11,771 matches
-
tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele schitului singuratic și cheamă a pustiu clopotele în zvârcoliri furioase rup lanțurile îmbrățișările noastre încătușate în uitări sigilate cu sărutări prăfuite zâmbetul fericit de iubire al soarelui s-a ascuns speriat în bezna temnițelor furtunii destinelor damnate vântul turbat ieșit la balul ielelor cu tunetul în pereche pe cărările furiilor dantești dansul lor dezmățat a rupt zăgazurile firii norii- turme înnebunite de trăznet și furia biciului păstorului ceresc au revărsat fluviul
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465851243.html [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
iar ei se aflau în mijlocul lacului, unde niciun om nu se zărea, nimeni n-a cutezat să se îndepărteze atât de mult de mal. E lupta lor individuală, atâta poate, să se uite înapoi să-l verifice, să nu se sperie prea tare și să îl încurajeze cât se poate de bine. -Merge? - striga către bărbat, care a mai recuperat din diferența dintre ei și înota cu calm, fără precipitare. -Da, da, numai mai încet. -Nu-i nimic, încet și bine! Te
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_crezi_ca_lumea_e_a_ta.html [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
-Întotdeauna a pus banii înapoi când a primit salariul, dar mi-e frică, dacă avem un control inopinat vreodată, ce se va întâmpla, cum va explica sustragerea de bani? Ana se bâlbâia de spaimă, vestea a surprins-o și a speriat-o la culme. -Și de câte ori am vrut să plătesc, mereu mă refuza că are el bani destui. -M-a rugat să nu spun la nimeni de împrumuturile lui ilegale, iar eu nu vreau să-i fac niciun rău, suntem colegi și
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_crezi_ca_lumea_e_a_ta.html [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
blană în fața casei noastre. Deodată, de după Cot, a apărut un ciopor mare de oi. Din coada cioporului am văzut un câine mare și fio--ros care a început să latre cu putere și să alerge spre mine cât îl țineau picioarele, speriind grozav oile și pe cei doi măgari care cărau târha- tul. Eu am înlemnit pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine, punându-mă la pământ și-ncepând să mă amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475818715.html [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
stăpân. În timp ce stăteam de vorbă cu Mihai Jerpelea, au apărut și ai mei. S-au minunat, firește, de cum arăta Bulfei, care i-a recunoscut și pe ei, așa cum o făcuse mai înainte cu mine. Pe ei nu i-a mai speriat, fiindcă au văzut că eu îl mângâiam pe cap, dar nici ei n-au realizat că e vorba tocmai de cățelul luat de mine de pe drum în urmă cu un an și jumătate. Bulfei-Vlaicu abia a vrut să se despartă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475818715.html [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
mâncare tradițională, voie bună și creativitate, toate adunate într-un singur loc sub cerul liber: Curtea Domnească. Frigul deja se lasă pe străzile din Piatra Neamț, așa că un eveniment ținut aproape exclusiv în aer liber pe timp de iarnă te poate speria, dar știm cu toții că atunci când Târgul de Crăciun poposește la statuie, mergem curioși fără să ne mai gândim la gradele care scad. Am trecut săptâmâna asta pe la Curtea Domnească și am văzut cât de frumos s-a amenajat spațiul. Am
Scoate patinele din dulap și vino la Târgul de Crăciun by http://www.zilesinopti.ro/articole/14270/scoate-patinele-din-dulap-si-vino-la-targul-de-craciun [Corola-blog/BlogPost/100644_a_101936]
-
rămas îmbrățișați într-un sărut prelungit, lăsând apa caldă să-i mângâie. Dar timpul nu le îngăduia să se zbenguie prea mult: Repede, să prindem masa, și la lecții! Cursul de limbă, pe majoritatea celor din clasă i-a cam speriat. Cel mai greu le venea să se obișnuiască cu sensul diferit al scrierii. Caietul se deschidea invers, ca și scrisul, de la dreapta la stânga, iar cuvintele ebraice nu semănau cu ale nici uneia dintre limbile știute de ei. Dar elanul și optimismul
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1428303143.html [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
spicul de grâu, cu câte o pereche de cireșe la urechi, cu flori de romaniță prinse în păr, cu o rochie albă ca spuma laptelui, cu ambele mâini întinse spre el să îl îmbrățișeze. O fi vreo zână? - Te-ai speriat? Pe mine mă cheamă Ileana. Tu cum te numești? - Rică. - Ai plecat de acasă și te-ai rătăcit? - Am plecat de acasă dar nu m-am rătăcit. - Hai să vedem, știi în care parte este casa ta? - Într-acolo... Nu
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Rica_nazdravanul.html [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
infinită candoare, Patricia” M-am întrebat de-a lungul vremii ce a fost hâd în acest mesaj și mi-aș dori o explicație neutră, fiindcă sunt și acum mult prea implicată emoțional pentru a gândi logic. Oare să se fi speriat atât de tare încât a preferat să fugă ca un laș? Oare a fost prea mult adevăr în această scrisoare? Încă îmi consult inima, să văd unde am greșit, pentru că după aceea nu l-am mai revăzut niciodată... aprilie 2011
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_o_personalitate_puternica_cristea_aurora_1342370431.html [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
Dana nu o mai simți la prietena ei. - Ce este cu tine Delia? Am observat din mașină, că ai ceva pe suflet, când ai de gând să-mi spui? — Dana, s-a întâmplat ceva incredibil! — Oo! Ce voce ai, mă sperii! Hai, repede, spune! Delia îi povesti dimineața aceea în care a găsit pe verandă, petale de trandafiri. — Dana, e drept, că n-ar fi mare lucru, dar eu sunt contrariată de faptul că autorul gestului nu dă semn de viață
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1447518164.html [Corola-blog/BlogPost/377497_a_378826]
-
spune! Delia îi povesti dimineața aceea în care a găsit pe verandă, petale de trandafiri. — Dana, e drept, că n-ar fi mare lucru, dar eu sunt contrariată de faptul că autorul gestului nu dă semn de viață. Asta, mă sperie. Probabil, domnul, că un el se ascunde în spatele gestului, nu are curajul să apară la lumina zilei. — Te-ai gândit că ar putea fi fostul tău soț? — Nu pot să cred, după cum am aflat, cu ceva timp în urmă, o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1447518164.html [Corola-blog/BlogPost/377497_a_378826]
-
oasele fericitului domn Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod, și iaste făcută de doamna măriei sale, Maria, care, și Măria Sa nădăjduiește în Domnul iarăși să i se odihnească oasele. Iulie 12 zile leat 7228. Lumea puțină ce se afla pe drum se dădea speriată la o parte, făcând loc trăsurilor. Toți se uitau mirați. Bătrânii își făceau cruci iar negustorii clipeau speriați că schimbarea domnilor ducea, de fiecare dată, la mărirea impozitelor ori la pierderea dreptului de a pleca peste graniță după produsele cerute
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Prin fereastra deschisă se arată luna pentru că am dreptul la paradisul meu, pentru că doar noaptea are un gând paradisul naște amintirea unui sunt. Am văzut umbra unui destin peste rotund se adunau vocile ca un cântec și atunci m-am speriat, eu nu mai aveam vuiet. Nu este așa, așa și este sufletul de frumos se izbește, și ca o boare de frig afară se trezește și lovește arid. Și, și... nu mai există consolare în exilul meu, doar eu, atârn
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Citește mai mult Prin fereastra deschisă se arată lunapentru că am dreptul la paradisul meu,pentru că doar noaptea are un gândparadisul naște amintirea unui sunt.Am văzut umbra unui destin peste rotundse adunau vocile ca un cântecși atunci m-am speriat,eu nu mai aveam vuiet.Nu este așa, așa și estesufletul de frumos se izbește,și ca o boare de frigafară se trezește și lovește arid.Și, și... nu mai există consolareîn exilul meu, doar eu, atârn de întrebare.Amintirea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
net...femei frumoase și muribunde... Le însoțea, ca un înger al morții, în ultimele lor voiaje...cu destinații cât mai plăcute...în țară și în străinătate. Unele îi plăteau ele, doar să fie însoțite...cu altele făcea nemțește. Erau femei speriate de perspectiva iminentă a morții...cărora le oferea tandrețe, sprijin moral...Erau leșinate pe el...de la chimioterapie... Femeia...și diagnosticul... Avea chiar un album...Ne-am uitat pe net...la contul lui...poze cu ele...în croaziere...la munte...la
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Andy_corina_lucia_costea_1391433247.html [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
băteau de zor în tavan bolțuri Să nu cadă peste noi cerul cu tot cu horn. Doar metafora ne adăpostea târziu de rele Era un poem somnul nostru la cap de vie Nu fura nimeni struguri doar câteva stele Spre apus fugise speriate de tocălie. Până la urmă sorbind vise dintr-o amforă Ne-am trezit cu tot cu cer în metaforă. Pronumele zilei de azi Dumnezeu când timpul l-a orânduit A uitat zilei să-i dea un pronume, Era ocupat cu chipul nostru cioplit
REFUGIU ÎN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Refugiu_in_metafora.html [Corola-blog/BlogPost/375270_a_376599]
-
chiar și după ani și ani, stârnea zâmbete ironice, dar care era reală sută la sută: la apariția primei locomotive, oamenii care munceau pe bucățile de pământ de pe malul Oltului, la Grădini, la Repeguș, la Cânșor, în Luncă, s-au speriat așa de tare, încât și-au aruncat din mâini uneltele și au fugit îngroziți, ca să se ascundă de „balaurul care șuiera și scotea fum pă nări” - și așa s-a întâmplat prin toate satele de pe Valea Oltului, străbătute de prima
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
sfânt E doar aici, pe-acest pământ ÎN MARGINE DE BĂRĂGAN Pe cer bat stelele mâțanii, Și câmpul negru-i adormit, Somnul se zbate între gene, Luna-i un cui, de nouri ruginit. Cuprinsa-i noaptea de mistere, Iar frunzele speriat foșnesc. De undeva, dintre vâlcele, Răsună spart, glas cocoșesc. Pălit de ziua ce-o să vină, În negrul lui că de catran, Cerul spre roșu se înclină, În marginea de Bărăgan. Ziua se-aprinde și mai tare, Se-mbujoreaza feciorelnic. Soarele
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_neacsu_1400786260.html [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
a naibii. Nu-i place cartea, dar prostii face cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa...", medita Ioana privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s-a uitat speriată la bărbatul ei, dar tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea... În acel an, la București, Gabriel s-a simțit mult mai în largul său decât își imaginase în ultima vacanță de vară pe care a petrecut-o, cât era
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
câmp, ajutându-și părinții. În felul ăsta scăpa și de Gavrilă. S-a apropiat mai mult de colegii bucureșteni și a ieșit de mai multe ori cu ei să cunoască orașul. Capitala era uriașă pentru el și traficul stradal îl speria pur și simplu. A vizitat Cișmigiul și Herăstrăul și s-a îndrăgostit de aceste parcuri, așa cum i s-a întâmplat și cu celelalte pe care le-a descoperit ulterior. A văzut Intercontinentalul și Casa Scânteii și s-a minunat, privindu
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
Acasă > Poeme > Emoție > CEARȘAFUL ALB Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului E frig în cămăruța cu stafii, cearșaful alb, ce ne speria atunci cand ne jucăm, stă pitit pe după draperii crezând că încă ar putea să îngrozească suflete puștii din floarea de castan. Cearșaful alb, azi e ponosit, vremea l-a mai înegrit puțin și l-a transformat în mit de sperietura din
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/marioara_visan_1495744260.html [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
a mai înegrit puțin și l-a transformat în mit de sperietura din senin, o zdreanța, peste care timpul a trecut la fel ca peste sufletu-mi durut. Din albul pur, imaculat, cu care în copilărie cearșaful falnic m-a speriat, a rămas doar frică de pustie, într-un suflet prea însingurat. Azi când iarăși încercai să-mi sperii sufletul tăcut cu albul florilor de mai pe un cearșaf aproape rupt mă-ntreb, tu, viața ce sperai, când în copilărie m-
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/marioara_visan_1495744260.html [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
timpul a trecut la fel ca peste sufletu-mi durut. Din albul pur, imaculat, cu care în copilărie cearșaful falnic m-a speriat, a rămas doar frică de pustie, într-un suflet prea însingurat. Azi când iarăși încercai să-mi sperii sufletul tăcut cu albul florilor de mai pe un cearșaf aproape rupt mă-ntreb, tu, viața ce sperai, când în copilărie m-am temut de-o simplă zdreanța, ce în ani pe-un câmp de flori s-a așternut și
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/marioara_visan_1495744260.html [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
bănuind ce-avea să-mi spună. - Nu vreau să-ți ascund faptul că în timpul operației ai fost circa două minute în moarte clinică. Inima ta a încetat să mai bată. A trebuit să recurgem la metodele de resuscitare. M-ai speriat de moarte ! Ce-a fost în capul tău ? - Păi, în cazul acesta, dumneavoastră sunteți cel sperios, i-am răspuns eu râzând în hohote. Nu eu ! - Măi tinere, cu așa ceva nu-i de joacă. Ai murit, înțelegi ? - Cât încă mai respir
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1452897452.html [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
răsti la ei: - Ce vi s-a întâmplat, nătărăilor? Nici ei nu-și dădeau seama ce se întâmplase, ridicându-se cu mare greutate din grămada în care au fost aruncați. După ce se ridicară, auziră sub ei gemetele jalnicului general. Se speriară rău de tot și se îngroziră la gândul ce va urma. Împăratul rămase stupefiat. Nu se poate! Cel mai viteaz, cel mai fioros războinic, care băgase spaima în toți dușmanii lui? Redus la o movilă de carne sângerândă și plină
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]