340 matches
-
urmărește tot peisajul, ci își fixează atenția asupra unor aspecte. Primul obiect focalizat de cameră este crucea de la începutul satului. Imaginea să spune multe despre sat și locuitorii acestuia: "o cruce strâmba pe care e răstignit un Hristos cu fata spălăcita de ploi și cu o cununița de flori veștede agățata de picioare"2. Imaginea crucii sugerează neglijență și are două roluri: este prezentată la început că o anticipare a lucrurilor ce se vor întâmpla , iar în final crucea este în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a lui Pygmalion, eroina încercând în zadar să-l cizeleze și, din punctul ei de vedere, cea mai gravă carență ar fi tocmai nulitatea lui ca poet: "Am încercat să-l fac să-și schimbe viața, să-l transform, așa cum spălăcita Thea transformase pe Lőwborg, dar n-am izbutit. E iremediabil ratat și, cred, într-adevăr mediocru. Multă vreme am socotit că numai din cauză că eu îl intimidez e așa, dar pe urmă am citit câteva poezii dedicate inițialelor mele, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în ochii statuii confirmarea miracolului ce-i fusese promis de zei."411 Într-o situație cu totul diferită este doamna T. când se raportează la personajul D.: "Am încercat să-l fac să-și schimbe viața, să-l transform așa cum spălăcita Thea transformase pe Löwborg, dar n-am izbutit. E iremediabil ratat și cred, într-adevăr, mediocru. Multă vreme am socotit că numai din cauză că eu îl intimidez e așa, dar pe urmă am citit câteva poezii dedicate inițialelor mele, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
0 4,7 26,4 Recaș 14,4 4,6 31,2 Drăgășani 14,3 4,6 26,8 Vinul conține 12-14 % alcool. Datorită conținutului scăzut în materii colorante conținute în pieliță chiar de la început vinul are o culoare roșu „spălăcit”. El se poate vinifica foarte bine în alb, ceea ce se face la fabricarea șampaniei. Prin învechire mai pierde din culoarea sa, devenind roșu ruginiu. Este un vin foarte fin cu buchet caracteristic foarte dezvoltat, mai cu seamă când vița este
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
insomnii pe care nu le vor uita. Un punct negru se arătă totuși într-un colț al acestui orizont fericit. Tânăra femeie, bogată, prințesă prin naștere și frumusețe, iubea toaleta. Deși era apreciată mereu drept răpitoare, chiar și cu rochii spălăcite, ea voia rochii noi; rangul, averea, uzanțele o cereau. Soțul nu avea decât un defect, acela de a merge un pic prea departe cu economia, o dublă stângăcie în cazul său, față de o femeie elegantă și față de lume. Punctul negru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zgomot care se auzea prin mica fereastră a camerei lui Nilă. Ta-ta-ta-tal Apoi tăcere și pe urmă iar: ta-ta-ta-ta... Am lăsat cartea și am deschis geamul. Marele oraș respira calm, sub un soare si o lumină rece, vedeam cerul senin, spălăcit, puțin încețoșat de frigul iernii. Alături ruinele unui bloc care se prăbușise din temelii de cutremurul din noiembrie, în dreapta o firmă pe vârful altui bloc înalt care se aprindea și se stingea neîncetat: Ja wohl (alături era "Cheia Roseti", punct
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se miră cum de nu-l văzuse la plecare. Purta uniforma unităților franceze din Sahara și un chipiu din pânză cenușie care-i umbrea fața tăbăcită, prelungă și ascuțită, de șacal. O cerceta posac, privind-o țintă cu ochii lui spălăciți. Ea se înroși brusc și se întoarse iar către bărbatul ei, care se uita întruna drept înainte, în ceața și vântul de afară. Se strânse toată în palton. Dar în minte, îi stăruia imaginea soldatului francez, lung și firav, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spusese că în felul ăsta slujește interesele patronului. Acum stătea lângă poartă, îndesat și scurt în tricoul lui albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână și oacheșă, păreau fără culoare, iar gura i se crispase, tristă, sub mustața stufoasă și pleoștită. Ei tăceau, umiliți că intră ca după o înfrângere și furioși pe propria lor tăcere, pe care le venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ale cărei ramuri uriașe se întindeau aproape până peste acoperișuri. Pe toată suprafața arborilor cădea o pânză de apă, pe care pădurea deasă o sorbea fără zgomot, ca un burete uriaș. Orașul, cam vreo sută de case acoperite de țiglă spălăcită, era așezat între pădure și fluviu, al cărui vuiet depărtat ajungea până la spital. Mașina străbătu mai întâi niște străzi noroioase și ajunse curând într-o piață pătrată, destul de mare. Printre bălți, lutul roșu mai păstra încă urme de cauciucuri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fluviului. Bucătarul se ridică și spuse: "E timpul". Se ridicară, dar femeile rămaseră nemișcate. Nu ieșiră decât bărbații. D'Arrast șovăi o clipă, apoi îi urmă. Noaptea se lăsase de-a binelea și ploaia se oprise. Cerul, de un negru spălăcit, părea lichid. În apa lui străvezie și întunecată, aproape de marginea zării, începeau să se aprindă stelele, ce se stingeau aproape în aceeași clipă, căzând una câte una în fluviu, ca și cum cerul și-ar fi picurat ultimele lumini. Aerul dens mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la ieșirea din spital, uitându-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din oraș, se întreba ce oră putea să fie. Cerul, de un albastru intens, atârna peste primele acoperișuri spălăcite. Vulturi urubu, cu penele gălbui, dormeau, țintuiți de căldură, pe casa din fața spitalului. Unul din ei se scutură pe neașteptate, deschise pliscul, se pregăti în chip vădit să-și ia zborul, plesni de două ori din aripile prăfuite, se înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
auzit că ar fi bolnav încă din tinerețe. Nu numai de nervi. De plămâni... Acum e însă altceva, grav, așa se spune. Costum bej, cu carouri și revere mari. Privire tulbure, chip regulat, dar poros, ciupit de vărsat. Părul rărit, spălăcit, degete micuțe, pătate de tutun. Mi-ar putea împrumuta febrilitatea, vârsta, să stau lângă o liceană fugită de acasă pentru câteva zile, în atmosfera festivă, jubiliară și frivolă a unui eveniment, care încurajează cutezanța amoroasă. Aș fi un student sticlos
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai chibzuiești, te rog... te implor!... Ar fi îngrozitor să cazi în mâinile lor... să... să... Spăimîntător!... ― Adio, răspunse Bologa, parcă nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În apus urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit... Bologa pășea grăbit spre bateria lui, când, deodată, răsună din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. 11 Câmpul de luptă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-mi dacă ai mai văzut așa căprioară drăgălașă? ― Vai, Constantine, nu ți-e rușine? zise preoteasa roșind până-n vârful nasului și făcând semn servitoarei să plece. Preotesa era durdulie, plină de sănătate, cu obrajii bucălați și cu niște ochi verzi spălăciți și foarte blânzi. Apostol îi sărută mâna, murmurând câteva cuvinte. ― Acuma o să ne ierți, domnule, adăugă preoteasa, mereu roșie de rușine, aranjând masa. Ca la țară și ca în război... Altădată aveam și noi mai bine, dar cât a fost
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-a a avut un profesor cum n-a mai întâlnit. Nu își amintește cu plăcere de el... era profesorul de matematici Neacșu Vasile, mic, chel, cu un neg uriaș de culoarea pielii în vârful nasului mare, sprâncenele incolore, ochi albaștri spălăciți și buze mai mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la tine, parcă nu te privea. Din prima oră îi trimite la frizer pe majoritatea băieților, cu scopul urgent să se întoarcă la școală tunși zero! Rămân
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
unei cine copioase. Am trecut pe la poștă să scoatem banii și ne-am continuat drumul. Îmi era simpatic acest băiat, nu că ar fi fost tot constănțean, ci fiindcă semăna cu mine... nu ca înfățișare, el fiind brun-negru, iar eu spălăcit, dar aveam bani o dată pe lună, când îi primeam de acasă. În rest umblam zilnic, bezmetici pe străzi cu speranța că ne vom îmbogăți odată pentru totdeauna, însă deocamdată ne ajungeau infimele sume lunare primite de acasă. Speram că într-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
disperat aranjându-și zulufii : - Pe mine să mă tragi în poză din profil că sunt mai atrăgător! Altul mai școlit: - Dacă ești atât de prieten cu președintele de ce nu vă luați... de mâini să vă pozați pentru Play boys! Altul mai spălăcit: - Eu vreau să-i trimit și-o dedicație! Unul amestecat rău de tot: - Pe mine să mă prindeți amândoi din toate părțile sensibile, dar de una mai tare! Și-au continuat tot așa întărâtați. Puțin busculat, muștruluit și cu părul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lor. Știi cum e, simți chiar dacă ai ochii închiși când cineva îți ia soarele. Săracele, se prindeau, se ridicau în cur și cu un ochi închiși se uitau la huiduma care le obtura lumina. Într-o zi vedem două blonde spălăcite, mamă și fiică, bune însă amândouă, în soarele cărora amicul meu se așază. Aia mică se ridică și nici nu apucă să zică ceva, că prietenul și îngenunchează lângă ea, o apucă golănește de obraz și întreabă: "Cine-i mică
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la el. El trebuia să se facă de cacao și să-mi spună: "Știi, de fapt, nu poți să mergi cu noi", bla bla. Dar crezi că el s-a lăsat mai prejos? M-a străpuns cu doi ochi albaștri spălăciți, a pornit motorașul de cincisprezece cai și spre uimirea tuturor, am ieșit din port. La fiecare ponton depășit, spaima creștea în mine. Priveam cu deznădejde fiecare șansa care trecea pe lângă mine, șansa de a rămâne pe uscat. El privea mândru
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai ales că începuseră furtunile de toamnă. Într-o zi am zărit pe cineva care părea că se uită la mine cum evoluez. M-am apropiat de mal sa o văd mai bine. Era înaltă și blondă. Un blond aproape spălăcit, către alb. O chinuia tare vântul. îi răsucea părul ca pe fuioare, cred că o și biciuia, dar ea tot rămânea acolo. M-am apropiat foarte tare de mal, ca să fiu sigur că nu mă înșală privirea. Era extraordinar de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întorcîndu-mi fundul și ieșind, fără o vorbă, pe ușă. Cartea din mâini îmi căzuse pe jos, în moloz. Ce Dumnezeu vroise cu asta? N-aveam să aflu niciodată, căci, deși am revăzut-o apoi în fiecare zi, cu mutra ei spălăcită și cu vopseaua din păr, nu mi-a mai dat nici o atenție și a dispărut din viața mea lăsîndu-mi în memorie doar acest mesaj absurd, inexplicabil dar persistent, de vreme ce și azi mă gândesc uneori la el. 36 Acum îmi fac
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fi vărsat conținutul pe pernă. În pofida chestiei ăsteia, tendoanele gâtului par că se smucesc Încordându-se până la limită, de parcă nu i-ar mai putea susține greutatea inertă. Primele raze ale soarelui se strecoară fade prin jaluzele făcând camera să pară spălăcită și tulbure. Cu un efort mă scol, mă spăl și mă duc să mă bărbieresc ca lumea, dar mi s-au terminat lamele și mă râcâi pe față cu una tocită. Mă hotărăsc să nu merg cu mașina și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vreo localizare a lui? Da și nu. Pomii și norii, deși evocați textual, nu sînt totuși subiectul acestui poem. Ei sînt doar niște pretexte materiale, lucruri care Își pierd consistența, conturul, forma, sublimează, Încredințîndu-și apei doar culoarea, și ea ușor spălăcită, șovăielnică, fantomatică. Dacă ar fi să Încercăm să numim totuși o entitate despre care e vorba aici, ea ar fi suprafața apei care oglindește În tremurul ei norii și pomii. E greu să spui că este vorba de vreo scenă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
critici consecventă cu delimitarea strictă a genurilor literare (ne referim la atitudinea exprimată în primii ani de gazetărie, în articolul manifest Vers și poezie, dar și în alte texte de presă: "Poeții care devin jurnaliști nu-s poeți, ci copii spălăcite. Jurnalismul e numai o supapă trecătoare a stomacului strâns în chinga sărăciei; nu-l ispitește decât în treacăt pe adevăratul scriitor"83 sau: "A fi scriitor și gazetar în același timp, se plătește cu jertfa mediocrizării, sau cel puțin cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]