2,876 matches
-
grozăvii" și Cronicarul, care citește săptămînal revista, nu mai trebuie să se uite la semnătură ca să recunoască "ocheada" și regretă că nu a putut cita din toți. * Două noutăți îmbucurătoare din ultimele două numere ale revistei (390 și 391): fotografii splendide ale lui a.l.ș și apariția unui nou colaborator, Lucian Mîndruță, în pagina 3. Nu scrie deloc rău domnul de la PRO TV! Migrațiile politice S-a reluat sezonul migrațiilor politice. Mai exact spus, la orizont au apărut păsări migratoare mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
mai apropiate de zilele noastre sînt și mai impresionante, dar întrebarea pe care Gilman și-o pune implicit în acest studiu nu are nimic de-a face cu larga răspîndire a promisiunilor chirurgiei estetice de a face din noi toți splendide manechine, ci mai curînd cu mecanismul de adîncime care stabilește o legătură între înfățișarea fizică și dispozițiile psihice. Cum se explică faptul că am ajuns să credem că fericirea noastră depinde de felul în care arătăm? Chiar și fără să
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
literară existentă. Aroganța, disprețul aprioric îl fac adeseori opac față de frumusețea literaturii. Un singur exemplu. Când respinge o carte ca Nostalgia de Mircea Cărtărescu, el nu vede, pur și simplu, în ce constă valoarea ei. Ca dovadă, reproduce un pasaj splendid - în care Mircea Cărtărescu descrie, cu forță vizionară, primirea muzicii de către o ființă omenească - și tocmai acest pasaj îl folosește ca argument împotriva cărții. Iată scurtul comentariu, minimalizator: " Din loc în loc, descrieri anatomice ușor poetizate, altminteri foarte exacte." Și iată
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
topor naționale își dovedesc bravura tăind cu nădejde acolo unde europenii - nici ei mari iubitori de cultură - au lăsat să li se scurgă printre degete câțiva galbeni. Evenimentul cultural cel mai spectaculos din ultima jumătate de secol - publicarea, într-o splendidă ediție la editura "Polirom", a corespondenței Mihai Eminescu-Veronica Micle - n-a trezit în ziarele de-a doua zi după lansarea de la "Uniunea Scriitorilor" nici un fel de interes. Am fost, pentru o clipă, furios și iritat, însă mi-am revenit repede
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
ș Basarabia (înlăcrimată), Maramureș (voievodatul rămânând tot substantiv, fără prea multă precauție) ș Banat (mândrul) Cu excepția adjectivului verbal înlăcrimata, provenind dintr-un participiu, pe celelalte, le socotim calificative de durată. Recunosc că tot capitolul I a fost pentru mine o splendidă revelație, întărindu-mi ideea că limba vorbită de sfinții străromâni a avut darul de statornicire într-un spațiu dăruit de Dumnezeu, iar pe calea crediinței, a iluminării spiritului, dincolo de bucoavna cărților. Știam îndestule despre sfinții Niceta de Remesiana, Ioan Cassian
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
nume." Bolintineanu scrie biserică, deci "pacinații" săi erau creștini, ori un locaș creștinesc se înălțase peste vechiul lor "templu"; ceea ce contează în intensitatea poemului e prezenta spațiului consacrat care subliniază demonismul babelor "blestemate"... Să ne oprim o clipă asupra unei splendide mișcări: în lumina palida a flacării "misterice": "stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină". Acest joc de umbre admirabil prins ne duce cu gândul la o povestire a lui Balzac, din 1831, Jésus-Christ en Flandres. Acolo, asistăm la o adevarată
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Al Pacino, răsfoind cărțile de la "Gallimard" sau albumele de la "Skira". După 1990, am observat că la marile târguri internaționale de carte țări puternice din Occident nu evitau să se prezinte cu "standurile naționale", punând în valoare, pe lângă succesele comerciale, și splendide ediții din clasici. Cu alte cuvinte, în acele țări în care noi distingeam doar mecanismul ucigaș al concurenței, era de la sine înțeles că există zone care trebuie să rămână sub protecția statului. Astfel de hotărâri erau luate, firește, în numele ideii
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
de cameră de Mozart: o biată femeie cu păr roșu, bluză albă și fustă mov, aplecată asupra pianului, cu mîini care ies mereu, inutile, din masa sonoră ca rădăcinile unui copac din pămînt. Un quintet, ușor lugubru, în felul Schubert. Splendidă tînără blondă cu o voce venind parcă din adîncul puternicului ei corp. Peste umărul unei doamne din fața mea citesc pe program: Lola Gălățanu". Frecvent personajul pus în scenă e cîte un scriitor din cercul afinilor, bunăoară Tudor Țopa: "Săptămîna trecută
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
disprețul față de spirit a atins cote apocaliptice. O inteligentă strategie culturală poate conduce la efecte benefice acolo unde celelalte argumente - ale economiei sau ale politicii - lipsesc. Mă gândeam la toate acestea privind drapelul alb-roșu-verde ale Ungariei fluturând dezinvolt pe o splendidă clădire din Dupont Circle, zona artistică a Washingtonului. Viața culturală a capitalei americane, mult mai conservatoare decât a New York-ului, are un metabolism propriu, distinct și fascinant pentru cel care ajunge să-i pătrundă misterele. Dupont Circle reprezintă, din acest
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
națiunea americană a dat și dă în continuare dovadă. în periplul acesta social, economic, cultural, în general, plin de palpitul cald al amintirilor, ne ajută și fragmentele literare, în final creionîndu-se o Americă de la firul ierbii, dulce-amară, extraordinară, grozavă, teribilă, splendidă exagerare. Bineînțeles că revista mai conține și prezentări critice (chiar o privire rapidă asupra literaturii germane contemporane, realizată de Markus Bauer și amintirile convorbirilor lui Isaiah Berlin cu Boris Pasternak și cu Anna Ahmatova), fragmente literare diverse (Soljenițîn, Ecovoiu, Gabriela
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
mine ne aflam în vacanță, la bunici, ca să ne ia acasă, la Sibiu. Peste două săptămîni urma să înceapă școala. Am așteptat-o la gară, noi, copiii, și bunicul, de unde am urcat pe jos bulevardul, veseli, sporovăind, bucurîndu-ne de vara splendidă care se apropia de sfîrșit. Mama purta o rochie ușoară, cu flori mici și pastelate. Era o femeie încă tînără, nu împlinise 43 de ani, spirituală, interesată de tot ce era în jur, care știa să se facă amuzantă. Mi-
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
Mihai Măniuțiu și Marcel Iureș. Perioada aceea formidabilă se poate prinde cu un singur titlu: Richard al III-lea, un spectacol care l-a scos în față pe Marcel Iureș în cea mai complexă și impozantă ipostază. Să nu uităm splendidele costume ale Doinei Levința. În Hamlet-ul lui Tocilescu de la Bulandra din 1985, Marcel Iureș juca Horațio, cel mai bun Horațio pe care l-am văzut, și nu sînt puține spectacolele cu această piesă pe care l-am vizionat prin lume
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
și de toate culorile sudului american, avea și o colecție de minerale foarte importantă. A scris o carte de estetică generalizată, în care vorbea și de estetica naturală, de geometriile mai mult sau mai puțin secrete, dar nu mai puțin splendide, ale acestei lumi a mineralelor. Nu voi uita niciodată nici emoția cu care am scris despre Marcel Raymond. Marcel Raymond era un om deja de aproape 80 de ani, era una dintre personalitățile ieșite din comun, autor al acelei cărți
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
uneori malițios, de către Johnny." Scurt timp înainte ca "the Swinging Guru" să împlinească șapte decenii de viață, Sorin Antohi (a cărui formulă o citasem ca titlu la o amplă prezentare apologetică în Jazz Forum) mi-a trimis prin e-mail o splendidă rememorare a felului cum îl cunoscusem noi pe maestru. Precis o voi utiliza în viitoarele mele sinteze despre evoluția muzicii-simbol a secolului abia încheiat. Merită elogii inițiativa României literare de a consacra un spațiu special acestei sărbători a jazzului românesc
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
Proust ca să înțelegem valoarea psihologică și artistică a unui manuscris. Neutra dactilogramă sau impersonalul print nu ne mai spun nimic despre autorii lor. Un capitol foarte important din istoria scrisului se încheie. "Caietul" de care am amintit conține, pe lîngă splendide facsimile de manuscrise franceze (Pascal, Hugo, Zola, Nerval, Sartre și alții), și cîteva instructive precizări referitoare la istoria scrisului de mînă ca atare. Ele pornesc de la constatarea lui Valéry despre gustul pentru lucrurile de spirit care nu se poate dispensa
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
uneori, ca să-l informeze pe un obișnuit al casei cu rezultatele ultimei etape de fotbal. Ies cu pachetul de Kent și cu sticla de Coca-Cola în mîini. Privesc, iarăși, firma. CROITORIE! La Tanti Elvira Nu de mult, într-un week-end splendid de toamnă blîndă și tandră, o parte din redacția noastră a poposit la Brăila. Un oraș, și el, bîntuit de povești fabuloase, de o viață cosmopolită ce palpita și la vedere, și în culise. Am încercat să redescoperim ceva din
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
că justiția lucrează cu probe! Să nu fi auzit new-yorkezul Eugene Mihăescu de blocurile World Trade Center? Să-i fi luat mințile chiar într-atât siestele îndelungi în umbra Cotrocenilor? Parcă nu-mi vine a crede, dacă-mi amintesc de splendidele peripatetizări prin Village-ul new-yorkez și de-o inubliabilă (pentru mine) vizită la Museum of Modern Art, unde-am avut rarul privilegiu de-a mă lăsa ghidat, împreună cu Vladimir Tismăneanu, printre capodopere de-un om nu numai inteligent și cu șarm
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
este diabolic și denotă o supraveghere anterioară excepțional de atentă a vieții și comportamentului lui Gide. Știind că era pederast, autoritățile sovietice îl plimbă prin tabere, școli ori sanatorii de copii și adolescenți, unde, ca din întîmplare, Gide remarcă trupurile splendide ale băieților care fac plajă ori duș. "Bucurie intensă", notează el seara în jurnal. Trebuie să-i șoptim lui Julien Caumel că la acest nivel de competență și subtilitate serviciile franceze care stăteau după coada Simonei Signoret ori a lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
o noapte, acum cîțiva ani, mă aflam în Africa de Sud. Am privit, reflex, cerul. Era cerul pe care-l știam din copilărie, cînd îl cercetam curios, cu cărțile lui Flammarion în minte. Stelele scînteiau la fel. Constelațiile se grupau în figuri splendide. Spuma Căii Lactee îmi era nespus de familiară. Și totuși, unde erau Carul Mare, Steaua Polară, Venus? Și ce anume purtau stelele pe care le vedeam? Cerul emisferei sudice sub care stăteam perplex nu era cerul meu. Era la fel de adevărat și de
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
oricînd să denunțe și să elimine ceea ce nu corespunde reprezentării lor schematice, sînt nu numai prezențe anacronice ca existență, obtuze ca mentalitate și primitive ca acțiune, ci și profund inculte și incapabile de percepții reale. Tricolorul lui Matei Câlția, acea splendidă juxtapunere pe orizontală a celor trei culori primare, roșu, galben și albastru, acel însemn al demnității naționale, întinat acum prin asocierea lui cu stema Ungariei, este, nici mai mult, dar nici mai puțin, decît... steagul Budapestei. Al nostru, mărețul nostru
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
și un semn al disperării lui Adrian Năstase. Dacă premierul își imaginează că a pus mai-mare peste Autoritatea Națională pentru Privatizare un ins care și-a "făcut plinul" pe când se afla în funcții înalte la SRI ("Evenimentul zilei" ne înfățișează splendidul viloi de la Moroieni al generalului, "ctitorie" uluitoare, construită din salarul său de bugetar, firește!), se înșală profund! Într-un reportaj transmis la BBC, dl. Marcu mărturisea, candid, că n-are nici o competență în chestiuni de privatizare, și că rolul său
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
a afirmat - o "Sahară a spiritului", ci o țară, deși încarcerată, care a înfruntat autoritățile, creînd cultură de mare valoare. Unde ne-ar fi dat să mai apucăm o epocă precum cea a Minervei de pînă prin 1992-1993, cu atîtea splendide realizări! Salut cartea confratelui Iordan Datcu Sub semnul Minervei și o recomand călduros pentru că e un memento nostalgic demn de admirat. Iordan Datcu, Sub semnul Minervei. Editura Universal Dalsi, 2000.
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
fost, pe bune, la concurență cu T.V. Muzzik și Arte. La Geneva (Marele Teatru), înregistrare a unui Falstaff, din 1996. Tipul de angrenaj cultural propriu Elveției. o prezență fabuloasă (Ruggero Raimondi), un dirijor erudit și creativ, distinstul Jeffrey Tate, costume splendide, o echipă fără strălucire: dar nerv și fidelitate. În același timp cu "Aida" și cu "Falstaff" pe canalul Arte "Recviemul". Nu voi fi avocatul diavolului: el stă în oricare pană măiastră sau nu. Deci nu comparăm! De altfel, "sound"-ul
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
Eugenia Vodă Am văzut, în decembrie, în avanpremieră, într-una din splendidele săli de cinema de la Mall, două filme documentare - două episoade de televiziune, fiecare a cîte 45 de minute, compunînd, împreună, mini-serialul Strumă, care va fi difuzat, în acest an, la postul Antenă 1. În secetă descumpănitoare a cinematografiei românești, o
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
români, dar erau și polonezi, și unguri, ucraineni, sîrbi, în sfîrșit, un cămin multinațional. Și frecventați comunitatea rusă? Nu pot spune că o frecventam. Mi-am amintit însă de o întîmplare cu Léon Zander, un evreu mititel... Autorul unei cărți splendide despre "binele la Dostoievski", în general se scriu cărți numai despre "răul la Dostoievski"... Cînd am făcut cunoștință cu Zander, prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost ce știu despre Mircea Vulcănescu? Și eu i-am răspuns
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]