506 matches
-
Acolo, deoarece nu se bucură de prețuire și este izgonită din magistraturi, își pierde exercițiul și tăria. Într-o democrație însă, șefia îi șade la îndemână, - dacă exceptăm o mică parte - iar cei mai agresivi vorbesc și făptuiesc, alții tot sporovăiesc în jurul tribunei și nu-l lasă pe cel ce voiește altceva să mai zică ceva, încât toate treburile, în afară de câteva, puține, sunt, într-o astfel de orânduire, dregătorite de către această categorie. Și încă zdravăn! Din mulțime însă se mai desparte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu contează așa cum nici la Flaubert nu contează burghezia de provincie -, ci critica Însăși: „Întotdeauna mă amuză vanitatea prostească a acelor scriitori și artiști din zilele noastre care par să-și imagineze că funcția primară a unui critic este să sporovăie despre operele lor de mâna a doua.” Tăindu-și, astfel, legăturile cu opera ale cărei constrângeri o incomodau, critica sfârșește prin a se Înrudi cu genul literar care pune cel mai bine În valoare subiectul, adică autobiografia: „Critica superioară nu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se trezea și, odihnită se apuca de învățat si de teme. La început, pedagoga o cam certă, dar aflând de rezultatele ei bune, o lăsă în pace. Seara, fetele se adunau în dormitorul lor și, până la stingere, era vremea de sporovăit. În scurt timp, Măriuca se împrieteni cu toate fetele din cameră: Cu Viorica cea cu glas frumos, cu Aurelia cea ambițioasă, cu Stela, colega ei de bancă, cu Leana, cu Lili, cu Virginica. Vorbeau vrute și nevrute, iar Leana era bufonul lor
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
un membru al familiei, chiar mai mult decât mă așteptam. Mergeam la ele în cameră aproape în fiecare zi. Unele fete nu-și vizitau familiile [adoptive] prea des, în schimb pentru mine era foarte amuzant să merg la ele, să sporovăim și să ascultăm muzică. Aveau copii cam de vârsta mea, așa că am stabilit o relație foarte bună. Una dintre femei era foarte deschisă și vorbăreață, în vreme ce soțul ei era mai degrabă introvertit. Celălalt soț avea mult simț al umorului, așa că
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
nu izbutea să aducă o urmă de viață. Zelul lui avu totuși un rezultat la care nu se aștepta. O femeie bătrână ieși dintr-un apartament ca o cavernă, se uită la el aproape veselă și se puse deodată pe sporovăit, tot mai tare, povestind despre blocadă, despre cadavrele înghețate pe străzi, despre apartamentele locuite de morți care nici măcar nu mai erau strânși... El se trase înapoi, pe palier, îngăimă un cuvânt de rămas-bun, începu să coboare. Toate întâmplările acelea îi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
amu a dat el peste calul vatavului. Ibovnică la bătrânețe i-a trebuit, să aibă cine-l stoarce de gologani. L-a scurs de zile. în vremea asta, tras de paraclisier, se auzi clopotul la biserică. Babele se opriră din sporovăit și, înfiorate, își făcură cruce. - Dumnezeu să-l ierte - Dumnezeu să-l ierte ! răspunseră toate în cor și, pe ascuns, stupiră într-o parte. Ca și cum ar fi avut învoire de la un lucru oprit, dintr-o dată, toate babele începură a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Bătrâna, curioasă să mai afle câte ceva pentru emisiunea de știri de la Radio Șanț, se oferi să o ajute la căratul bagajului și copiilor, măcar pentru câteva sute de metri, drumul fiind destul de lung și noroios în urma recentelor ploi de toamnă. Sporovăia întruna, punând tot felul de întrebări. Frosa, adâncită în gândurile ei, îi răspundea mai mult din politețe, scurt și lapidar. S-au oprit în dreptul unei case din marginea satului, de unde se vedea câmpul proaspăt arat pentru culturile de toamnă. Când
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Luce că respingeam natura, exact așa cum prezicea teoria lui. Probabil că, văzându-mă, Îi venea greu să se abțină. Era un tip cu o minte strălucită, fermecător, obsedat de muncă, și mă urmărea de după birou cu o privire pătrunzătoare. În timp ce sporovăia, vorbind mai ales cu părinții mei și câștigându-le Încrederea, Luce Își lua totuși notițe În minte. Îmi Înregistra vocea de tenor. Lua notă de faptul că stăteam pe scaun cu un picior sub mine. Se uita cum Îmi examinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și scaunele sunt făcute tot de Mies. Există imitații peste tot, dar acestea sunt originale, deja uzate, cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am aprins un trabuc și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie tulbure. Bărbați slabi, cu capetele rase, treceau grăbiți. Femei cărunte, drapate În șaluri naturale, Își arătau dinții galbeni. Pe geam se vedea Staatsbibliotek de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tragă o dată. Macomber rămase unde era, cu o senzație puternică de greață, cu mâinile tremurându-i pe carabina pregătită pentru Încă un foc, iar lângă el se aflau acum soția sa și Robert Wilson. Veniseră și cei doi băieți care sporovăiau În wakamba. — L-am nimerit, spuse Macomber. De două ori l-am nimerit. — L-ai lovit În pântece prima oară și ceva mai În față a doua, spuse Wilson fără entuziasm. Băieții care duceau armele aveau un aer foarte grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
semne că era vremea pentru o cină bogată și nu un mic dejun simplu. La 9, aerul nu mai era Înțepător, iar odată Întorși la hotel, grupul de atleți era gata pentru noi aventuri. I-au trezit și pe ceilalți, sporovăind de zor despre minunățiile pe care le poți vedea dacă ieși la alergat În aerul tare de munte În loc să dormi Într-o cameră sinistră. Curând toată lumea se adunase În hol gata să se Întâlnească cu ghidul și să o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
descoperiseră o cărare umbroasă care ducea la o pădurice de bambus și o apucară Într-acolo mână În mână. Wendy Încă nu-și revenise după ceea ce interpretase ca o respingere din partea lui Wyatt, dar se prefăcea că totul e bine. Sporovăia și flirta, deși cu inima strânsă În ghearele Îndoielii. Căuta dovezi că și el avea sentimente la fel de calde pentru ea, adică - ei bine, era greu de spus exact, doar că știa că Wyatt nu se simțea deloc nesigur cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și dădeau seama că În junglă un televizor nu este doar un televizor. Este un Nat. Trebuie să-l privești Încontinuu, altfel devine furios și schimbă povestea. Natul televizorului vorbise și vorbise, dar nimeni nu-l mai asculta. Slujitorii lui sporovăiau Între ei și schimbau trecutul. Caseta aducătoare de probleme a lui Roxanne? E de-a dreptul hilar! Vă mai amintiți când eram În camion, spuneau ei, În drum spre surpriza de Crăciun și Roxanne ne spunea să facem cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nas în nas cu un grup, ce zorea din răsputeri ca să prindă trenul. Era tocmai grupul de orbi, ciungi, ologi, pe care-l văzusem de atâtea ori în tren. Acum, ca prin miracol, nici unul nu mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul acela cu ciomagul, de data aceasta îl purta pe umăr, ca să nu-l incomodeze la mers. Au trecut pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
unor pași răsună pe dalele curții; scrâșnetul greoi al unor roți de căruță, apoi strigătele mai îndepărtate, venind din ulița ce cobora de la sihăstrie în vale, tăind desișul de brazi; în sfârșit, ecoul unor voci bărbătești, tot mai numeroase, care sporovăiau cu glas scăzut, temătoare, la câțiva pași de poarta închisă. Era limpede că veniseră niște oameni la mănăstire, iar când afară se lăsă brusc tăcerea, călugării înțeleseră cu toții că liniștea aceea purta în ea o chemare apăsătoare, plină de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închis, destul de mare - o clădire de piatră, mai exact, cu tavanul înălțat pe grinzi mari de lemn. Acolo înăuntru, aerul era greu, impregnat de mirosul prezenței umane. Nu departe de el, cineva sforăia. înțelese că femeile pe care le auzea sporovăiau în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de neînțeles răsunau peste vaietele prăbușirilor, peste lătratul câinilor înlănțuiți și peste mugetele vacilor îngrozite. Ce dezastru, domina, fu comentariul dezolat al intendentului. Hippolita nu-i răspunse. Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra terasei. în mijlocul lor, în șaua unui splendid murg, de distingea un bătrân războinic, deosebit de înalt, uscățiv, dar cu înfățișare energică, îmbrăcat în haine închise la culoare. Omul părea să dea ordine celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al lui Atila. Se opri puțin să contemple spectacolul soarelui, care, coborând spre linia orizontului, lăsa o dâră de sânge pe cerul turcoaz, unde se iveau primele stele. Deasupra unui desiș de arțari, sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din zeci de bivuacuri improvizate; se simți, dintr-o dată, invadat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șterg de tine ca de-o cârpă, te calcă În picioare și, pe deasupra, te și scuipă În obraz...“ Oare răposatul Onisei nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși că gândurile o cam luaseră razna și că era cazul să pună limbuției sale mute stop. „Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă lâncezeau. Glumele sale nu-și mai găseau ecou În inima ortacilor. Cei doisprezece hăhăiau, dar hăhăiala avea un gust la fel de fad ca berea răsuflată, pe care se străduiau s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să dea frâu liber și să-și golească pieptul de anumite strigăte, de anumite porniri Înflăcărate. La ce echilibru pozitiv se putea ajunge? Era această luptă pătimașă cu totul inutilă? Era și bateria de energie a scopurilor nobile. Lătrând, sâsâind, sporovăind ca maimuțele și scuipând. Dar erau momente când Iubirea părea a fi marele arhitect al vieții. Sau nu erau? Chiar și prostia se putea uneori făuri drept un cadru măreț pentru marile acțiuni. Sau nu se putea? Dar pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așa un observator acut al limbajului corpului. După ce a plecat, ea s-a pomenit râzând tare. Profesoara de Nevoi speciale a lui Connolly ar fi fost foarte surprinsă, se gândea ea, să-l vadă pe elevul cu probleme de învățare sporovăind așa de însuflețit despre Degas! Cu timpul, vizitele lui Connolly au devenit o obișnuință. I s-a dat curaj să-și expună și mai mult ideile despre artă și viziunea lui asupra lumii. Câteodată, când el și Sheba vorbeau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinci femei care se Întorceau de la cumpărături se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor și am trecut printre ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinei femei, ce se Întorceau de la cumpărături, se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. În mijlocul pantei apăru deodată un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile, imitînd din gură un claxon. M-am dat, normal, la o parte, căci și eu mă plimbam pe mijlocul străzii. M-am oprit... ca acționat de un resort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]