3,995 matches
-
și, din loc în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din ochii vitelor duse la tăiere. Nu mai credeau în nimic, nu se mai așteptau la nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Să stau eu până se termină războiul? Închipuiți-vă când se va termina războiul, când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu fața ei uimită și speriată, cu gura deschisă, gata să țipe. Cuprins de spaimă, împiedicându-se într-o traversă, făcu doi pași spre muncitorul care-l învățase meserie: Dacă mă refuză, sunt pierdut. Ce-i cu tine? Vreau s-o iau! Să mă-nsor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Și nu ți s-a-ntâmplat!? Nimic. Un fleac. Bine că i-am scăpat pe oameni! Bine c-ai scăpat cum ai scăpat. Ferească Dumnezeu de mai rău. Vreau să ies de aici. Unde-i moș Țurcanu? Se repeziră amândouă speriate și-l apăsară cu mâinile peste pat să stea liniștit. Fața Irinei era din nou atât de-aproape c-ar fi vrut s-o muște de buze. Simțea nevoia să se agațe de ea poate și pentru că, pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată, nici întristată, nici dezamăgită, ci doar mirată pironindu-și ochii ei curați, strălucitori și nerușinați, pe fețele necunoscuților, ascultând expresiile acelea care plouau cu nemiluita. Ce-i? Ți-am cerut eu ceva? Tu ai venit la mine c-un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe care-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se zări în oglinda spânzurată la intrare, cu fața aceea speriată și zbârcită, zdrobită de spaimă, cu buzele supte, aspre și fără culoare, că e undeva în afara vremii, o piatră de râu bătută de ape. Era acolo și nu era, umbră mumificată, plecată în lume, risipită să-și caute copiii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
așa de mult, că am refuzat, cu gândul că persoana căreia voiam să le ofer va primi altele, oricum. Pe ale mele, însă, mi-am propus să nu le dau sub nici o formă. Mulțumesc! Duminica trecută eram destul de tracasată și speriată și m-am dus la biserică. Acolo Domnul mi-a zis: -„Îți trimit înger de pace și de pază să te ocrotească pe drumul tău”. Îți mulțumesc, Doamne! și Te rog ocrotește-ne pe toți cei închinați Ție și Maicii
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
câine. Da. Un câine. O ființă, ca toate celelalte. Nu cere nimic de acolo, din spatele băncilor. Doar își strigă, în felul lui, durerea. Un picior îi atârnă inert, dovada unui accident, a cărui victimă în mod sigur a fost. Privește speriat și scheaună încet. Ochii lui umezi și triști spun doar un singur lucru: mă doare! Durerea. O stare pe care de multe ori, într-un acces de egoism ce ne caracterizează actualmente, ne-o atribuim doar nouă, oamenilor. Ne lamentăm
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
stă doar un copil, simt că toată discuția începe să mă agaseze. - Ascultă, draga mea, nu am timp de joacă. Nu vrei tu să-mi spui mai repede despre ce e vorba? Alma face doi pași în spate, privindu-mă speriată. Dumnezeule, ce neinspirată am putut fi! - Iartă-mă, te rog! Nu-ți fie frică, vino! Întind mâna și o mângâi ușor pe obraz. Un zâmbet abia schițat îi răsare, în sfârșit, pe buze. - Așa te vreau. Și zici că ne
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
adormitule, stai aici, (...) Pe mările Chinei bântuie un vânt rău, și tu n-ai nici un rost și e mai bine între lene și perini, la adăpost. Somnul este o compensație, o mișcare retractilă spre pântecul existenței: Prin al iepurilor somn speriat, Au trecut ogarii în lung și-n lat (...) Prin somnul profund al stejarilor Au trecut hoardele tătarilor O mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
somn. În camera mică dorm eu cu E. În camera mare ceilalți trei: C.A. pe canapea, cei doi pe un pat mare, dintr-o împletitură de bambus, elegant și comod. Adormim. La ora 4 a.m. văd deasupra mea fața speriată a fiului meu care mă scutură să mă trezesc: - Mamă, mamă, scoală-te, te rog, că lui N. i s-a rupt apa. Încerc să mă trezesc, sar din pat amețită de somn și mă îmbrac urgent. Începem să căutăm
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cerut așa de mult, că am refuzat, cu gândul că persoana căreia voiam să le ofer va primi altele, oricum. Pe ale mele, însă, miam propus să nu le dau sub nici o formă. Mulțumesc! Duminica trecută eram destul de tracasată și speriată și m-am dus la biserică. Acolo Domnul mi a zis: - „Îți trimit înger de pace și de pază să te ocrotească pe drumul tău”. Îți mulțumesc, Doamne! Și Te rog ocrotește-ne pe toți cei închinați Ție și Maicii
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
care se închise cu un zgomot asurzitor, iar Shelley se trezi cu clanța veche, de lemn, în mână. Își frecă genunchii loviți și apoi încercă să deschidă ușa, dar nu reuși să potrivească clanța la loc. Încercă din nou. Degeaba. Speriată, se întoarse tremurând spre pivnița de piatră cu pereții plini de oase. − Nu cred în fantome, nu există fantome, își făcu ea curaj și leșină. Afară, ceilalți copii din grup mai aveau ceva timp să mănânce, să bea, să se
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
hârtiile de pe masa: rețete, rezultate de la analize, numere de telefon etc. Doctorul se întoarse nervos, Bărbie sări să culeagă hârtiile, iar Lucy se aplecă spre podea după un carnet. În clipa aceea agață cordonul telefonului și-l trânti la podea. Speriată, fata se repezi după telefon, dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu peste vaza din colț. − Oprește-te! strigă doctorul, iar Lucy se opri la perete, agățându-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
și ulei. Dar oamenii din sat nu știu despre Hallowen, așa că la prima ușă la care strigă „ne dați ori nu ne dați” se aude o voce groasă, nervoasă: − Plecați de aici, pușlamalelor, că pun bățul pe voi! Fetele pleacă speriate, dar au timp să stropească ușa cu ketchup. La casa următoare se aude vocea unei femei: − Săriți, hoții! Șo pe ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a treia casă, ușa se deschide și iese o
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a treia casă, ușa se deschide și iese o babă. La vederea fantomei și a vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
scap picioarele de pe ele și, cum nu am putut să le pun la timp, m-am trezit cu bicicleta și cu capul în poarta unui om. Unii râdeau, alții mă întrebau dacă nu mă doare capul. Dar eu, buimăcită și speriată, am luat bicicleta și fuga acasă. În acea zi, am fost cel mai cuminte copil. Am făcut curat în ogradă și am hrănit animalele, și bunica era mirată, dar și îngândurată, că știa că nu am făcut toate aceste lucruri
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
să plîngă, cu hohote scurte, pe care încerca zadarnic să și le stăpînească. La început nimeni n-a spus nici da, nici nu. De altfel nici n-ar fi știut ce să spună. Ochii tuturor se contopiseră cu ochii puiului speriat și trist. Ce-au zărit în ei nu știu, dar în aceeași clipă, toți, au repetat aceleași cuvinte: Dă-i drumul! Și Ilinca se aplecă și dădu drumul puiului... Acesta porni orbește, cu salturi nesigure, într-o anumită direcție, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
l-ar mai fi durut capul de ele? Iar ei ar fi rămas cu obraz curat și nu le-ar mai fi avut nimeni grija. Dar așa?... Mă, parcă a fost un făcut: Bărzăunul cu insulta adresată Ilincăi, el cu speriatul iedului și căprioarei și tot el cu luatul tăbliței! Păi să nu-ți vină să urli? Mă, tu trebuia să te naști oaie, îi spuse, în concluzie, cu o furie blîndă Vlad. Aveai toate calitățile! S-au despărțit, plecînd fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și Iancu Răgălie, care, deși cam tăcut din fire și total afon, abia reușise să se oprească din interpretarea unei arii din "Nunta lui Figaro". Eu am spus mai de mult căă..., începu iar Nuțu cu o voce moale și speriată, dar nu mai apucă să termine. Cum, mă piftie, tot tu cu gura mare? se răsuci spre el Nicanor. N-ai zis tu c-ai fost la peșteră și că știi drumul? Am z-z-zis, dar n-ați vrut să vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și l-a ajutat pe Evelin să-l îmbrace, Ela remarcănd că i s-a potrivit perfect. Aurora: Ela, ia costumul și du-l în camera de oaspeți unde va sta dl. Evelin. Ela: Am înțeles. Ia costumul și iese speriată de parcă s-ar afla la circ și a scăpat din gura unui crocodil. Evelin: încă din mesaj am cerut o discreție totală în legătură cu sosirea noastră. Ela? Aurora: Ela? Dacă nu-i o clonă, este o menajeră excelentă și discretă. De peste
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Dar dacă nu era arabă, dar dacă eu nu eram Alex, dar dacă picioarele mesei nu erau picioarele mesei, dar dacă, dar dacă, dar dacă... Așa a început. Cu ea. Cu Omalissan. Cu o prizonieră vizigotă și cu un băiețel speriat. Avea nevoie de mine, de frânturile astea de destin romanțat pe care i-l tot învolburam, pe măsură ce creșteam și eu, creșteam cu ea, creșteam închipuindu mi-o, creșteam dedicându-i nefericirile mele preadolescentine, creșteam hrănindu-mă din ea, muza mea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ghimbir, alt ghimbir, din alt an și vin adus de la Bordeaux cu François, băcanul, și iar ei doi în câmpul violet, buza ei de sus, podeaua proaspăt spălată a cantinei și primele silabe ale copilului, împleticite ca mersul unui mus speriat, pe o corabie în furtună. 25. eu sunt aici La Sevilla, trebuie să știi, cresc portocali în mijlocul drumului. Șinele tramvaielor unduiesc sinusoidal în funcție de rădăcinile care-și revendică insule de viață în ochiuri de pământ neînghițite de asfalt. Mireasmă grea de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aproape electric. Fericit accident neuronal. Aș bea ceva. Ar bea ceva... Enter PIN. Melodia de întâmpinare funcționează ca un racord brutal la realitate. Realitatea de-afară. Stradă-cartier-oraș. Poate lume. Poate... Formează numărul și așteaptă. Și, în scurt timp, vocea ei. Speriată. Ciufulit trezită din somn. Poate nu singură. Poate... — Hei. Sunt la Alex. Aș vrea să vii până aici. Ea nu știe unde stă Alex. Îl întreabă multe lucruri, din care David nu reține nimic. Niiiiiiii-mic. Dictează adresa mașinal și închide
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]