372 matches
-
în toată istoria cazurilor de suicid, constatăm în acest caz nu una ci o serie de cinci proceduri, fiecare putând să determine sfârșitul tragic: tăierea venelor, o lovitură puternică în cap, care putea fi mortală, înfigerea cuțitului în piept, două spânzurări succesive: una cu o sfoară care se rupe și alta, cea finală, cu un cablu electric. Este foarte clar pentru orice minte judecând obiectiv, că actul s-a întâmplat haotic, și se pare, sub impulsul grabei pe care au manifestat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
răului, de defulare și calmare a ființei umane. Să ne reamintim acum scenografia care a însoțit demontarea omului de bronz de la București: lanțul cel care nu avea veriga slabă de care a tot vorbit Lenin înfășurat în jurul gîtului sugera ideea spînzurării; legarea cu sîrmă peste mîini și întregul corp semnifica într-un fel încătușarea; punerea mîinilor peste ochii statuii se putea substitui orbirii sau chiar dorinței obscure de a extirpa cristalinul; gestul de a bate statuia cu palma peste gură sancționa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sentimentului culpabilității "fatale" definesc personajele principale ale romanelor Pădurea spînzuraților și Ciuleandra. Diferită în privința spațiilor ficționale, narațiunea rebreniană opune, în aparență, lumea profund străină, fatal terorizantă, a cîmpului de luptă, denotat și delimitat simbolic de stîlpii terifianți ai supliciului prin spînzurare camerei semipenitenciare a sanatoriului privat, unde personajul se află tot în așteptarea unei sentințe, medicale de astă dată, una care să absolve o vinovăție criminală prin deducerea tulburării mintale a pacientului. Crima și pedeapsa străjuiesc, în acolada întregului, nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
formează la propriu pe retina interioară a lui Bologa. O asumare a perspectivei (în această temporară vision avec) se arată limpede în aceste avalanșe ale impresiilor individuale ale personajului. Văzute de aproape, detaliile morții lente, clipele terifiante pentru privitor ale spînzurării lui Svoboda fascinează și pietrifică, precum privirea Meduzei. Deși "înfricoșat" și "întărîtat", Bologa se lasă cotropit de o înțelegere "închisă", de dincolo de el, sens față de care, cel puțin în aceste momente de oroare vizuală, gîndirea personajului apare ca un mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și în momentele dramatice, rememorate, ale trădării celor trei tovarăși de arme cu care plănuise să dezerteze), din dragostea pentru familie, în numele căreia săvîrșește toate actele dezonorante, trădarea și sperjurul. Ca o reverberație, în povestire, a momentului inițial al execuției prin spînzurare, Klapka emite discursul terifiant axat pe imaginarul barbar al pedepsei, care împînzește gîndul eroului. "Pădurea spînzuraților", reflectată cu spaimă nedisimulată în relatarea cehului, devine laitmotivul romanului. Situarea lui Apostol Bologa între cele patru voci ale ofițerilor, care expun tot atîtea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
discursurile lor par voci ale conștiinței în proces, interioare, dacă nu chiar stadii ale convingerilor lui Apostol. Primul stadiu e justificat dramatic de Varga, prin tema datoriei, al doilea prin lașitatea pilduitoare a lui Klapka, cel care a asistat la spînzurarea conaționalilor săi, al treilea prin revolta lui Gross, ultimul prin împăcarea mistică a lui Cervenco. Astfel privite lucrurile, s-ar putea spune că un registru abisal se deschide dincolo de semnificațiile "obiective", întruchipate pe rînd de opiniile celorlalte personaje. Bologa se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
coacă pentru noi, din belșug, grâul! Etc." (Văjasaneyi Samhită, XXII, 22). 6 Cf. James L. Sauve, "The Divine Victim", care citează toate pasajele pertinente din izvoarele germanice și sanscrite care se referă la sacrificii umane. la fiecare nouă ani prin spânzurarea a nouă oameni și prin alte victime animale. Această paralelă indo-europeană face plauzibilă ipoteza că purusamedha se săvârșea efectiv. Dar în India, unde practica și teoria sacrificiului au fost continuu reinterpretate, aducerea de jertfe umane a sfârșit prin a ilustra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în proză, răspîndirea pamfletelor defăimătoare, atîrnarea pancartelor, scoaterea în evidență a oricărei alte compuneri, indiferent de subiectul acesteia; și se interzice tuturor librarilor să tipărească ceva fără permisiunea Majestății Sale Regele, urmînd a fi pedepsiți în caz de nesupunere prin spînzurare și sugrumare..." Hotărîrea Parlamentului din "ultima zi de iulie" a lui 1565: "Se interzice prin prezenta tuturor tipografilor, librarilor sau oricăror altor persoane, indiferent de statutul lor, tipărirea oricăror cărți pline de blasfemii, instigări sau vrăjitorii, agitatoare și urmărind să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aplicate era la bunul plac al stăpânilor. "Regulamentul sclavilor" din 1842 menționa printre pedepse biciuirea, ce nu putea depăși 25 de lovituri, prinderea în butuc a capului, mâinilor și picioarelor, legarea în lanțuri. Suprema pedeapsa era executarea prin strangulare sau spânzurare. Sclavilor li se interzicea să consume băuturi alcoolice și să poarte arme, atât ofensive cât și defensive, pedepsele fiind pentru delicvenți 10 zile de carceră și 200 lovituri de bici câte 20 zilnic. De reținut că un document din 1550
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletele nenorocite. Acum nu mai sunt leproși, nici ciumați. Ar fi fost potrivite, în aceste locuri, niște spânzurători pentru tâlhari și ucigași, dar acum nu se mai practică spânzurarea. Așa că nu se poate da nici o întrebuințare acestui pământ sterp, care nici măcar nu a fost revendicat de nimeni. Ziua, nu vin nici gunoierii; noaptea, luna este acolo mai săracă și mai rece. Câmpul zace așa, fără rost. La marginea câmpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pot scrie cu altă ocazie, dragă prietene. În partea opusă turnului clopotniță se găsește așa numita „Poartă a spânzuraților”, denumire rămasă din perioada 1820-1845, când pe Movila Sarandei din fața porții unde era și iarmarocul târgului - aveau loc execuții publice prin spânzurare. Ultimul călău știut a fost Gavril Buzatu. Construcția masivă din stânga intrării se numește „Palatul de pe ziduri”și este opera arhitectului Kubelca, din anul 1812. După cum aflăm de la Gheorghe Băileanu, în acest palat a funcționat cândva o clinică de oftalmologie, după
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
legături de prietenie, intimități sau măcar complicități care nu se uită prea ușor, orice s-ar fi Întâmplat ulterior. Matei introduce câteva teme importante: prețul de treizeci de arginți; dialogul dintre Iuda și Isus din Ghetsimani; părerea de rău și spânzurarea ucenicului. El urmărește destinul lui Iuda până la capăt, acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, Încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat În sufletul acestui discipol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
evangheliști a redat moartea, efectivă, din punctul meu de vedere, a lui Iuda, plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „Și s-a spânzurat”, din relatarea mateină, mai apare o singură dată, În Septuaginta, În 2Regi, 17,23, În legătură cu Achitophel, unul din sfătuitorii regelui David, care trecuse În tabăra lui Abessalom, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cărți de explicare a cuvintelor Domnului, care ne-a parvenit prin intermediul unei „catene” despre Evanghelia lui Matei. Textul lui Papias e citat de Apolinarie al Laodiceii (sec. al IV-lea) și sună așa: PASAJ RETRAS Iuda n-a murit prin spânzurare (anchone), ci a supraviețuit, căci a fost coborât Înainte de a se Înăbuși. Faptele apostolilor arată și lucrul acesta, că „a căzut cu capul Înainte/fața În jos” și așa mai departe. Papias, ucenic al apostolului Ioan, povestește acest lucru mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
imediat adaugă un bemol, În nota lui Matei: din moment ce a fost cuprins de remușcări după ce-a aflat de condamnarea lui Isus, este limpede că Învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost Învățătura lui Isus chiar și În cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască Întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
baba care secera în genunchi. Despre viața lui: e dascăl, cântăreț la o biserică, face versuri, a citit literatură populară, știe pe Alisandru Machedon și Isopia etc. 2. Despre femeia îndrăgită de toți povestită de dr. K.8 3. Despre spânzurarea unei femei sub dealul Spătăreștilor. 4. Despre vânatul de vidre... Despre pescuit: scurt tratat despre pescuitul la iaz. 5. Despre înnecarea unui țigan la Moldova... 6. Istorii din tinerețele lui moș-Brebu: o istorie de dragoste în cea dintăiu tinerețe... 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voie și a încetării activităților de jaf. După 1724, era pirateriei s-a încheiat, a afirmat Pringle, iar atacurile au continuat în forme izo late și nesemnificative până în secolul al XIX-lea. Ultimul pirat, Nathaniel Gordon, a fost executat prin spânzurare la New York, în 1862, pentru comerț cu sclavi. Concluzia e că GAP, deschisă la final de secol al XVII-lea, era încheiată la 1730. Doar GAP, nu întreaga piraterie occidentală. GAP n-a fost niciodată resimțită ca aureolată de cei
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
epuizare, alții, puțini, au sfârșit condamnați de autorități sau pedepsiți de proprii tovarăși. Nu erau puține ocaziile de-a muri absurd și fără posteritate, sub pedepsele unor căpitani alcoolici, dornici de spectacole macabre obținute prin pedepse ca biciurea până la leșin, spânzurarea de vergă, tragerea pe sub chilă, remorcarea la pupa, părăsirea pe o insulă, cu ceva provizii și un pistol. Multe dintre acestea nici măcar nu erau specifice piraților, ci se găseau în toată marina, fie ea comercială sau militară. Așadar, mulți dintre
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
spânzura. (...) Panglica era atât de strâns înfășurată pe gât încât mă gândii că dacă aș introduce numai un deget între ea și grumazul bătrânei, s-ar sufoca. Poate că tocmai asta o făcea să stea nefiresc de țeapănă“1. După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu alți ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând în cuier, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
țeapă, spânzurați, trași pe roată.” Bătrânul Tănase Tudoran (se zice că avea 100 de ani) a fost condamnat la moarte prin tragere pe roată, la locul numit „Mocirla” pentru instigații la revoltă și nesupunere, împreună cu alți trei țărani executați prin spânzurare și a căror trupuri au fost expuse mai multă vreme la locul execuției. Bejenia ardelenilor spre șara Românească și spre Moldova avea un caracter organizat, erau conduși pe potecile munților de oameni cunoscători, erau înarmați cu puști, lănci și unelte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
destul de slabă, rugând să intervin pe lângă doamnele care petrec cu germanii spre a le readuce pe un drum mai demn. Erau alăturate două desenuri cu pastelul: unul caricatura Bucurei Dumbravă, alias Fanny Sekulicz, „care lucrează cu germanii pentru răsturnarea dinastiei, spânzurarea Haiducilor și Pandurilor și suprimarea portului național“. Alta reprezenta un ceai elegant cu ofițeri germani și doamnele șic, anume: Luiza Arion, Zoe Virgil Arion, Marie-Nicole Darvari, Antipa, Nenițescu, Eva Strat, Didi Racoviță, Mimi Cristopolu, Valentina Lahovary, mai târziu Argetoianu. Am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cunosc Weimarul numai În versiunea cluburilor de noapte. Dar Europa postbelică a anilor douăzeci avusese o marcă de duritate. Veteranii de război erau duri, liderii politici erau duri. Cel mai dur dintre toți a fost desigur, Lenin, care a ordonat spânzurări și Împușcări. Hitler a intrat În competiție când a preluat puterea, În anii treizeci. Pe dată a pus să fie Împușcat căpitanul Roehm și alți colegi naziști. A fost o vreme când Rakhmiel și cu mine discutam destul de des asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să mănânce. L-am întrebat dacă știa vreun drum spre Spina în afara drumului principal. Mi-a răspuns: - Așa cum știu găurile din acoperișul casei mele. Am făcut contrabandă cu sare. Asta înainte ca în Ravenna să se fi dat legea cu spânzurarea contrabandiștilor. Mai bine să mori de foame decât în ștreang. Instinctiv, am simțit că puteam să am încredere în el, drept care i-am făcut propunerea: dacă ne-ar fi călăuză până la Spina, își va recăpăta libertatea și se va alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mihail Dragomirescu, care îl recomandă drept un reprezentant al „verismului”, și Mărturisire. Fratele său Emil, ofițer în armata austro-ungară, încearcă în mai 1917 să treacă granița românească la Ghimeș, este prins ca dezertor și învinuit de spionaj, fiind executat prin spânzurare. Această dramă îi va inspira romanul Pădurea spânzuraților (1922). Colaborează cu articole literare și teatrale la ziarul „Lumina”, editat de C. Stere, și la „Scena”, sub directoratul lui A. de Herz. Are necazuri cu autoritățile germane, pentru că își păstrase cetățenia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
tocma în pântece și muri. Deci tâlharul și vinovatul nu să poate ascunde nicăirea, ci vădindu-se păcatul, plată în den vina lui. Așa și ei au umblat cât au umblat grăind pre dracul, păn l-a și aflat, cu spânzurare, cu înțepare, cu tot feliul de morți” (Letopisețul Cantacuzinesc). Ucisă de tâlhari? Ajungând Domn („Și așea, fără zăbavă, au ieșitǔ la domnie Ștefăniță-vodă, mutând veziriul pre Ghica-vodă în țara Muntenească, ca pre un om bătrân, pentru aședzarea aceii țări, după
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]