263 matches
-
La mai bine de trei decenii după apariția studiului lui Haxthausen, Anatole Leroy-Beaulieu va duce mai departe explicația acestuia, punând spiritul de sociabilitate al rușilor pe seama climatului aspru în care trăiesc: „Sufletul rus este melancolic. Dacă plictisul incurabil, ipohondria sau spleenul britanic sunt mai rare decât în Anglia, aceasta se explică prin faptul că, fiind mai aspru, climatul este cu mult mai puțin umid și mai puțin înnorat, dar poate și prin faptul că tristețea rusului este învăluită sau înlăturată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 250: Ceea ce caracterizează mai ales acțiunea ASCR (Asociația Studenților Creștini Români) în ultimul timp este serioasa ei bază științifică. Tinerii citesc, studiază, învață. Astfel, s-a ieșit din faza "atitudinilor" creștine; au fost depășite spleenul, cafard-ul, katzenjammer-ul filosofic, care mai mult creau nostalgii decât delimitau poziții. Astăzi, tinerii se îndreaptă prin disciplina cuvântului scris, care e cea mai bună garanție împotriva visării bolnăvicioase. Iată de ce, noua mistica ortodoxă, care se creează văzând cu ochii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
alunga și a-și uita toska (plictiseala); vîpish tchaicou, pozaboudesh toskou (a bea un pic de ceai pentru a uita plictiseala). Acest mai al lui Bacovia este plictisul însuși... Plictisul bacovian vine din angoasă ("urît"); el este mai profund decît spleenul, mai autentic existențial și absolut decît acela al lui Sartre". Și concluzionează: "Decembre este o capodoperă a plictisului"; citînd ca argument final dintr-o cugetare a lui Pascal, pe care o propun după o variantă cred eu tradusă mai aproape de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, Ion Barbu în corespondență, vol. I, ediție îngrijita de Gerda Barbilian și Nicolae Scurtu, Adnotări și indici de Nicolae Scurtu, Editura Minerva, București, 1982. Baudelaire, Charles, Petites Poèmes en Prose (Le Spleen de Paris); Le Jeaune Enchanteur, Notices, Notes et Éclairgissements de M.Jaques Crépet, Louis Conard, Paris, 1917 [1869]. Bénichou, Charles, Le sacre de l'écrivain. 1750-1830. Essai sur l'avènement d'un pouvoir spirituel laïque dans la France moderne, Gallimard
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pensée la plus vivante se glacera dans la formule qui l'exprime. Le moț se retourne contre l'idée. La lettre tue l'esprit". "L'Evolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 92. 26 Charles Baudelaire, Petites Poèmes en Prose (Le Spleen de Paris), Le Jeaune Enchanteur, [1869]1917, pp. 33-34: "Le poète jouit de cet incomparable privilège, qu'il peut à să guise être lui-même et autrui [...] Le promeneur solitaire et pensif tire une singulière ivresse de cette universelle communion, [...] cette
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
alternativă de evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi atât de imperfecte. Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi tulburată doar de instalarea activă a capitalismului și a eticii protestante. Remediul melancoliei patologice este, fără îndoială, munca 22. Continuând analiza pe liantul utopiei, analistul conservator american
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
este starea societății civile astăzi? Unii consideră că ea se află sub un asediu feroce al societăților închise și al guvernelor centralizate. Alții cred că, dimpotrivă, societatea civilă este mai înfloritoare ca niciodată. Nu lipsesc voci care vorbesc despre un „spleen” al societății civile, referindu-se la înclinația acesteia din urmă de a dezvolta o sterilă „cultură a protestului”. De o bună bucată de vreme, analiști politici și sociologi menționează necesitatea ca societatea civilă să își recalibreze arsenalul atât de eficient
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
refugiu pentru cei mai puțin competitivi; erai ca un jucător de serie B. Pur și simplu nu trebuia să fii atât de atent la detalii. Poza perfectă nu mai constituia o necesitate. Mă așteptasem să fiu plictisit, să mă înfurie spleen-ul, însă n-a existat un astfel de moment. Trecând pe lângă cineva care își tundea gardul viu, nu mi s-a aprins butoiul de pulbere al regretelor, la care m-aș fi așteptat. Îmi contramandasem abonamentul la I Want That
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aventurile ei în Moldova, Transnistria și Ucraina: stații auto părăsite, hărțuială cu poliția etc. - o disponibilitate enormă pentru aventură. Am întâlnit-o la mulți occidentali, care s-au repezit, după 1989, să exploreze „Estul sălbatic” pentru a-și astâmpăra, pesemne, spleenul pe care ți-l induce un mediu prea aseptic de existență. Leons Briedis - un intelectual admirabil - e, altfel, un om muncit de obsesii și veșnice nemulțumiri: i s-a plâns lui Nae Prelipceanu că în Letonia e rău, că, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din această epocă a lavalierei, cu interesul și neastâmpărul nervos al clientului fără parale, când se apropie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cu ocazia asta, îmi achit restanța pe care-o aveam de când mi-ați spus bancul cu „Just, tovarășe“. Doi bătrâni se plimbă seara prin București. Întuneric, teamă prelingându-se din ziduri, oa meni puțini și abătuți pe străzi, mohoreală dickensiană, spleen baudelairian, localuri goale, piețe pustii. Unul din tre bătrâni clatină din cap și-i spune celuilalt: „Ehe, dragul meu, dac-am avea și ceva de mâncare, ar fi exact ca-n răz boi.“ În afară de cele evocate deja, ce amin tiri
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
capela românească din Jean de Beauvais cu ..... .“ Ce face Cinci? Sunt obosită iar... și mâine de dimineață am iar lecții... Astă seară vreau însă să știi că te iubesc nespus de mult, că sunt beată de singurătate, de melancolie și spleen; că viața aici mă încercuie, mă înlănțuie cu miile ei de griji mărunte, că tu ești acum pentru mine un ideal intangibil, că o știu dar nu vreau să o simt și că mă amăgesc ca un întemnițat cu nădejdea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te va bucura. Vei spune: „Nu e singură“... M. 18/1947 II 29 noembrie 1947 Ce vei fi făcând acolo? Toate posturile de radio comentează greva cu pronosticuri mai mult sau mai puțin sumbre. Eu ascult și macin tristețe și spleen; mă gândesc că toate obstacolele ce s’au interpus între tine și Paris vor fi avut vreun rost, că am silit destinul, că poate nu trebuia să pleci. Aici [am fi fost] amândouă, cu nădejdi și spaime, dar amândouă. Apoi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lila, ca s-o văd pe Maria în Trei surori, de Cehov! Maria, care a trecut pe aici un sfert de oră alaltăseară, voia să-mi știe părerea despre spectacol. [...] Piesa? O piesă de atmosferă; trăsătura ei dominantă: plictiseala morbidă, spleenul, deprimarea dintr-un orășel de provincie în care garnizoana este singurul lucru la care poți visa, prin care poți scăpa de banalitate. Un nichevo dureros, sfâșietor, domină toată piesa. Cele trei surori se îndrăgostesc sau sunt pe punctul de a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Te iubesc, copila mea; nu mă gândesc decât la tine; mă gândesc mai puțin la lucrul tău, care lâncezește. Aici am uitat de tot, afară de Tine. Mă odihnesc, trist, însingurată. Totuși sper să mă odihnesc, să-mi vindec mizantropia și spleenul, să adun puteri pentru viitor, până la întoarcerea ta. Fiindcă ai să te întorci la mine, nu-i așa, draga mea? M. c. p. 24 august [1950], joi [...] Vreascurile pe care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul e înstelat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca unitate), lor însă nu le spun nimic, așa că ei trag concluzii de-a dreptul hazardate. Dar sînt rigizi. Ai afirmat - tot de la ei știu - că mă apreciezi și că sînt un băiet bun. Să știi că sînt. În rest spleen, nesiguranță, insatisfacții. Tu știu că ai bucurii. Calitățile pe care le cunoașteam, și ți le apreciam, sînt din plin cultivate. Ești însoțit de siguranța că strădaniile tale poartă în ele fructul realizării. Acest lucru înseamnă mult. Mă bucur enorm cînd
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a apărea În revistele „Zorile”, „Axa”, „Debuturi și tradiții” ori În culegerea de versuri „Izvoarele luminii” din care se lăudase că trimisese pe apa sâmbetei „...poezii mistice, și În formă și În conținut” precum: „Anxietate”, „Grotescă”, „Teologie”, „Îngeri”, „Mesaj”, „Heruvim”, „Spleen” și altele. Iată ce nu-i plăcuse din poemașul „Îngeri”: „Îl duceau prin oraș/ căzut din cer/ străin pe pămînt/șchiopăta galeș cu piciorul sfînt;/ nu știa să vorbească/ În limba omenească.// Dar așa toți Îl priveau/ cum Îl duce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cadru natural, la munte, pe malul unui lac. Improvizând actul II, ca să captăm senzația de caniculă și aparentă plictiseală, le-am propus actorilor să se Întindă pe plajă și să se relaxeze la soare, leneș, nefăcând nimic. La drept vorbind, spleenul și inactivitatea nu prea se potriveau cu hărnicia japoneză bine cunoscută. Actorilor nu le era deloc naturală această plictiseală à la russe. Doar când le-am sugerat că dedesubt se ascunde o imensă neliniște și dorința de a trăi, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
gentil roi des cieux, Que n’est tu ton nid dans ma pierre! (René Char) Gabriela, mon cœur,‚vizita la restaurant și acea foame mare de care ți-am scris s-a transformat repede într-o totală lipsă de apetit. Spleenul rămâne mereu un sentiment incontrolabil! Și apoi, tu știi: o scrisoare, la fel ca o rândunică, nu face primăvara! Ieri, am decis să fac o nouă colecție de poezie, care se va numi (din întâmplare!) Tuppen pa berget (Cocoș pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar toți, fără excepție, nu era dispuși să facă nimic, venirea mea trezindu-i dintr-un week-end prelungit de 2-3 ani, la care nu erau dispuși să renunțe. Și în situația respectivă ce soluții aveam: să mă asociez și eu "spleenului" colectiv, să propun Centralei schimbarea (am propus, dar nimeni n-a fost rechemat în țară). Îmi aduc aminte că, prin 1993, fiind în Brazilia, i-am solicitat Ministrului Comerțului Exterior, aflat în vizită la Rio de Janeiro, să-mi schimbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Traian Demetrescu (1866-1896), autodidact cu lecturi înaintate pentru acea epocă. El e un precursor al simbolismului, în acea formă a sentimentalismului lugubru pe care o va dezvolta cu douăzeci de ani mai târziu Bacovia. Simbolistă e nostalgia de ținuturi misterioase, spleen-ul. Nordicii din ținuturile pluvioase visează țărmurile meridionale: La nord, în țările ploioase, Cu melancolice popoare, Sunt visători ce plâng și sufăr De nostalgii de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Heredia, ci ca pe o manufactură în serie, abstractă și incoloră, adesea prețioasă, câteodată filozofantă. Totuși, când poetul se oprește la stări minore, plictiseală, blazare, rezultatele sunt notabile, ca în Simbolism de toamnă, mică simfonie a frunzelor, sau în Spleen, baudelairiană de provincie: De neurastenie fugărit, M-am dus să caut liniște la țară; Dar monotona pace seculară Cântată de poeți, - m-a plictisit. Lumine-n zori și umbre-n asfințit... Și toamnă, iarnă, primăvară, vară... Și-n casă gol
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mobilată cu paturi de abanos. N. DAVIDESCU Primele poezii ale lui N. Davidescu, La Fântâna Castaliei, tratează, în tradiția Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile, agoniile, macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice sunt faraonii, sicriurile de santal, parfumurile de naft și de bitum, teorbele, numele proprii sonore ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-i așa de bine c-aici ne-am face vacul Și-n ostrovul de tihnă, ne-am veșnici hodina De n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară un ușor spleen modern: Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! Ce sarbezi și iute mai trec, și sărmanii De noi, cât trudim și ne zbatem în viață Și toate sfârșesc tot la malul de gheață. AL. RALLY Introducătorul în poezie al intimităților
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Parisului. Ea corespunde la o rafinare - numiți-o bolnăvicioasă, dacă voiți - de civilizație într-o țară veche". Această viață artificială pusă pentru întîia oară în lumină și exprimată de un poet conștient, a dat Les Fleurs du Mal și Le Spleen de Paris." "Cu Baudelaire a trebuit de privit în față adevărul, de considerat formele corupte... pe care le ia amorul întrun mare oraș vechi și inteligent." " Toate aceste Fleurs du Mal, tot acest Spleen de Paris se învîrtesc în jurul unei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]