55,270 matches
-
fără istorie și fără consecințe. Spre comparație, proiectul inițiat de Allianz-Țiriac se înscrie într-o altă perspectivă, și anume în aceea care privește, conștient sau nu, mai curînd o problemă de principiu, de atitudine morală, decît una interesată exclusiv de spectacolul mediatic și artistic. în esență, acest proiect este unul corectiv, iar scopurile sale pot fi așezate mai curînd în categoria actelor exorcizatoare, a acțiunilor cu valoare simbolică, decît în aceea cu o valoare nemijlocit pragmatică. La o privire detașată și
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
spate o întreagă tradiție, edițiile ei ar putea fi studiate ca material didactic al "științei de a face un show". Dacă nici ei nu știu să facă un show, atunci cine? Din păcate, în loc să ne lase să ne bucurăm de spectacol, așa cum a fost el gîndit, televiziunea gazdă l-a cvasi-masacrat - din punct de vedere al ritmului, al atmosferei, al tonusului - prin întreruperi și comentarii eșuate în studioul protevist. Cei doi animatori locali - Andrei Gheorghe și Ioana Moldovan, altfel, probabil, cinefili
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
punându-l uneori să interpreteze replici din ...marele Will, ba chiar din ale lui Marlowe sau alți contemporani. Cu o privire atotcuprinzătoare a epocii contemporane și a legislației ei complexe în privința artelor, cu importantele sume prin care era răsplătit un spectacol la curte, ceremoniile de înnobilare (Shakespeare însuși a fost înnobilat, iar inamicii săi direcți i-au compus drept blazon o căpățână de porc cu deviza "nu fără muștar!"), cu aventurile galante ale vremii (viața aventuroasă a ambițiosului conte de Essex
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
cu treizeci de ani, sfârșit în cele din urmă pe eșafod, cel care avea să fie și... "doamna brună din sonete"), cu marile beții de bere (viciu împrumutat de la danezi) atât de necesare ca... "leac contra ciumei", cu mestecarea, la spectacole, de cîrnați uscați, pe post de dropsuri și chips, cartea lui Burgess se citește ea însăși ca literatură. Pline de umor sunt observațiile asupra portretului pictat la câteva decenii după moartea lui Shakespeare, din relatările-amintiri ale unor contemporani (mulți au
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
în acest caz felul în care a fost taxat pe nedrept fenomenul Piața Universității, în 1990. Cel de-al patrulea registru este acela de tip bestiariu, prin animalizarea adversarului; unii analiști folosesc, de altfel, termenul de zoopolitică, pentru a taxa spectacolele electorale din mass-media. Animalizarea adversarului este un registru la care se apelează la fel de des ca și la cel infracțional. Dar în cazul celui de-al patrulea registru intervine un element în plus, care teatralizează: ideea de circ, de menajerie ori
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
de a se urca pe scenă. Aș enumera doar câteva momente din ultimele două-trei luni, din care se desprinde o imagine a dinamicii acestui proces complicat dar vital: Concertul de Crăciun al Marianei Nicolesco, alături de tineri laureați ai concursului Darclée; spectacolele Operei Comice "pentru cei mici și foarte mici", în intenția de a-i apropia de lumea scenei lirice, care mizează preponderent pe nume noi; manifestările organizate de Grigore Constantinescu, care, depășindu-și postura de muzicolog și critic, adună în jurul unor
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
tristă, precum atîtea din S.U.A. ori din Europa de Vest (am văzut blocuri ce nu mai sînt locuite, transformate, unele, în azile pentru oameni fără adăpost, și la Paris, și la New York, și în alte părți). Pînă atunci ne vor oferi, zilnic, spectacolul celei mai depline lipse de confort și de gust, cu fațade înnegrite și jegoase, cu balcoane ciuruite, cu ferestre și uși meschine, de pe canatul cărora a căzut vopseaua, cu intrări prin curți dosnice, asemănătoare cu niște maidane, invadate de pubele
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
gazare au început să funcționeze, Papa, din rațiuni diplomatice, a tăcut. Îmi aduc aminte cum, la începutul anilor '70, am văzut Vicarul, într-o seară, la Grădina Icoanei, în regia lui Radu Penciulescu; între timp, "am uitat tot" din acel spectacol, în afară de o senzație copleșitoare pe care ți-o inducea - de vinovăție și de neputință; a fost, de altfel, în acea seară, singura dată cînd am asistat, într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
timp, "am uitat tot" din acel spectacol, în afară de o senzație copleșitoare pe care ți-o inducea - de vinovăție și de neputință; a fost, de altfel, în acea seară, singura dată cînd am asistat, într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește înmărmurită, incapabilă să aplaude! Lumea s-a ridicat și a ieșit într-o tăcere totală... Mai tîrziu, în studenție, am citit voluminoasa piesă a lui Hochhuth (jucată în premieră la Berlin, în 1963, și
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
juriului la festivalul de la Berlin). Ce are, filmul, memorabil? În primul rînd starea de exasperare - difuză, continuă, crescîndă - a unui om singur, care își asumă condiția de fir de nisip incapabil să oprească o mașinărie infernală. Apoi detaliile - de pildă "spectacolul morții", ascuns spectatorului, și sugerat dincolo de un vizor, sau tatăl coborînd brațul copilului care îl salută cu "Heil!", sau trenurile care trec, implacabil, și multe altele, care trădează cineastul de clasă. Pare incredibil că o producție de o asemenea dificultate
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
mînă-n mînă cu fiul ei), Mircea Diaconu, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu; undeva sus, în sală, Valeriu Moisescu, care aproape cincisprezece ani a fost nedespărțit de Toma; scrisorile de la Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. Doamne, Dumnezeule, ce lume, ce spectacole! Stau în față cu o antologie a Bulandrei (1947-1997). Citesc distribuții după distribuții. Aiuritor. Aproape fiecare reunește, de la începutul pînă la sfîrșitul listei, numai nume sonore. De la cel mai mic rol la protagoniști, unul și unul. Ani de zile. Fiecare
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
traseul mai departe. Lucrurile par că se întîmplă, și nu că în spate cineva pregătește, ca la șah, mutare după mutare. Decît în rare cazuri, care se transformă în excepții și confirmă regula. M-am gîndit cum ar arăta un spectacol, fie într-o unică reprezentație (care să-mi dea măcar iluzia că se mai poate) în care să joace, împreună, Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Oana Pelea, Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Adrian Pintea, Răzvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Valentin Mihali, Mihai Constantin
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
un concert sau după. Este o condiție obligatorie, dar nu suficientă. Ci felul în care se simt, epidermic, se aud, se armonizează și reușesc perfecțiunea de a fi împreună într-un sunet. De a-și împleti unicitatea personalităților într-un spectacol al tuturor, în care fiecare este la fel de important, de valoros, în care individualitatea fiecăruia se remarcă. O baghetă, un scaun, un pupitru, o interpretare a unei partituri... În alt limbaj, Celibidache tot despre trupă, valoare și armonie vorbea. De aici
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă - îi fusese smulsă, fusese prădat de ea, și, iată, tocmai atunci trece printre nouri convoiul patetic al Reginei albe,... moartă. Lentila privirii primește acest spectacol... Dar nu e omul de acolo, și el, în acea secundă, mort?... Nu trecea prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu el, în lumi îndepărtate refuzul vieții, dublul ei refuz: cel de a trăi, cel de
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
fost pusă într-o lumină extrem de favorabilă, cu un aport esențial de teatralitate și de impact vizual de Mihai Măniuțiu. Nu am mai fost de ceva vreme la operă din pricina prăfuielii, a unui soi de imobilism estetic prezent în diferite spectacole. Ceea ce am văzut și am regăsit acum, într-o seară de duminică, m-a bucurat însă cu adevărat. Deși am ajuns cu minute bune înainte de începerea reprezentației, esplanada era plină. Oameni eleganți, parfumați și surîzători intrau în foaier. Alții stăteau
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
curiozitatea. Prezența unui regizor de teatru surescită cumva interesul en avant și provoacă, de regulă, manifestațiuni pro și contra, susținute vehement după, dacă violentările sînt prea evidente. Nu știu care sînt părerile criticilor muzicali care privesc și ascultă altfel decît mine un spectacol de operă. Cred că Pescuitorii de perle este un moment fericit, în care viziunea regizorală nu este în sine, nu incomodează pe nimeni. Dimpotrivă. Construiește o atmosferă epurată de clișee într-o manieră modernă, perfect armonizantă, aș spune chiar dinamică
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
Morar, m-a impresionat realmente vocea dumnezeiască a tenorului Marius Brenciu, un artist al sunetului, un artist tînăr, cu o frumoasă afirmare internațională, cu o sensibilitate care aduce, la rîndul ei, o vibrație specială, un flux de emoție puternic în spectacol. Mă opresc aici și las locul specialiștilor.
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
Se petrece în publicistică un fenomen comparabil cu acela din teatru. Multă vreme teatrul a depins de replică. Așa cum opera lirică depinde încă, în mare măsură, de arie. Cînd autorul piesei era, de exemplu, Caragiale, prioritatea textului era absolută. Treptat, spectacolul teatral a devenit mai complex: textul a început să fie rostit în strînsă legătură cu alte elemente componente, cu muzica, scenografia, mișcarea și restul. Un actor modern nu se mărginește să spună, clar și expresiv, textul. El știe pantomimă, e
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
strînsă legătură cu alte elemente componente, cu muzica, scenografia, mișcarea și restul. Un actor modern nu se mărginește să spună, clar și expresiv, textul. El știe pantomimă, e uneori un gimnast sau un balerin. Luminile, culorile fac parte organică din spectacol, ca și cuvintele. Tot așa se întîmplă și cu publicațiile. Ele sînt un tot. Nu le deschidem doar pentru textul din ele, ci pentru o mulțime de elemente altădată disprețuite sau chiar ignorate, cum ar fi vignetele, letrinele, capetele de
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
ansamblurilor primei scene lirice a țării, recentă montare a operei lui Bizeț, Pescuitorii de perle, se constituie într-o reușită. Este o reușită importantă din care as retrage anume credite; în primul rând creditul acordat celor care au decis că spectacolul să nu se cânte în limba originală în care și-a gândit compozitorul sonoritățile, sonorități împlinite la nivelul relației determinate, stabilite dintre verbul francez și muzica. Declamația intonata în limba în care autorul și-a imaginat opera tine și aceasta
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
respectului operei, a respectului datorat publicului meloman și nu în ultimul rând condiției de muzician performer al primei scene lirice a țarii. Nu este vorba de snobism... ci de un anume profesionalism ce trebuie să condiționeze întreaga concepție a unui spectacol. Folosirea unei limbi sau a alteia nu se constituie într-o simplă translație mecanică; menirea ecranului instalat deasupra scenei, la noi, de asemenea în toate marile teatre de operă, este firească. Nu am înțeles textul nici de această dată, când
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
am înțeles textul nici de această dată, când a fost intonat - s-a pretins! - în limba română; evoluția corala, excelent condusă muzical de neobositul maestru Stelian Olariu, a fost ininteligibila; ...dicțiunea soliștilor de asemenea. Pe de altă parte... nivelul realizării spectacolului, unul în adevăr remarcabil, ar trebui să se constituie într-un etalon al condiției obișnuite, si nu într-o situație de excepție. Știm că s-au făcut eforturi considerabile... în condițiile în care susținerea culturii, a artei, este în acest
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
de secol XIX, o anume calofilie, caracterul oratorial, o anume lentoare privind mișcarea muzicii... Sunt aspecte care, în sfârșit, au fost la noi pentru prima oara înțelese de un regizor care vine din afara teatrului de operă. Domnul Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, a pătruns aceste date esențiale ale muzicii lui Bizeț; a conferit complementului scenic al muzicii tocmai ceea ce acesteia îi aparține, a înțeles faptul că ai noștri vocaliști sunt în primul rând cântăreți; nu a intenționat a-i transforma în actori
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
drept simbol efemer al iubirii renăscânde. Sunt evitate, pe bună dreptate, particularizările istorice, trimiterile în timp și în spațiu sunt vagi, abia aluzive, cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania tânărului dirijor clujean Adrian Morar; este o fericită achiziție pentru scenă bucureșteana de operă! Cvartetul vocal al soliștilor a avut o evoluție unitară de bună
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
în cazul tenorului Marius Brenciu; ...deși poziția vocală a falsetului în registrul acut nu aparține partiturii - am în vedere în mod special celebra arie a lui Nadir din primul act; totuși acceptarea acestei situații a făcut posibilă susținerea însăși a spectacolului. Compromisul a fost util, chiar necesar. În celelalte roluri, baritonul Iordache Basalic - în ascensiune de la un act la celălalt!... am în vedere ținută vocală, si, de asemenea, basul Valentin Vasiliu, au împlinit fiecare în parte condiția de autentică profesionalitate muzicală
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]