409 matches
-
într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă, de unde doamna Bach a luat-o puțin înainte, iar Egor s-a aplecat adânc asupra mea și mi-a murmurat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine la mama. Dar eu nu-i prea iubeam pe nici unul din ei. Pe la trei și jumătate s-au înființat și fetele, cu câteva hârlețe după ele. Era cald, caniculă, și cârpa violetă atârna lălâie în vârful bățului, ca o sperietoare de ciori. Am smuls-o și ne-am apucat să săpăm, după ce ne-am convins că nu ne vede nimeni. Mulți dintre băieții vecinilor erau plecați la țară, alții ieșeau la fotbal, pe altă stradă, abia pe seară, așa că eram
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
descoperim un public al expozițiilor temporare despre care E. Zola nota că "nu va putea fi niciodată vindecat de spaimele sale. Publicul nici măcar n-a căutat să înțeleagă opera, ceea ce-l irită sînt aparențele generale și exterioare. Originalitatea, iată marea sperietoare. Fără voia noastră sîntem mai mult sau mai puțin niște animale rutiniere, care se încăpățînează să treacă pe aceeași potecă pe care am mai trecut. Și orice drum nou ne înspăimîntă"23. Zece ani mai tîrziu, cu ocazia Expozițiilor anuale
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
a luat la vale Trestie. Ei, nici chiar așa. Eu îmi amintesc că am trecut noi odată pe drumul ista, până în partea cealaltă a pădurii, unde este o baltă și m-o trântit Limbosu până m-o făcut ca o sperietoare. Da’ nu asta voiam să vă spun, ci faptul că pe la jumătatea căii se află o poieniță... Limbosu - sunt sigur - acolo ne așteaptă. Întrebarea-i cum ajungem dincolo de poiană fără să fim descoperiți? Mai simplu nici că se poate. Colo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fost chip din pricina unor câini care se zbăteau în lanț, gata să mă sfâșie. Degeaba m-am învîrtit, degeaba am strigat. N-a ieșit nimeni. Mai departe am dat de o miriște la marginea căreia putrezeau, fără să păzească nimic, sperietori făcute din paie, cu pălării vechi de postav pe cap, arătând ca niște paiațe. Mergeam îngîndurat pe câmpul scăldat de lumina lunii când m-am înfiorat auzind, nu foarte departe, urletul unui lup. Sta la marginea unor tufișuri, privea spre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și am putut să văd mai bine scena aceea ciudată. Lupul urla amenințător spre paiațele de paie, dar nu îndrăznea să se apropie de ele. Până la urmă a obosit și s-a retras undeva în tufișurile din care ieșise, iar sperietorile au rămas în câmpul gol, inutile și ironice. Am făcut un ocol. Acum bătea vântul și am simțit cum mă cuprindea o toropeală împotriva căreia nu puteam lupta. Ascultam vântul stând în picioare, nemișcat. "Ca îmblînzitorii", mi-am zis și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de mure, asemănătoare cu mușuroaiele imense de care trecusem, dar cu totul izolată. Nu părea să fie ridicată de curând și totuși prima oară n-o văzusem. Era pe jumătate ascunsă de o tufă de mărăcini și vegheată de o sperietoare făcută din paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sclipitor de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă a însurătorii. De ce atunci rezistasem cu atâta înverșunare contra acestei sperietori închipuite.? Era doar atât de simplu s-o iau de soție. Aveam o carieră bună în perspectivă, ea tot așa, peste un an devenea profesoară. Chiar părinții mă iscodiseră, de câteva ori, dacă n-am de gând să mă căpătuiesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze. Pe urmă am înregistrat, tot mai agasat, catastrofismul eta lat în mass-media de pretutindeni: când nu e sperietoarea cu încălzirea globală, care va topi ghețarii și va îneca pla neta, hopa, vine baubaul cu 2012-le din calendarul ma yașilor, iar, mai nou, ciocnirea Căii Lactee cu galaxia Andromeda „în mai puțin de patru miliarde de ani“, cum suna
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care se duc acolo să-l studieze de aproape, să-l cartografieze, săvârșesc o eroare elementară. Căci Olimpul face parte dintre acele priveliști care sunt cu atât mai adevărate cu cât te afli mai departe de ele. În ciuda exploziilor solare, sperietoarea cea mai la modă, plaja e înțesată. Cearceaf lângă cearceaf. Ca să intri în apă, trebuie să faci un adevărat slalom. Cerul e limpede, soarele dogorește, marea e liniștită, dar apa a devenit rece, ca de la frigider. Copiii își înmoaie picioarele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Teama de cenzură îl stimula. Îl făcea să caute mijloacele prin care o putea păcăli. O aluzie curajoasă strecurată printre rânduri stârnea admirația cititorilor. Acum, pe cine mai interesează curajul? Tocmai opreliștile au stimulat forțele creatoare. Concluzia ar fi că sperietoarea cenzurii ne-a adus imense servicii! Ne-a silit să fim asemenea lui Ulise, abili, ne-a obligat să învățăm cum se construiește un cal troian. Ne-a ajutat să bolborosim ca Pythia. Ce profesor de ambiguitate mai bun decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rămas,însă,în opinia,în conștiința publică, faptul, ca fapt. Actul, ca act. Național și penibil. Cum, se întreba foarte multă lume, cum, un asemenea tip, să fie cocoțat, pe astfel de culmi, ca, până la urmă, să cadă asemenea unei sperietori de păsări? Iată cum, au explicat, mai mulți. Pentru că, asemeni ăstuia, erau și cei care l au băgat în pâine, l-au crescut și l-au înrădăcinat,în societate; apoi, l-au și cocoțat, pe creaca de foarte sus,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii la vedere sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde! , sugestia cu ițari de metaforă, sperietori din Codul penal, invective publicabile și pe undeva licențioase, zăngănit naționalist, ode patriotice vis à vis de poftele nesătule ale vecinilor istorici și etnii visătoare la reîmpărțirea Europei, după criteriul celui mai tare, sau care au supt „sângele poporului” în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Altă specie amenințată, care avea nevoie de protecție. Se îndreptă deasupra lui, etalându-se. Când se liniștiră iar, ea îi oferi capitularea pe care el n-o ceruse. —Daniel? Ce era? Pasărea aia din copac? El zăcea pe spate, o sperietoare de vegetarian. Mușchii lui vlăguiți ascundeau propriii lui ani de întrebări refulate, pe care n-ar îndrăzni să le pună niciodată. În întuneric, parcurse lista lor comună de viață, în căutarea speciei pe care o văzuseră în ziua aceea. —I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lipesc de buzele lui ca și cum nu se-ndură să-l lase să plece. În cele din urmă se smulge de lîngă el, Îl Împinge ușurel cu mîna Într-un gest de disperare și-i spune: Hai, fugi! E tîrziu! Atunci sperietoarea se Întoarce și urcă repede În tren, un controlor se apropie și trîntește cu brutalitate ușa În urma lui, iar trenul se pune În mișcare ieșind Încet din gară. În tot acest timp bărbatul stă aplecat la o fereastră de pe culoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
normală depinde în mare măsură de concesiile pe care observatorul era înclinat să le facă. Ori în momentul acela Gosseyn nu era dispus să facă vreuna. El optase pentru o anumită comportare, pe plan abstract: obrăznicia. Și zise: ― Cine-i sperietoarea asta? Creatura izbucni într-un râs grav. Vocea, când îi răspunse, era profundă, vibrând ca nota "sol" a unei viori. ― Să zicem ― zise el ― sunt elementul X. Gosseyn își întoarse privirea de la X la tânăra fată. Aceasta, cu răceală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
normală depinde în mare măsură de concesiile pe care observatorul era înclinat să le facă. Ori în momentul acela Gosseyn nu era dispus să facă vreuna. El optase pentru o anumită comportare, pe plan abstract: obrăznicia. Și zise: ― Cine-i sperietoarea asta? Creatura izbucni într-un râs grav. Vocea, când îi răspunse, era profundă, vibrând ca nota "sol" a unei viori. ― Să zicem ― zise el ― sunt elementul X. Gosseyn își întoarse privirea de la X la tânăra fată. Aceasta, cu răceală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să-l descifrezi până la capăt. Poți cel mult să exagerezi, bătându-ți joc de descifratorii de mesaje, dar mesajul exista.“ „Până una-alta, tu nu știi decât ce ți-a spus Ardenti ăla, care, după câte Îmi povestești, era o sperietoare patentată. Și pe urmă, tare-aș vrea să văd și eu mesajul ăsta.“ Nimic mai ușor, Îl aveam printre hârtiile mele. Lia a luat foaia, a privit-o pe față și pe dos, și-a Încrețit nasul, și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă lase, ca să nu îmi poată da domiciliul în oraș. Și credeți-mă pe cuvânt că numai forța unchiului meu m-a ajutat, că nici un polițist din Maramureș nu dorea să fie el cel care mă arestează. Ajunsesem chiar o sperietoare. 1990. Plec dincolo, neștiind limba maghiară dorind să mă integrez în lumea interlopă ungară, îmi iau o tovarășă din România și ajung în scurt timp cel mai curtat criminal, vreau să renunț, mă reîntorc în țară, aici sunt șantajat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sălbatic, nestăpânit. — Râzi, tu, râzi, că mama a făcut găluște! spuse Axel. Oricum, ție nu-ți mai cresc. Dar ei nu-i pot face. Sfârcurile nu sunt Încă destul de mari. Valentina Își privi cu dispreț toracele scheletic. Era ca o sperietoare de ciori. Cred și eu că nimeni nu te observă. Nu-ți poți face... — Stai calmă, ți-l fac pe buric, o liniști Axel Rose. Și apoi, la anul, dacă Îți place, când vei purta măsura cinci, te Întorci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ora șase. Se opriră pe podul de peste Grand Morin. Se vedeau plante acvatice, castani și sălcii; apa era calmă și verde. Corot iubise acest peisaj, Îl pictase de mai multe ori. Un bătrân, nemișcat În grădina lui, semăna cu o sperietoare. Acum suntem amândoi În același punct, zise Annabelle. La aceeași distanță de moarte. Chiar Înainte de plecarea trenului, se sui pe scară și-l sărută pe obraji. Ne mai vedem, spuse el. Ea răspunse: — Da. Sâmbăta următoare, Annabelle Îl invită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ți-l aranjezi chiar acum, mi-o taie scurt. Ți-am adus-o pe supercoafeza mea. — Acum ? Mă uit la ea uluită. Dar... trebuie să dau cu aspiratorul. — Nu mai vreau să te văd că umbli prin jurul meu ca o sperietoare. O să recuperezi tu timpul pierdut mai târziu. Iar banii o să ți-i scad din salariu. Hai, că te-așteaptă Annabel ! Văd că n-am de ales. Trântesc restul chiloților lui Eddie pe sârmă și o urmez pe scări. — Tot uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
când l‑ai Îmbrăcat acasă. Nu l‑ai purtat decât o singură dată, ca să‑mi faci mie plăcereă - Nu pot să neg că nu l‑am socotit utilizabil. - Utilizabil nu‑i cuvântul potrivit. Voi doi n‑ați fi Îmbrăcat nici o sperietoare de ciori cu el. Ravelstein, fumător În lanț, care aprindea o țigară de la alta, s‑a tras Îndărăt, poate ca să evite flacăra brichetei, poate pentru că se scutura de râs. Când a fost În stare să vorbească, mi‑a răspuns: - Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
foiță de staniol.. (Congestionat.) L-am iubit ca pe o femeie, cu groază, cu îndârjire... L-am iubit degeaba, domnule, pentru că uitați-vă la mine... Ce sunt eu acum? O fantoșă, o improvizație... Ha-ha-ha! Noi, cei vii, am ajuns simple sperietori, nici nu s-ar putea spune că suntem vii. Cum să mai avem grijă de morți când noi nici măcar nu știm dacă suntem vii? ARTUR: Lasă... Uite, ia o țigară. GARDIANUL (Indignat.): Ce țigară! Ce țigară! (O primește, ia foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ochii și trebui să facă un efort de necrezut ca să nu izbucnească în hohote de râs. Era ca o fantomă, acoperită din cap până în picioare cu un cearșaf vechi, căruia îi tăiase o gaură ca să-și poată scoate capul; o sperietoare autentică plină de pete de grăsime și de petece, o caricatură jalnică a fetei din reclamă. Făcu eforturi să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi fu milă de ea și simți chiar și o anume tandrețe. Simți ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]