3,200 matches
-
și nici o măsură nu cunoaște bucuria celui cu mințile împuținate". Nu e ocolită nici copilăria, acea mirabilă "iubire care a devenit vizibilă" așa cum spunea, entuziast, Novalis. În zorii vieții, omul simte cu proaspătă acuitate apartenența sa la substanța cosmică ("Agerimea spinului de aramă sîngele copilului a cunoscut-o întîi. / Atunci te-ai înrudit cu trandafirul" - Trandafirul și clepsidra), necunoscînd încă Răul care nu e o substanță, în gîndirea augustiniană, neștiutor de tribulațiile viitorului ("Nimic nu-ți îngăduia să întrevezi planurile crugului
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
măreție pasageră, încărcată de ictusuri ironice. Primește o decorație importantă din partea regelui Etiopiei, din greșeală, trece prin brațele unor frumoase femei și devine milionar grație timbrelor pe care le "colecționează" soția sa de la familiile evreiești deportate. Jan Dite reprezintă acel spin doctor prin care fețele medaliei comedia și tragedia istoriei converg în oglindă în una și aceeași imagine.
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
gamelă s-o fiarbă. Ajuns în Macedonia, unde prizonierul avea să-și petreacă cele mai aspre zile, el nu se căinează, nu se vaită, ci închină un fals imn celebrului ținut, pedalând pe jocul contrastelor: "}inut binecuvântat de Dumnezeu, numai spini și piatră seacă..." Sau: "Macedonie, pământ cu trecut istoric, unde civilizația antică s-a înfiltrat odată, de jos în sus, ca o apă subtilă și s-a tras apoi îndărăt, de sus în jos, fără să lase în urmă o
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
treilea rînd, e uimitoare ușurința cu care profesorul își poate recunoaște neștiința sau neputința de a înțelege ceva. Citez un scurt fragment dn prefața cărții: "Feynman a fost odată rugat de un asistent de la Caletch să explice de ce particulele cu spin 1/2 se supun statisticii Fermi-Dirac. A măturat sala cu privirea și-a zis: ŤAm să pregătesc o lecție pentru începători pe tema asta.ť Dar, cîteva zile mai tîrziu, s-a întors și a spus: ŤÎmi pare rău, n-
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
implicit este că mare lucru nu ar fi avut de pierdut. Tot ceea ce a aflat, în viață fiind, rămâne de domeniul derizoriului: "ce liniște ar fi fost azi pe pământ/ dacă sforicica aceea nu se rupea/ și nici crenguța cu spini/ nu se încovoia// ce neîncovoiat ai fi rămas/ copil de 13 ani/ fluturând în vântul nesfârșitei grădini/ de la Marghita/ pe cărări numai de tine știute// tot acest sex care le iese pe nas/ și pe față/ celor de azi/ n-
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
și-a deschis florile, răspândind un parfum amărui în jur. Din acel moment albinele au pus stăpânire pe copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să stau departe de cuib. Mi se părea că spinii zarzărului și acele albinelor păzesc cu strășnicie cuibul care mă atrăgea zi de zi cu misterul lui. Zarzărul și-a scuturat podoaba de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
în moderație. Mi se înfățișează asemenea acelor americani care, înainte de a-și lucra grădina, se echipează cu mănuși, cu cizme, cu salopeteși uneori chiar cu măști împotriva insectelor pentru a-și tăia trandafirii. Mie îmi place să mă zgârii în spinii trandafirilor. Și chiar să fiu înțepat de albine" (p.214). Jurnal secret. Noi dezvăluiri de Alex Ștefănescu este o carte de proză, scrisă cu gândul bine conturat de a fi publicată. Ea nu are nimic din intimitatea unui jurnal, face
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
a fost resimțită, prin jertfe și prin timpul ei calendaristic, drept un semn mesianic și o certă slobozenie la mîntuire. Nu se putea intra în nici o sală de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
lăudăros, împăratul și junele și IV. Gonirea și prinderea leului. Subtipurile celui dintâi tip sunt: A. Junele își ia arcul din cui și calul din grajd și pornește pe urmele leului în codru; B. El află leul adormit sub un spin/ rug înflorit. Se întreabă dacă ar fi bine să-l săgeteze sau să-l împuște, dar calul nechează, leul se trezește și-l întreabă pe voinic cum își dorește moartea: în săbii?, în puști? sau în lupta corp la corp
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
fura securea piticului Woran se rezolvă cât ai clipi printr-o hipnoză fără dificultăți. E și mai simpatic un episod în care o gheară de leu, aflată în posesia vrăjitoarei Helga, e recuperată prin bunăvoința spăimoasei creaturi. Dar deja când spinul înfipt în spatele dragonului Ivan e scos printr-un comando terapeutic, ajungem să ne întrebăm unde mai e surpriza și unde elementarul suspans. Unde? Bref: în logica internă a poemului. Structura Întâmplărilor..., calmă și nespectaculară, lipsită de fastidioase descripții și de
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care l-am căutat. muzici unde creșteți voi, muzici astrale, sunete de pietre îndrăgostite de dănțuitorul trup al hohotitoarelor raze de soare? ce grădini de subacvatice plante străbateți pentru a ajunge la turbăria ce ne încinge ca o cunună de spini? ce universuri lichide va încarcă de mătăsoase atingeri, de sonuri halucinate, cu trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
înalt, fac din seară un uriaș ametist, a cărui strălucire unge pământul cu tămăduitore pomezi. e un cântec care cheamă spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin, doar că rana ce-o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
repertorizând zăcămintele cuprifere exploatate în intervalul secolelor VIXI din Banat, a enumerat localitățile: Moldova Nouă, Ocna de Fier, Oravița, Rușchița etc.Au fost descoperite: - piese bizantine confecționate din bronz, argint și mai rar din aur. La Moldova Veche-,, Ogașul cu spini’’, într-o necropolă s-a descoperit o astfel de cruciuliță, care se purta ca semn distinctiv al unor ierarhi bisericești de rit ortodox. S-a descoperit la Moldova Veche cruciulița- engolpion( probabil datând din secolul al XII-lea). PRELUCRAREA OASELOR
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
s-au adunat zece volume, acesta fiind cel de-al unsprezecelea. Scrisul lui Vasile Fetescu se concentrează în jurul unui trunchi tematic apropiat de preocupările sale psiho-pedagogice, îmbrăcând însă forme diverse de expresie literară. În Flori târzii (2002) și Parfum de spini (2003), profesorul Fetescu tatonează parcă spațiul literaturii, adunând împreună creații aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vorba despre aforism. Faptul acesta nu este surprinzător pentru cel ce i-a urmărit evoluția (rapidă) a scrisului. În primul rând, aforismul este o preocupare mai veche a sa, fiind prezent fragmentar în primele cărți (Flori târzii și Parfum de spini), una dintre secțiunile din Flori târzii purtând chiar titlul cărții precedente de parimii. În al doilea rând, factura scrisului lui Vasile Fetescu prefigurează potențialități pentru acest gen. În aproape întreaga operă literară a profesorului se întrevede înclinația pentru cugetarea densă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
adevărat, e o minciună! Și cu cât plângeam și țipam, cu cât negam mai tare cele auzite, cu atât mă pătrundeam de adevărul lor demolator și de nesuportat." Rostogolindu-se prin mărăcini Fiecare număr al revistei Memoria e ca un spin care ne tulbură indiferența cu care ne privim trecutul apropiat. Dacă conștiința de sine a unei națiuni nu se poate întreține decît prin cultivarea momentelor memorabile, atunci Memoria ar trebui să fie certificatul prin care ne legitimăm în fața lumii contemporane
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
ci ai M. S. Regelui și ai neamului, umăr la umăr mărturisind în acest gând unificator și în această adâncă realitate". Lucru firesc, în opinia președintelui, întrucât "nici unul dintre ei n-a uitat, nu poate să uite câte armate de spini și hârtoape, cât de lung hățiș înverșunat și câte întunecimi au stat proptă în calea aceasta care azi se deschide luminoasă și tot mai făgăduitoare pe viitor". Toate acestea și încă altele le-am putut afla din ziarul "România", oficios
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
Literare, al Literelor, al Sburătorului. Primele două, conduse de I.Valerian și Matei Alexandrescu, nu importă. Centrul e salonul domnului Lovinescu, față de care Damian nu risipește amabilități. Nici Bebs, nici Mia Frollo nu ies bine, date jos de pe divan, iar spinii pe care calcă, vrînd să lingușească, un vizitator imprudent, dezvelesc sursele complexelor pe care le putea avea, în anii cei fericiți ai literaturii, un șef de școală: "dumnealui are două antipatii mari: titlul de profesor și numele de Eugen." Dumnealui
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
jandarm se instalară În Întreaga sa ființă. Două secunde privi În jur, apoi rosti un ușor dar ferm „Aici, Vizante!” și În cea mai mare liniște, om și câine se ascunseră În cel mai apropiat tufiș, des și plin cu spini, rugi, pui de corni și măceși. Victor fu iar cuprins de nedumerire și un fel de teamă Îl cutremură. Fiori reci coborau pe șira spinării și pentru o clipă, jandarmul din el Își pierdu siguranța, apoi aceasta reveni odată cu puterea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
urechile ei fine prinse un vaiet prelung și parcă niște frânturi de vorbe! A făcut un semn cu mâna ridicată, Victor a ieșit afară, a pus bățul În ușă și s-a Îndreptat către magazin unde a stat ca pe spini, vreme de o jumătate de oră. Auzind ușa Încuindu-se, Maria se Îndreptă precaută dar și cu oarecare frică, oare chiupul cel mare și-a dat duhul, ce mă fac, unde și cum Îl Îngropăm?! Dădu la oparte cele câteva
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
permanent în puritate, așteptându-l pe alesul inimii tale, pregătindu ți grădina suspendată pentru sosirea lui, prințișorul ji va întoarce această mică întâmplare nefericită în favoarea comunității bune din lumea ta, prințișorul ji va scrie o carte de istorie în temnița-fără-lacăt-achinului-de spini, unde te va menționa și pe tine, ca fiind cea mai spectaculoasă prințesuță din toate ținuturile cunoscute prințișorului ji. șase deasupra: rănile tuturor luminilor încep să se vindece, la început vei zări luna în pătrar, mai apoi lumina va acoperi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nefelin monzodiorită, unde te simți și mai obosit, cu limba amorțită. trebuie să mergi mai departe, nu poate să mai fie foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești într-o ramură cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum e timpul să încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]