare; Eu, fără țel, cutreier coridoare În astă �naltă catedrală oarbă. Atlase, enciclopedii, Orientul Și Occidentul, veacuri, dinastii, Simboluri, univers, cosmogonii Zadarnic îmi oferă. Pasu-mi, lentul, În urma mea penumbra o încearcă, Și drum îmi
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015. Imago mundi Între mine și ține, mărturisesc un poem o cale numai a mea și o lumină ce arde în mine ochii mei oglindesc același cer pe care il sorb ochii tăi când răsari din nopțile târzii ca să-nfloresti în clipele ce par a trece la margini de cuvânt auzi mereu ecoul ce-n sufletul lumii se naște și adie fără urmă prin noi de la Inceput ca să vedem același vis
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
înscrisă adânc legea tainica a firii de când venim si cand plecăm în Lumina. Citește mai mult Imago mundiîntre mine și ține, mărturisesc un poemo cale numai a meași o lumină ce arde în mineochii mei oglindesc același cerpe care îl sorb ochii tăicând răsari din nopțile târziică să-nfloresti în clipele ce par a trecela margini de cuvântauzi mereu ecoulce-n sufletul lumii se nașteși adie fără urmă prin noide la Începutca să vedem același vissă urmăm același drum,un eter ne
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
mângâi și trăiesc numai în clipa în care uit că-n viață m-a însoțit risipa și că mi-a fost adesea mult prea greu. Ca să gonesc din gânduri al amintirii plâns înot ca un copil în râul Lethe. Îi sorb apa ciudată când mi se face sete și uit că doar dezamăgiri am strâns. Gemenii Nu știu dacă sunt Castor sau Polux, muritor ori numai un părtaș la nemurire, dar gemenii iubirii îi simt o contopire ce mă atrag și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
Alexandrescu banii cu tine. Dacă tot m-ai rugat, o să încerc să o mai scot în lume pe Veta, bineînțeles, dacă nu voi fi refuzat. - Mache se pare că nu te prea pricepi la fete. Nu ai observat că te soarbe din ochi? Mache roși până în vârful urechilor și îi aruncă un sec... - Nu! - Am plecat! zise Maria... Rămâi sănătos! Cască bine ochii, Mache! mai zise, și ieși, ca o furtună, din birou. Mache, care rămase pentru o clipă năuc, încercă
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
timp în versuri tremurătoare care se unduiesc în vântul nemuririi. Melodios și copleșitor, sonetul său capătă valori de mare însemnătate, venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate și aspirații depline, poetul pășește pe potecile biruinței. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
ROMAN (CAP. I ) Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ștefan conducea în noapte ascultând muzica transmisă la radioul de la bordul bolidului său, un Jeep Patriot, maro metalizat. Din când în când, sorbea din cafeaua fierbinte, pregătită de Gina, directorul Complexului, trăgând cu plăcere din țigara sa preferată, din foi de tutun virgin. Ploua mărunt, iar șoseaua devenise alunecoasă, așa că trebuia să conducă cu mare atenție, dacă dorea să ajungă la destinație. Lumina
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
nectarul umorului ci se delectează cu acriturile expirate! Din acest punct de vedere, regizorul ar fi o doică ce alege pentru spectatorul cu suflet de copil sticluța cu esențe aromate de fructele artei. E greu de știut până unde se soarbe din umor și mai ales care-i „sticluța” cu nectarul umorului. În aceasta consistă știința și harul regizorului Nae Cosmescu. Un spectacol la îndemâna sa este frescă grandioasă de înaltă explozie coloristică, dinamică și cu verb, pe când un spectacol la îndemâna amatorilor
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
-n vară o vădană l-a nimerit la gârlă despuiat spălându-și goliciunea de băiat și-a cam poftit ca orișice cucoană dar n-a-ndrăznit, speriată cu dreptate de ce îi atârna lălâu spre iarbă frumos că mai privirile-i să-l soarbă ea nevăzând așa imensitate simțind femeia c-o înving fiorii stupit-a-n sân și s-a întors în fugă ispita și-a învins-o cu o rugă dar a umplut tot satul de istorii nedumirit gândea că-i peste
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
Dispari discret ..în sângele unui poet ! Oprește-te să te adie vântul! Și dă-i de poți un pic de umbră..și cuvântul ! Femeie din stele, lebădă albă! Speranța vie și caldă În îmbrățișări .. prin ere.. Ai leac pentru durere? Sorbi lacrimi din stele. Femeie ascunsă-n născociri Porți diamantele luminii Spre lanțul dulce al iubirii! Din prea multă ignoranță... Femeie stelară, ochii nu pot să te vadă? Cu aceleași doruri pentru tine Primăvara iarăși vine! Cu sânii plini de miresme
FEMEIE DIN STELE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382796_a_384125]
-
Vreau să vă mulțumesc pentru invitația la acest eveniment extraordinar. Se spune la noi, în România, că dacă vine ploaia atunci când se deschide un obiectiv înseamnă că va fi un mare succes”, le spune Boc sutelor de asiatici care-i sorb cuvintele, îl aplaudă și îl pozează în ciuda picăturilor tot mai dese de ploaie. „Va fi un obiectiv de maximă eficiență și atracție în România”, a continuat premierul, asigurându-i pe investitorii turci și chinezi că planurile lor vor fi susținute
Boc ctitoreşte China Town la Afumaţi. Promisiunea premierului: românul va simţi farmecul asiatic la el acasă () [Corola-journal/Journalistic/27942_a_29267]
-
vie, extrem de frumoasă. Ochii săi negri și adânci privesc ironic și vioi interlocutorul. Marinetti este plin de foc, arde tot; e vâlvătaie. Mișcări impulsive, iuți. În timp ce Tasteven îl salută, el se întoarce mereu dintr-o parte în alta, privește publicul, soarbe fețele celor din preajmă (...) - Sunt bucuros să vin în Rusia... Despre Rusia aveam o părere deformată cu desăvârșire. Credeam că o să ajung într-o țară a zăpezilor, însă acum văd că aceasta e un vulcan acoperit de un strat subțire
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
pungă!Și chiar foame de mi-ar fi Pâinea astfel cumpărată, mi-e teamă că m-ar otrăvi Apoi, adresându-se moșului cerșetor ce vreți, aveam în minte tot spectacolul de pe vremea când stând în culise să-mi vină rândul, sorbeam toate replicile spune: Moșule, jupânul nu ți-a dat lețcaie frântă, Iată, eu îți dau o pungă, scoală moșule și cântă.! De la un țigan pomană? Dec, și totuși pe boier, De-ți da o scârbă de aramă, tu l-ai
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]