606 matches
-
libertăți de mișcare, a jubilației ființei ce are revelația deplinei comunicări cu universul din afară, sînt prezente adeseori ca factori specific-modelatori ai viziunii simultaneiste. Așa se Întîmplă, de exemplu, În secvența a doua a poemului Almanah, ce Înscrie În cod spectacular elemente dintre cele mai diverse, situate sub semnul duminicii, al sărbătorii: Duminică duminică e o bomboană de mentă, E Dumnezeu În menagerie, amin glasul lămpilor, Trece cavalerul cu turnul Eiffel la butonieră, În flori de cupru inima, ca buruieni danțul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
bomboană de mentă, E Dumnezeu În menagerie, amin glasul lămpilor, Trece cavalerul cu turnul Eiffel la butonieră, În flori de cupru inima, ca buruieni danțul ținutului, Cerul (gurii) biliard, Ce afișe sunt mările din sud. De cele mai multe ori, mărcile propriu-zis spectaculare se integrează cu drepturi egale de sugestie printre alte elemente, de felul celor deja menționate, În ordinea mai generală a reprezentărilor unei lumi ce-și desfășoară frenetic-jubilatoriu formele și culorile, În caracteristice mișcări de deschidere și etalare, de acumulare și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din goană, surîde Doamnei din loja 34, Atletul Înaintează cu mușchi ca pietrele gîrlelor. Îmblînzitoarea, de aici, și calul dansează Întrerupt, Interior mă străbate ca un stilet sîngele tău... Doar În cîteva poezii, precum Cloroform sau Sfîrșit, elementele specifice universului spectacular al circului suferă o distorsiune, fiind remodelate Într-o perspectivă de contraste și stridențe expresioniste, din care clovnul, ca „reprezentant alegoric al poetului”, e văzut mai degrabă sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, În care „personajul” apărea În final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? RÎd pentru reprezentația de sfîrșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă În Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni atît de bogate, Încît o ordonare a lor În „figuri” de o oarecare stabilitate devine extrem de dificilă. Secvențe mai ample, dar În și mai mare măsură enormul mozaic imaginistic sfărîmat pe traseul poemelor exploatează multiplele posibilități asociative puse
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se dezumflă și troici coboară chiuind pe arterele În trepte cît duioasă eleganța focilor pielea lor lucioasă ca o noapte În docurile brăilei au mustăți cum e nervura frunzelor... În majoritatea cazurilor - la fel ca În Invitație la bal - notele spectaculare apar răzlețe În text, chemate la voia hazardului asociativ. Se poate observa Însă că ele asigură, În genere, În poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă În laboratorul urechii”, „nervii atleți negri
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
buruiana inimii sălbatică / Oglinzi În care imaginea sufletului se adună”...), vom avea niște eșantioane tipice pentru fața vitalist-elementară și reversul artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, Într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lîngă arena circului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor Toreador inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gîndului / Atingere În zvonul balului de rochia dansatoarei / Împletește o beteală din vînturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
caprele negre fac alpinism, oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor. Latura propriu-zis spectaculară, În sensul de Înscenare, e aici ca și absentă, iar jocul, În Înțelesul său mai larg, nu iese În primul rînd În evidență. Și totuși, Înfățișările acestei lumi elementare nu sînt tocmai cele de toate zilele: fără să apeleze la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
literaturii italiene și europene. Dincolo de anevoioase probleme de lecțiune și de marile dificultăți tehnice de editare cu care s-au confruntat atât editorul italian cât și cel român (performant în privința sincronizării), structura textului final oferă totuși posibilitatea unei lecturi fluente, spectaculare, incluzând și cuvenita rigoare "ezoterică" impusă de autor. Cruzimea decupajului realist merge mână în mână cu performanța grilei psihanalitice, aplicate la vasta galerie de personaje și figuranți, învederându-le reacțiile fizice, emotive și fiziologice la limita suportabilului, mai ales cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
totodată, întâmplările și lucrurile cele mai obișnuite ascund sub masca banalului groaza, decăderea și moartea. Desigur, nici din acest roman nu lipsește aparatul livresc-filologic, și nici performanța bibliografică pe o temă dată, tot atâtea ingrediente ale parodiei subtextuale care dinamizează spectaculara partitură barocă. În aceeași măsură, filonul creștin atotprezent este un garant al altitudinii spirituale și stilistice de la care Pavič țese strălucitele veșminte filosofice, iconografice și teologice ale romanului: Dacă înțelegem că veșnicia coboară ca o binecuvântare de la Dumnezeu, ca un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mea, pe atunci, era singurătatea". "Pe care insomniacul, nevroticul nostru erou și-o compensa prin incontinente deambulații prin cartierele vechi ale Bucureștiului, recitând versuri cu glas tare, uluind trecătorii cu ochii lui rătăciți și fața asimetrică și gălbejită. Realitatea inventariată spectacular, plastic, cromatic este un repertoriu de materie degradată, aflată parcă sub un blestem al descompunerii și putrefierii, textul înaintând printr-o acumulare de senzații dureroase, viscerale, sufocante. Zilele de vacanță petrecute în tabără de la Budila, dar mai ales episodul cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe bresle, localnici căzuți și ei sub stăpânirea lui Prospero și a directorului său de scenă. În aceste pasaje, în unele în chip frapant, se vădește capacitatea teatrală a duhului, știința lui regizorală și scenaristică, geniul organizării aparențelor în întreguri spectaculare. Dar, până la performanțele mai înalte, instituirea spiritelor minore ca torționare ale lui Caliban și apoi ale complicilor săi. Speriat că Trinculo, care se strecurase sub mantaua lui, este un duh, Caliban, pățit, țipă de câteva ori: „Of! Nu mă chinui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
său bine definite în cadrul organismului militar și, mai ales, propria evoluție istorică. Totodată, trebuie spus că literatura militară de specialitate este prea puțin generoasă din prisma informațiilor deținute, poate că activitatea unui centru militar este lipsită de senzaționalul și componentele spectaculare specifice operațiilor militare. De aceea, consider că lucrarea de față este un început modest, care în timp se cere aprofundat și dezvoltat, pe măsura accesului la noi și esențiale informații din domeniu. Afirm cu toată abnegația, că atunci când cunoaștem profund
Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
abordări ce par să vină mai curând dintr-o arie dogmatică, decât dintr-una specifică raționalității. La o altă extremă, încurajată mediatic, avem fie "bărbatul macho", fie "metrosexualul", după cum avem "femeia-ca-produs-de-consum" sau "vedeta-de- tabloid", în fapt expresii-etichetă ale unei societăți spectaculare pe care, în niciun caz, nu avem voie să o ignorăm ca cercetători sociali. Ca atare, e greu de spus, din perspectiva mea, cum va evolua, date fiind elementele actualității, problematica egalității de gen. Pentru că există, trebuie s-o spun
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și voluptuoasă participare. Cea de-a doua carte a lui M., Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984), prima lucrare de proporții consacrată exclusiv temei titulare, urmărește, nu fără intenție polemică și recuperatoare, o „punere a teatrului blagian într-o lumină specific spectaculară”. „Sistemul dramatic” al lui Blaga este analizat din perspectiva „dominantelor” conflictuale (credință versus religie, tragicul opțiunii, sacrificiul necesar), psihologice („daimonia” ca energie ambivalentă, femininul ca cenzură și valorizare etc.) și scenice (spațiul închis, partiturile individuale, elementele spectaculare, simbolurile). Finalmente, teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
o lumină specific spectaculară”. „Sistemul dramatic” al lui Blaga este analizat din perspectiva „dominantelor” conflictuale (credință versus religie, tragicul opțiunii, sacrificiul necesar), psihologice („daimonia” ca energie ambivalentă, femininul ca cenzură și valorizare etc.) și scenice (spațiul închis, partiturile individuale, elementele spectaculare, simbolurile). Finalmente, teatrul lui Blaga este așezat sub semnul unui „expresionism îmblânzit”, „temperat” de contactul/afinitatea cu clasicismul lui Goethe. Cartea Întrebările poeziei (1988) e, de fapt, o privire cuprinzătoare asupra poeziei române moderne pe baza valorilor ei canonice, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
un spațiu determinat (Parisul scenă a modernității). Modelul dramatic este asociat cu întreagă generație de la sfârșitul secolului al XIX-lea [v.Sârbu, 2004, p.114], epoca a unei "mise en scène généralisée" [Hamon, 1989, p.164] cu o predispoziție pentru spectacular. În sursele de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
etc. Tot Henri Mitterand vorbește și despre punerea în scenă cvasifilmică a spațiilor complexe [1987, p.154, 156]. Criticul Denis Bertrand folosește pentru creația zolista formulă sintetică "vaste scénographie du visible" [1992, p.187]. În naturalism, textul are o poziție "spectaculara", un caracter teatral mai evident decât în La Comédie humaine, datorită spațiului fictiv imaginat de scriitor, care utilizează toate mijloacele pentru a realiza un spectacol total, conform idealului de dramă wagneriana. Spre deosebire de Balzac, care intervine permanent în narațiune, dă sfaturi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pentru românul secolului al XIX-lea. Balzac și Zola înglobează temporalitatea și spațialitatea în scene-tablou de proporții. Supuse unei regii stricte a tehnicilor care le constituie, aceste tablouri se fundamentează pe o punere în scenă [Dubois 2000, p.245]. Efectul spectacular al scenei într-un român este asemănător cu cel din teatru. Forță sintetică ce caracterizează scenă combină efectul lecturii, spectacolului, expoziției, vizitei la muzeu, oferind ceea ce se reține mai bine într-o narațiune, în imaginile-fulger care se imprimă durabil în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a sensibilității, care duce la post-modernitate. Pariziana este, prin esență, un personaj care se înscrie, prin jocul aparentelor, în teoria postmodernista a simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a fanteziei, indeterminarea, spontaneitatea, triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la regularizarea completă a relațiilor, adică la restabilirea relațiilor diplomatice. Drept urmare, rezultatele acestui salt de la lipsa oricărui fel de raport interstatal, la relațiile consulare și comerciale nu au întârziat să se vadă și să imprime, într-un context mai puțin spectacular, o evoluție spre restabilirea relațiilor diplomatice. * Extinzându-se și diversificându-se relațiile dintre cele două state, România are în prezent, o reprezentare completă în Spania și, în afară de reprezentarea diplomatică, există un schimb rezonabil de reprezentanțe consulare între cele două state
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
postul de președinte al Afganistanului cu Karzai, a luat în considerare neșansa și realitatea de a nu putea spera într-o competiție echitabilă și a decis să se retragă din competiție, în al doilea tur de alegeri, făcând un gest spectacular, elegant și altruist, în scopul evitării de noi chinuri fizice, psihice și materiale ale susținătorilor săi. S.U.A., Anglia, Franța și alte state au ratat ocazia de a scăpa de Karzai, care nu reușise să determine, în câțiva ani, încrederea reprezentanților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
În acceleratul Brașov Ciceu Iași, repunere în funcțiune în previzibil, personalul Mărășești Ciceu în stația Tîrgu Ocna, cimitir pe rînduri de cruci, stanele iudaice mai cenușii în vreme și fără flori, retezate umbre de apus în coastele de deal despuiate, spectacularul s-a menținut, intrarea în amintire invers ca în viață, de la moartea ei, abia în notă descopereau că așa se trăiește, de la moarte la viață, mai mult decorul, fixarea realului drept caz particular al posibilului uniformizarea posibilului, torent, straturile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
au întors”, să calce „din tunete-n sunete” etc. Măsura relativă a talentului o dau însă versurile care consemnează, ca într-un jurnal de front, impresii de pe câmpul de luptă. Cu inima ca o „hieratică rană”, P. nu observă latura spectaculară a războiului, faptele de eroism, ci aspectele tragice: „moartea calcă dreaptă peste trupuri/unindu-ne prin foc cu inamicul”. Este sensibil la „frunțile enigmatice de soldați”, la oamenii care nu înțeleg ce se întâmplă cu ei, la întâlnirea cu „arhanghelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
meu. Fie doar pentru a lăsa Naturii - care „știe mai bine“ - să decidă. Doar că... Chiar știind totul, dar reeditând vechile greșeli - à propos: cineva spunea că istoria ne Învață că greșelile trecutului trebuie repetate - cu bruma de cunoaștere, dar spectacular trâmbițată, În ale geneticii, producem altă deturnare, și mai insidioasă: Obligând cobaiul geneticii devenite biotehnologie, banala Escherichia coli, banală căci o avem În cantități „industriale“ În intestin, să producă Împotriva firii și rolului ei În biosferă, fie interferon, În care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]