1,263 matches
-
atace, dezangajându-se din mai micile încleștări locale și schimbând direcția principală de atac. Până la urmă însă, în fața rezistenței ferme și a contraatacurilor locale germane sprijinite de Luftwaffe, atacul sovietic s-a împotmolit. Până la sfârștul zilei, ofensiva Armatei a 28-a sovietice încetase. În mod ironic, atacul de pe flancul sudic nu a a suferit tot atât de mult precum cel de pe flancul nordic. De fapt, pe flancul sudic se reușise o înaintare spectaculoasă în primele trei zile ale luptelor. Deși și pe flancul de
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
numai 15 km pătrați. Încercările de spargere a încercuirii dinspre est spre interiorul pungii au fost blocate prin ofensive locale germane sprijinite de atacuri aeriene. În fața hotărârii în luptă a germanilor, Timoșenko a ordonat încetarea oficială a tuturor manevrelor ofensive sovietice pe 28 mai, dar încercările de spargere a încercuirii dinspre interior au mai continuat până pe 30 mai. Până în cele din urmă, doar 1% din totalul efectivelor sovietice prinse în încercire a reușit să scape din "cursa de șoareci de la Barvenkovo
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
ca mai apropiată de adevăr cifra de 207.000 soldați luați prizonieri, deși nu există cifre oficiale demne de încredere a celor căzuți la datorie în timpul luptelor. Toate sursele sunt de acord că pierderile germane au fost scăzute în comparație cu cele sovietice, cam 20.000 de soldați uciși, răniți sau dispăruți. Îndiferent de amploarea pierderilor, această luptă a fost un uriaș pas înapoi pentru sovietici, eșec care avea să pună capăt seriei nemaipomenite de succese ale Armatei Roșii din timpul contraofensivei de
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
înterzicea vânzarea și sacrificarea vitelor, însă hotărârea lui nu a fost lăsată de sătenii care deja sufereau de foame. Dacă analizăm situația postbelică vom ajunge la concluzia că cea mai mare parte din vina pentru foametea din 1946-1947 revine autorităților sovietice de atunci. Deja la 17 aprilie 1944, după o lună de la instalarea la Soroca, guvernul RSSM și CC al PC(b)M au adoptat hotărârea comună „Cu privire la achizițiile obligatorii de către stat a cerealelor, porumbului, florii-soarelui și soiei din recolta anului
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Roșie și NKVD, preum și câteva sute de învățători din Ucraina, Rusia, Bielorusia, care au început imediat procesul de sovietizare, prin predarea obligatorie a limbii ruse. Între 1948 și 1960 au fost recrutați și trimiși la muncă silnică pe șantierele sovietice cca. 196 000 de basarabeni. Despre această tragedie a regimului comunist, prin care a trecut și comuna Vărvăreuca în anii 1940 și 1949-1951, ne arată documentele desecretizate parțial. Din comuna Vărvăreuca au fost deportați 22 de persoane: Majorității deportaților nu
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
SS-ului la finalul insurecției din Praga, intrând în oraș ca eliberator. După război, Konev a fost numit comandant al forțelor sovietice de ocupație din Germania Răsăriteană și Înalt Comisar Aliat pentru Austria. În 1946 este numit comandantul forțelor terestre sovietice și prim-adjunct al Ministrului Apărării al Uniunii Sovietice, în locul lui Jukov. A fost menținut în această funcție până în 1950, când a fost numit la comanda Districtului Militar Carpatic. Acest transfer a fost în mod clar o regresie pentru Konev
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
militari populari din al doilea război militar și plasarea lor în funcții modeste, de teamă ca aceștia să nu-i amenințe poziția de lider absolut. După moartea lui Stalin (1953), Konev a revenit în prim-planul vieții politice și militare sovietice. El a devenit aliat al noului lider sovietic, Nikita Hrușciov, fiind însărcinat cu arestarea șefului poliției secrete staliniste, Lavrenti Beria, in 1953. A fost numit din nou prim-adjunct al Ministrului Apărării și comandant al forțelor terestre, funcții îndeplinte până în
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
ar fi avut nevoie. În iunie 1941, Vasilevski lucra întreaga zi în biroul său din Marele Stat Major. Pe 22 iunie 1941, a fost printre primii care au fost informați în legătură cu bombardamentele germane asupra unor importante obiective militare și civile sovietice, care au declanșat Operațiunea Barbarossa germană - Marele Război Patriotic sovietic. În august 1941, Vasilevski a fost numit Comandant al directoratului operațiuni al Marelui Stat Major și comandant adjunct al Marelui Stat Major, devenind astfel una dintre cele mai importante personalități
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
Bucovinei. În nord, Divizia 7 Infanterie a început atacul la ora 4:00 după o pregătire de artilerie de zece minute. Înaintarea a fost însă oprită la 6:30 de puternice contraatacuri sovietice. Însă trupele Corpului 17 din Armată 12 sovietică erau în retragere, datorită pătrunderii germane pana la Rovno, care le amenință spatele. Astfel gen. de divizie Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de Munte, a ordonat atacul pe tot frontul a doua zi. Pe 3 iulie Batalioane 1 și 2 ale
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
trecerea în primele ore ale zilei. Brigadă 6 Cavalerie, aflată pe aripa stanga a corpului, la joncțiunea cu Armata 3, a creat cu greu un cap de pod peste Prut în zona nord Serbeni - Dumeni, datorită numeroaselor contraatacuri ale blindatelor sovietice. Divizia 6 Infanterie a început traversarea la Cuconești, Movila Ruptă și Corpaci, fără incidente. Regimentul 27 Dorobanți Bacău a reușit să treacă 2 batalioane peste rău pana la căderea serii. Divizia 1 Blindata a declasat și ea atacul pe direcția
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
și a început înaintarea pe direcția Terebna - Edinita. Divizia 1 Blindata a intervenit cu Batalionul 1 din Regimentul 1 Care de Luptă la est de Bratuseni în sprijinul Regimentului 203 din Divizia 76 Infanterie germană, care era atacat de blindate sovietice și se află într-o situație grea. Divizia 8 Infanterie, subordonată Corpului 30, a ieșit din capetele de pod de la Badarai, Chetris și Moară Domneasca, dar a fost oprită de comandamentul corpului, deoarece Divizia 198 germană aflată în flancul sau
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Regimentul 22. Divizia 14 a fost subordonată Corpului 54 și a primit misiunea să stabilească un cap de pod la nord de Raut în regiunea Elisabeta, indeplinind-o ziua următoare, cănd Diviziile 13 și 14 au reușit să împingă rezistentele sovietice la est de Bălti. Regimentul 39 Infanterie a atins Rautul la ora 10:00. Divizia 5 Infanterie, aflată pe flancul drept al Corpului 54 a avut o ciocnire cu cavaleria sovietică în zona Zgardesti-Mandresti. Atacul a fost dat cu două
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
și a cerut și el retragerea pe Linia Stalin, aflată pe malul stang al Nistrului. Însă ordinul a fost contramandat de Stavka, care i-a cerut să recucerească linia Prutului. Astfel s-a ajuns la situația că în timp ce Armata 18 sovietică, adusă în grabă pe front din Districtul Militar Moscova, se află peste Nistru în zona fortificata Moghilev-Podolsky, Armata 9 ocupă încă centrul și sudul Basarabiei, ducand lupte grele cu Armata 4 română. La începutul celui de-al doilea război mondial
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
(în ; n. 18 iunie 1932, municipiul Chișinău, Republica Moldova) este un diplomat și politician al Republicii Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al Afacerilor Externe al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (1981-1990). s-a născut la data de 18 iunie 1932, în municipiul Chișinău, într-o familie de țărani. A absolvit cursurile Institutului Agricol din Chișinău în 1955, după care a lucrat ca inginer agronom în raionul Orhei. În decursul
Petru Comendant () [Corola-website/Science/312578_a_313907]
-
la sfârșitul războiului și neavând, deloc, încredere în liderul de la Kremlin, Iosif Stalin, considera că sovieticii amenință Europa de Vest. Drept urmare, în aprilie-mai 1945, Comitetul de Planificare al Cabinetului de Război britanic a dezvoltat Operațiunea Inimaginabil, „un plan de a impune Rusiei Sovietice voința Statelor Unite și Imperiului Britanic”. În februarie 1946, „Telegrama Lungă” a lui George F. Kennan de la Moscova a ajutat la articularea unei politici tot mai severe a guvernului SUA împotriva sovieticilor, care a devenit baza pentru strategia SUA față de Uniunea
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
numit Secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Gorbaciov a promis reforme economice și politice (perestroika) și transparență (glasnost), adică, printre altele, și libertatea presei. La 7 decembrie 1988, la tribuna ONU, Mihail Gorbaciov a anunțat reducerea forțelor armate sovietice care staționau în RDG, Ungaria și Cehoslovacia. Acest discurs a inaugurat „Revoluția de catifea”, adică tranziția pașnică, între anii 1988 - 1990, a țărilor din Europa de Est de la regimuri de tip sovietic la regimuri democratice multipartide, cu manifestări populare, dar fără lupte
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
a fost constituită în 1919 Republica Sovietică Socialistă Autonomă Bașchiră în cadrul RSFS Rusă. În perioada sovietică, Bașchiria s-a bucurat de o largă autonomie. Structura administrativă a Bașchiriei sovietice era bazată pe principii similare cu cele ale altor republici autonome sovietice ruse. În 1932 a început exploatarea zăcămintelor de petrol în republică. O etapă nouă în exploatarea subsolului s-a deschis odată cu descoperirea zăcământului de la Tuimanzi. În timpul celui de-al doilea război mondial, Bașchiria a devenit una dintre regiunile cele mai
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
mulți ani el sprijină activitatea profesională a cunoscutei sportive Olga Cristea, precum și a altor tineri sportivi. A sprijinit financiar desfășurarea unor ediții ale Festivalului de cultură moldovenească în satele moldovenești din Ucraina dintre Bug și Nistru (din fosta Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească - tatăl și buneii lui Oleg Voronin sînt originari din regiunea transnistreană). Grosul efortului sponsoral este dedicat diferitelor programe sociale ale PCRM din spațiul rural.
Oleg Voronin () [Corola-website/Science/331911_a_333240]
-
de Mareșalul Semion Timoșenko și de Generalul de armată Gheorghi Jukov care ordonau: "nu răspundeți la nici o provocare" și "nu inițiați nici o acțiune fără a avea ordine speciale". De aceea, invazia germană a luat prin surprindere conducerea politică și militară sovietică. La ora 04:45, la 22 iunie 1941, patru milioane de soldați germani, italieni, români și din alte țări membre ale Axei au forțat frontierele și au intrat în Uniunea Sovietică. Timp de o lună, ofensiva dusă pe trei direcții
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
modele noi și netestate, cu echipaje slab antrenate. Noile unități de vânători de tancuri, deși echipate cu tunuri foarte eficiente de 88 mm, nu aveau mitraliere montate în turele pentru apărarea împotriva infanteriei. De aceea deveneau ușor ținta tunurilor antitanc sovietice poziționate în tranșee cu o formă arcuită, care asigurau un foc încrucișat ucigător. De cele mai multe ori, aceste poziții erau protejate de cuiburi de mitralieră, mortiere, și mici gropi de vulpe, cu câte doi oameni înarmați cu mine magnetice antitanc. Astfel
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
permis unor unități noi de infanterie să treacă Niprul și să lărgească zonele controlate de sovietici. La sfârșitul lui septembrie și începutul lui octombrie, germanii și-au dat seama că linia Niprului era imposibil de apărat atâta vreme cât capetele de pod sovietice se întăreau mereu. Orașele din zona Niprului au fost recucerite de Armata Roșie, Zaporojie fiind primul, urmat la scurtă vreme de Dnepropetrovsk. În ianuarie 1944, zece divizii germane încercuite lângă Cerkasi, au reușit să se elibereze cu pierderi teribile. La
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
despre el: „Adevărat general sub toate raporturile.” În cadrul regrupării unităților a condus după acea Regimentul 9 Roșiori, Regimentul 35 de Infanterie, Divizioanele 3 si 4 de Cavalerie pe jos și un Divizion de artilerie călăreață la Cetatea Albă. Din cauza ultimatelor sovietice de la 26 si 28 iunie 1940, Armata Romana trebuia sa se retragă din Basarabia și Nordul Bucovinei. Racovitză a pregătit și condus retragerea trupelor sale la vest de Prut. Generalul Nicolae Ciupercă nota: „Mă asociez in totul in aprecierile elogioase
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
(în limba rusă: город-герой, "gorod-gheroi") este un titlu onorific acordat pentru eroismul remarcabil al apărătorilor orașelor sovietice în timpul Marelui Război Pentru Apărarea Patriei (luptele de frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial) din 1941 - 1945. Titlul a fost acordat la 12 orașe din Uniunea Sovietică. În plus, Fortăreața Brest a primit titlul echivalent de
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
oraș favorizate de vasta rețea de catacombe a Odesei. Odesa a primit titlul de Oraș Erou în în 1945. Orașul-port Murmansk, aflat în Peninsula Kola, în apropiere de granițele Norvegiei și Finlandei, era de o importanță strategică pentruj transporturile maritime sovietice pe timp de război, fiind în același timp și un important centru industrial. Murmanskul era sigurul port de pe coasta nordică ale cărui ape nu înghețau în timpul iernii, fiind din aceast motiv vital pentru transportul proviziilor către zona de sud a
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
Anatolia. Împreună cu prietenul său Eșref Edip, M. Akif scoate în continuare revista la Kastamounu, cel mai răsunător număr fiind numărul 464 care a fost tipărit în mai multe ediții ce au fost împărțite soldaților. Revista a fost interzisă de Rusia Sovietică pe motiv că popoarele de origine turcică vor fi influențate de articolele cuprinse în ea. La Ankara, M. Akif se stabilește la Mănăstirea Taceddin. În urma atacului declanșat de Grecia, s-a discutat în parlament despre părăsirea Ankarei și stabilirea capitalei
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]