391 matches
-
coloare turbure erau plini de lacrimi, capul său palid, pe jumătate mort, tremura convulsiv și brațele sale spânzurau de-a lungul sprijoanelor scaunului. Fata de lângă scaun era un înger-trandafiriu. șezând în fața pianului, mînele repozau țepene pe clape, spatele răzimate de speteaza scaunului și capul spânzurat, cu fața sus, asupra spetezei. Fața ei privea drept în ceri, lacrimele ei rămâneau în ochi, căci fața ei sta orizontal. Fața era palidă și durerea ei - o durere sublimă. Însuși aerul camerei era mort și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe jumătate mort, tremura convulsiv și brațele sale spânzurau de-a lungul sprijoanelor scaunului. Fata de lângă scaun era un înger-trandafiriu. șezând în fața pianului, mînele repozau țepene pe clape, spatele răzimate de speteaza scaunului și capul spânzurat, cu fața sus, asupra spetezei. Fața ei privea drept în ceri, lacrimele ei rămâneau în ochi, căci fața ei sta orizontal. Fața era palidă și durerea ei - o durere sublimă. Însuși aerul camerei era mort și trist, flacăra luminei tremura ca suflată de-un spirit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fapt, e încă rezidentă. Are carnet de conducere și un teanc de amenzi pentru depășirea vitezei. A renunțat la mașină. — Fire neastâmpărată așadar... Nu am rubrică... Iacob Zevedei luă hârtia de pe masă. O mai citi o dată, apoi se rezemă de speteaza fotoliului, căutând să prindă vibrațiile Vocii. Făcu foaia ghemotoc. Vocea lăsă să-i scape o exclamație de uimire, așteptând ca ghemotocul să fie aruncat pe jos. Dar Iacob Zevedei zâmbi iarăși, cântărindu-l în palmă, ca pe un lucru de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umerii lui, în aceeași poziție ca în fotografia de pe policioară făcută când se întorsese el de pe front, apoi părinții, tineri, și fratele lui, mort de tuberculoză la șapte ani. Totul era ca atunci, masa de lemn negeluit, scaunele scunde, fără spetează, lavița cu cerga înflorată, covorul de pe perete înfățișând căprioare care vin să se adape. Își amintea fiecare detaliu, redesco perindu-l cu bucurie. Era atât de fericit, încât îi dădură lacrimile, nu și le putea opri, nici nu voia să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la rugămintea bunicului, își pusese, fără să-și dea seama, ceasul la mână, ca zălog. De fiecare dată îi descria aleile, pentru a nimeri banca pe care urma să se așeze. Și dacă e ocupată ? E mai retrasă și are speteaza ruptă, n-o bagă nimeni în seamă. Și, mai ales, e acolo un porumbel alb, cu vârfurile aripilor cenușii și coada rotată, parcă ar fi păun, stă mereu într-o margine, nu se ames tecă cu ceilalți, trebuie să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ailaltă, să nu-l văd cum întoarce foile cu limba aia de șopârlă. Privi neclintit cum Melania se căznește să-l pună pe fra te-su pe căruț și, din nou, în camera cealaltă, să-l urce pe scăunelul fără spetează. Femeia deschise cartea, o apăsă pe cotor, să rămână deschisă, apoi închise încet ușa bucătăriei. Coltuc ascultă câteva clipe, din bucătărie nu mai venea niciun zgomot, semn că Golea se potolise. Îi plăceau literele acestei cărți, erau frumos rotunjite, cele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ușă... Să mă descalț... — Nu te descălța, șterge-te bine și gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate închis, obrajii descărnați de nesomn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sârmă împletită. Se opri, cu umerii căzuți, și tuși îndelung, lăsându-se pe bancă. Rada îl privi pe fereastră, cum rămâne ghemuit acolo, săltându-și din când în când umerii aduși. Apoi cum se ridică greu, ținându-se de speteaza băncii. Îl însoți cu privirea până se pierdu în întuneric. Și încă puțin, până când lumina felinarului trase, după sine, și umbra. Își aminti, pentru o clipă, umbrele lungi ale minerilor care apăruseră în prag, cu răsăritul în spate, când porțile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să avanseze pe tema asta. Își puse mâinile pe genunchi, ca să-și ascundă burta. — E tare gagica... Și uite-o cum calcă pe tocurile alea, înțepat, parcă ar merge pe boașe. Asta de unde-ți veni ? întrebă Maca, cocoțându-se pe speteaza de lemn a băncii și continuând să privească peste gard. — Se vede că-i place, spuse Jenică, de parcă lucrurile erau deja lămurite. Nu însă și pentru Maca : — Dacă accepți logica asta, atunci, pe măsură ce trece timpul, lucrurile continuă să se agraveze
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
există un singur mag, spuse Coropciuc. — Ce vrei să spui ? întrebă Maca, privind apoi către Tili, căci el nu părea la fel de nedumerit. Coropciuc ieși de după tejghea, cu o hârtie și un creion. Întoarse scaunul pe care procurorul îl pusese cu speteaza spre ei și se așeză. Trase câteva linii și apoi le arătă foaia. Pe vremuri, fiecare făcuse portretul Magului frunzelor. Cel de pe foaia lui Coropciuc semăna cu desenul lui Luca. — De unde știi ? îngăimă Jenică. — Am fost și eu odată copil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când voia să indice excelența unei fapte sau a unui om despre care se vorbea, făcea cu mâna o spirală ascensivă. O spirală întoarsă, descensivă, însemna discreditare. Dacă cineva cânta la pian, Gaittany își lăsa capul cu ochii închiși pe speteaza scaunului, extaziat și plin de o fericire teatrală, și cu degetele mâinii drepte în vânt schița gestul execuției pe claviatură. Avea grijă totuși să consulte impresia generală, și de era defavorabilă, atunci, brusc, spirala își muta direcția de la septentrion la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în vârful picioarelor spre fundul coridorului. Desigur, privise în odaie pe gaura cheii. IV În biroul lui de la parter, Saferian, așezat pe scaun și înconjurat de patru bărbați în picioare, contempla un portret în ulei, rezemat în apropierea lor de speteaza unui scaun de paie ordinar. - Este un Ingres, nu mai încape îndoială, zise unul dintrecei patru, un bărbat cu părul roșcat, tăiat scurt, rotund la față și nas, părând un contabil. Nuanța tabac a hainelor sale, o blîndeță distinsă a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care avea pretenția de a oferi un ceai, în realitate spre a vedea pe Ioana. Acolo, în salonul demodat și extravagant, cu fotolii de bambuc poleite, dădu ochii cu Ioanide, care, călare de-a-n-dărătelea pe un scaun, rezemat cu mâinile de spetează, privea insistent la Ioana, care fuma picior peste picior pe o canapea, părând a face mare caz de el. Arhitectul, puțin murdar de moloz pe haina de șantung albastru, construia o casă prin împrejurimi. La intrarea lui Pomponescu nu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vă rog să-mi spuneți cu cine am onoarea! . Și-i aruncă o carte de vizită. Hangerliu se uită amuzat când la pseudoofițer, când la cartea de vizită, apoi cu mâna mătură cartonul de pe masă, înfundîndu-se, după obiceiul lui, în speteaza de pluș a banchetei și lăsîndu-se cu picioarele foarte jos, sub masă. . - Cine ești, mă? deveni intenționat trivial provocatorul,spre a nu rata conflictul. . - Sunt prințul Hangerliu, își destăinui prin excepție titlulvictima, însă cu intenție glumeață de experiment, lipsită de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ani. Mama se pregătea să-mi citească o poveste. Era seară, urma să mă culc și stăteam cu capul pierdut între perne, în patul părinților mei, așteptând fericit. Povestea pe care mama începuse să mi-o citească, stând rezemată de speteaza patului, era despre un pui de prepeliță care, neînvățînd să zboare la timp, nu poate pleca cu restul stolului și rămâne în lanul de grâu. Secerătorii se apropie. Cartea avea poze și puteam să văd, în racursi, din locul unde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în consecință, ignorat. Dar de ce? 7 noiembrie Am instituit un cod de manifestare pentru soluții deosebite găsite în timp ce revizuim textul. Uimirea și stupoarea încîntată în fața unei soluții inspirate sânt marcate de o lovitură cu palma peste frunte și lăsarea pe speteaza scaunului, paralel cu scoaterea lentă a ochelarilor, pentru a-l fixa pe celălalt și a citi pe fața lui admirația în fața geniului propriu. Cel mai frumos este când palma dată peste frunte nu e însoțită de mima admirativă a celuilalt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit; gândit n-ar fi decât o blasfemie Se făcea că Blőnk venise în cămăruța ei și se așeză în singurul scaun cu spetează înaltă, ignorând-o total de parcă nici n-ar fi văzut-o. Dar sigur a văzut-o. Lui Blőnk nu-i scapă niciodată nimic. De data aceea, Blőnk avea două și nu trei capete, așa cum apare de obicei în ilustrații, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mai face Marele Erou. Că era tot acolo nu trebuia să se convingă cu privirea, îi simțea prezența prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua să stea pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera miji iarăși ochii, Blőnk tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
miji iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă că n-a simțit prin toți porii că Marele Erou s-a sculat de pe singurul scaun cu spetează înaltă din cămăruța ei. Blőnk tocmai se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit; gândit n-ar fi decât o blasfemie Se făcea că Blőnk venise în cămăruța ei și se așeză în singurul scaun cu spetează înaltă, ignorând-o total de parcă nici n-ar fi văzut-o. Dar sigur a văzut-o. Lui Blőnk nu-i scapă niciodată nimic. De data aceea, Blőnk avea două și nu trei capete, așa cum apare de obicei în ilustrații, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mai face Marele Erou. Că era tot acolo nu trebuia să se convingă cu privirea, îi simțea prezența prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua să stea pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera mijii iarăși ochii, Blőnk tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mijii iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă că n-a simțit prin toți porii că Marele Erou s-a sculat de pe singurul scaun cu spetează înaltă din cămăruța ei. Blőnk tocmai se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
aprindă, că-ți cad dinții. Cînd iei un tăciune pentru foc de la un vecin, trebuie să lași un cărbune ca sămn. Căruță De la căruță să nu pui pe foc: inima*, că-i rău de inimă; spițele, că te dor dinții; spetezele, coastele; leucile*, mînile; posteuca*, șelele. Ceafă Cînd te-a mînca ceafa, să te cam păzești. Ceai Cînd cineva bea ceai și din întîmplare i se varsă e semn bun. Ceapă Cînd sădești ceapă să nu te beși, că se face
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
perspectiva câmpului arhetipal donquijotesc aparține tot lui Fred Vasilescu. E un fragment de monolog interior, consecutiv momentului în care protagonistul află că Ladima, înainte de a se sinucide, a lăsat o scrisoare de dragoste d-nei T.: " În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
voluptate amară, cum o ilustrează în Portretul Prof. Vintilă Dem. Mugur (ulei pe carton 0,590 x 0,490 cm, semnat și datat stânga, jos cu negru: Theodorescu Sion 1911). Cu capul rezemat în palmă, în timp ce brațul are ca suport speteaza scaunului, personajul evocă o tristețe la care se adaugă un soi de reflecție-reverie bolnăvicioasă. Pictorul decupează din lumea insalubră de detracați prosperi și aceste figuri bacoviene de funcționari sau profesori ulcerați de amărăciuni eternizate. XIII.3. Mișu Teișanu și jocul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]