533 matches
-
de om-orchestră. Prezența lui Beethoven a devenit majoră. Dramatică, tensionată, imperială, divină. După al doilea concert, am prelungit starea de grație pe acoperișul unui bloc interbelic, din centrul Bucureștiului. Mai exact, pe terasa unor prieteni, medici, împătimiți de artă. Am sporovăit, ne-am eliberat prea-plinul, am privit orașul de sus, n-am văzut nici-o construcție comunistă pe o rază mare, de jur-împrejur. Puteam fi oriunde. Pe acoperișul lumii! Cu Beethoven și cu Zacharias. Am ridicat ochii și am privit-o. Era
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
una devorase pe Dostoievski integral, alta pe Cioran...Veneau cîte trei-patru odată, o băgau la înaintare pe Mulatră ( că era și o mulatră!, Amy), ea vorbea la interfon, dam drumul și mă trezeam invadat... Se așezau pe jos la fumat, sporovăiau, se văitau că nu sînt primite la Clubul presei, un subsol cu băuturi și miștocăreală... Mulatra avea o vorbă pe care o repeta, alintindu-se: "Dulcile noastre mîrșăvii..." Își făceau tatuaje în cele mai imprevizibile părți ale corpului. Le duceam eu
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
datoria lui de cavaler să-i întoarcă zâmbetul. Indignat, mă ridic de la masă și mă duc în camera mea. Alcoriza se calmează, își termină desertul și se duce la frumoasa de la masa vecină. Se prezintă, beau împreună o cafea și sporovăiesc o vreme. Apoi Alcoriza își duce prada în camera lui, o dezbracă drăgăstos și descoperă tatuate pe burta ei aceste cinci cuvinte: prin amabilitatea lui Luis Buñuel. Prezentare și traducere de Luminița Voina Răuț
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
De la discuțiile fragmentare și temătoare purtate, în ultimii ani ai ,Epocii de Aur", în spații considerate sigure, la explozia dialogică de astăzi, e o diferență ca de la cer la pământ, marcând sonor (bubuitor) schimbările produse. Se vorbește azi întruna, se sporovăie productiv sau din pura plăcere locutorie, se bârfește consistent și se comentează abundent. Mergând pe stradă, ai toate șansele să fii oprit cu un ghiont familiar de un personaj complet necunoscut, care se apucă să-ți toarne povestea vieții; scăpând
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
când cei patru jucau în scenete de Revelion. Astfel, dacă prezentatoarea "Acces Direct" a primit rolul de Scufița Roșie, Alessandra Stoicescu a fost bunicuța, iar fiorosul lup din poveste a fost interpretat de Dan Negru, Vlad Ionescu jucând rolul vânătorului. "Sporovăiam zilele trecute cu Stoiceasca pe sms, amintindu-ne că se face anul de când am dansat la nunta ei... Și am găsit o poză, de când nici eu, nici Sandra nu eram căsătoriți și nici Simona Gherghe nu avea iubitul chipeș de
Dan Negru și Alessandra Stoicescu, ÎMPREUNĂ. "Niciunul nu era căsătorit" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/23264_a_24589]
-
un colț al terasei. Dar niciodată nu mai mulțumise în felul acesta, niciodată nu se dăduse atîta peste cap și nu se jucase cu atîta gingășie în fața ferestrei pline de flori de gheață. Era o zi obișnuită de iarnă, femeile sporovăiau domol, pe masă prindea formă viitoarea noastră plapumă vișinie, iar eu primeam în numele familiei, cu solemnitatea vîrstei cînd totul e luat foarte serios, mulțumirile unui animal al pădurii. Și totuși eram în mijlocul unui mare oraș.
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
că miercuri dimineață a fost sunat de Fuego. Prezentatorul emisiunii "Next Star" a rămas uimit de faptul că Paul Surugiu l-a căutat doar pentru a vedea ce mai face și nimic mai mult. M-a sunat Fuego azi-dimineață. Am sporovăit câteva minute după care l-am intrebat de ce m-a sunat, cu ce să-l ajut? "Cu nimic", mi-a răspuns. Am sunat doar să văd dacă ți-e bine. Atât." După ce am închis, mi-am dat seama cât de
Dan Negru, UIMIT de ce i-a spus Fuego: M-a sunat dimineață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22519_a_23844]
-
cu fața la pământ ridicându-se indolent pe picioare plin de vigoare impetuos sprijinindu-se de vânt precum în vremuri de odinioară David de praștie până la zori reușind deja să se îmbete de delirant-dulcegile aromiri ale ierbilor. LINGVISTIC! AUTUMNAL! acum câteva clipe sporovăiam pe nerăsuflate în toate dezlănțuitele dialecte ale lui septembrie abundent colorat graiuri pe care mi le reaminteam pe dinafară fără eforturi deosebite curând fără clenci de gângăveală reușit-am să rostesc un cuvințel până și-n dialectul cam noroios al
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
fratele meu și cu mine ne aflam în vacanță, la bunici, ca să ne ia acasă, la Sibiu. Peste două săptămîni urma să înceapă școala. Am așteptat-o la gară, noi, copiii, și bunicul, de unde am urcat pe jos bulevardul, veseli, sporovăind, bucurîndu-ne de vara splendidă care se apropia de sfîrșit. Mama purta o rochie ușoară, cu flori mici și pastelate. Era o femeie încă tînără, nu împlinise 43 de ani, spirituală, interesată de tot ce era în jur, care știa să
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
Maialul, la care lua parte întregul oraș, sărbătorind venirea primăverii. Pădurea ținea drumul, pe care aluneca trăsura, învelindu-ne cu foșnetul frunzelor bătrînilor copaci, din care răzbătea o adiere proaspătă și înviorătoare. Mi se părea că alunecăm într-un vis. Sporovăiam îmbăiată într-o stare de bună simțire, pe care de mult nu o mai trăisem. Lovinescu privea cu interes frumusețea drumului pe care ne aflam. La un moment dat după cîțiva kilometri parcurși pe Drumul Dumbrăvii, la un semn al
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
un măgar (fotografie care se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani pe un câmp cu porumb împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu-și câinele, o frumoasă pasăre în cuibul ei... Astăzi nu mai vezi în Calanda săraci așezându-se vinerea lângă biserică, pentru a cerși o bucată de pâine. Satul e relativ prosper, oamenii trăiesc bine
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
legate de menajul în comun - acces la baie, la bucătărie - cu locatari jegoși, ignari, obraznici, sau despre succese obținute la cozile la carne, își împărtășeau rețete culinare - budinci, sufleuri, prăjituri, plăcinte - schimbau păreri despre toaletele de vară (sau de iarnă), sporovăiau cuminți, cu vocea coborâtă (să nu mă deranjeze!), evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o parte dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale căilor ferate - apoi, prin dreptul Chiajnei (mă fascinau aici
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
și fructe - ne informa asupra izbânzilor gospodăriei (procente, investiții) apoi ne conducea pe dealul unde făceau elevii practică. De obicei stăteam acolo trei-patru zile, rareori o săptămână, n-aveam ce face, hălăduiam prin vie, mă amețea parfumul îmbătător al strugurilor, sporovăiam cu puștii, erau entuziaști, se îngrășaseră, elevele își atribuiseră culesul și sortatul, băieții cărau recolta în coșuri de răchită, uitaseră de școală, de matematică și fizică și rusă, ieșiseră din rolul de elevi nătângi și speriați și hăituiți de dascăli
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Sanda Movilă Pe scriitoarea Sanda Movilă, soția lui Felix Aderca, am cunoscut-o în casa prietenei sale Ticu Archip. Era mărunțică, slabă, însă vorbăreață și veselă ca o rândunică. Ne întâlneam zi de zi la Casa Scriitorilor, unde luam masa. Sporovăiam despre una, despre alta, dar mai ales despre scriitorii care le fuseseră prieteni. Aderca era, în ciuda vervei lui, amărît că nu se scrie despre cărțile lui, dar mai ales că fostul lui bun prieten, Tudor Arghezi, reabilitat, îl ignora, se
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
foarte plăcut: Mircea își intrase în rolu-i favorit, cel de patriarh stăpân al casei (al unei case perfect rostuite), Rodica era toată numai zâmbet, iar copiii, bine crescuți și deloc timizi, m-au întâmpinat și ei cu căldură. După ce am sporovăit toți împreună, Mircea și cu mine ne-am retras în sfânta-sfintelor, în biblioteca Babel a scriitorului-redactor care a pregătit pe loc ibricul mare cu cafea turcească din care de obicei făcea în timpul nopții, sunt sigur, un consum nelimitat. Conversația noastră
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
și toate cele. Singurul lucru de care m-aș putea plînge este că nu poate să-mi facă ordine în dosare, pentru că nu știe engleză. Dar nu mă plîng. Cum spuneam: o fată de la țară, fără fasoane. Chanu continua să sporovăiască, dar Nazneen se duse înapoi în pat. Rău cu rău, dar mai rău fără rău. Soțul ei avea cîte un proverb pentru orice situație. Orice nevastă e mai bună decît nici o nevastă. Ceva e mai bun decît nimic. Dar ce-
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel de reci ape montane?/ Împărtindu-te generoasă te pierzi cîștigînd/ altă tinerețe, un strat de aur peste cel vechi?// Sporovăiau că adevărații atei și rîdeau de timp,/ numai eu, arhaicul, crestat de scoici, singur și disperat/ tăceam amintindu-mi că peste puțin voi fi un suflet fără trup/ tăceam amintindu-mi viața dinainte și după.// Latin, încercam să mă simt
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Iordachescu Ionut Desele conflicte din USL au generat o bursă a pariurilor în 2013 referitoare la ruperea sau nu a alianței de guvernare. Lideri ai PNL și PSD au sporovăit în public tot anul, și-au lansat reciproc ironii mai mult sau mai puțin subtile sau chiar s-au jignit. Când despărțirea părea iminentă, copreședinții Victor Ponta și Crin Antonescu ieșeau în fața microfoanelor și anunțau că Uniunea își continuă programul
Topul crizelor USL din 2013: cinci momente când alianţa a intrat în moarte clinică by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33297_a_34622]
-
-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa nu vă aud și, dorind să vă urmăresc, îmi distrageți atenția de la ce am de făcut!". Un alt exces al lui a fost următorul: îi promisese fostei lui neveste
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
memorialistice inedite ale compozitorului Ion Dumitrescu, avându-l în prim-plan pe Șerban Cioculescu, vechi prieten al memorialistului. Se întâlneau în anii din urmă ai criticului, fiind și vecini de cartier, pe la diverse cozi "la Alimentara, la lapte, la pâine", sporovăind despre vrute și nevrute în așteptarea rândului. Imaginea foarte bătrânului critic, astfel cum ne-o transmite interlocutorul său, este impresionantă, sau halucinantă, dacă e să folosim termenii memorialistului: Am avut o tresărire și m-am ținut să nu m-arăt. Aveam lângă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
schițată harta militară a unei întregi bătălii pentru controlul limbajului: „Așadar, invidia pe care o au politicienii, despre asta am scris toată viața. Și nu numai ei: teologi, preoți, ziariști, te miri cine, toți ăștia care sunt sporovăitorii lumii și sporovăiesc și scriu mai mult decât adevărații scriitori, toți sunt invidioși, nu-l iartă pe scriitor pentru că scriitorul face ce vor cu toții, și anume să ajungă cumva în intimitatea și la liberul arbitru al unui individ viu, înțelegi? Păi dacă ar
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
vedeam expresivitate și forță. Nimic nu-mi plăcea mai mult decât să casc gura la cei mari, la mama și surorile ei, când se adunau în casa bătrânească, spărgeau nuci pe măsuța rotundă înconjurată de scăunele cu trei picioare și sporovăiau sub privirile smălțuite ale sfinților din icoane. Acasă, la București, mama își schimba felul de a vorbi, o dădea pe orășenește, dar un ușor damf din vechiul grai rămânea ” (Ochiul căprui al dragostei noastre, pp. 79 - 80). Odată cu acest paragraf
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
neobișnuită dar semnificativă pentru noile condiții. Aș pune mîna în foc că și ei se gîndesc la aceleași lucruri ca și mine: cum, în asemenea ocazii, ne adunam în bucătăria de "dincolo" - un "dincolo" care nu există - cîți eram, cum sporovăiam... Ca să rup tăcerea, îi laud Ilenei clătitele. Surîde cu tristețe, fără să comenteze." O poveste, așadar, cu before and after. Un șir de consolări nereușite, o "terapie" prin amintiri depănate în șoaptă. Despre soarta mobilelor din casele de altădată, despre
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
sistemului comunist și desființarea cenzurii, rușii au început să-și repatrieze literatura. Nuvelele, schițele, micile romane, chiar și articolele publicate de Serghei Dovlatov în S.U.A., în gazeta "Novîi Americaneț", au fost cuprinse în câteva volume. Volumul Ne-am întâlnit, am sporovăit cuprinde, printre altele, un ciclu care se numește Compromisul. Dovlatov povestește despre "documentarea" pe teren, pentru scrierea articolelor ditirambice în gazeta "Sovieskaia Estonia", la care scriitorul a lucrat un timp. Mai exact, în ce mod au fost golite de orice
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
oaspeți, dar și cea mai drăguță și veselă dintre toți, i-a cam contrariat cu hohotele ei de râs pe mesenii liniștitei case Honda. În pofida atmosferei sobre, rudele care nu se întâlniseră de multă vreme nu s-au sfiit să sporovăiască despre bunica, decedată și ea, dar mai ales despre propriii copii - mândria familiei. Cei peste treizeci de oaspeți s-au perindat dintr-o încăpere în alta, uimiți de mulțimea de cărți. Unii au cerut să vadă și biroul lui Shigekuni
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]