2,110 matches
-
pentru Sidonia, din simplul motiv că ea miza mult pe capacitatea lor, și prin urmare, îi căutau mai des compania, ca să beneficieze cât mai mult de focarul mobilizator. Atunci când îi vedea gata aprinși, Sidonia găsea de cuviință că venise vremea spovedaniei, venise timpul să intre ea însăși în scenă, în rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea nu mai era capabilă să mai trieze nimic, îi mărturisea totul cu cea mai mare sinceritate, ca la spovedanie, chiar și așa avea o mulțime de necazuri, el nu credea, relatările ei i se păreau prea sterpe, gândea că este imposibil, cum să ducă ea o viață atât de insipidă, așa că relua interogatoriul. Acasă, în compania părinților se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuprinsă de descumpănire. Treceau zilele, treceau și ea nu găsea nici o soluție. Când plecase, crezuse că totul va fi mult mai ușor. Intra în pat se înfășura în pătură. Repeta singură, cu voce înceată toate întâmplările zilei, un fel de spovedanie făcută acum de bună voie, din obișnuința de a lua seama la toate câte se petrec în jur. Repeta ca pe o lecție ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lesbiană, zise doamna Ster fără să clipească. Credeți că știu ce Înseamnă cuvântul ăsta? Cuvântul nu, dar relația cu siguranță, după câte casete erotice văd la instalațiile lor video În fiecare seară. De ce crezi că e așa mare Înghesuială la spovedanii? Au râs amândouă Închipuindu-și femeile În drum spre biserică, cu caseta vinovată sub braț și pe părintele Clemente cerând răgazul unei nopți pentru a vedea acasă filmul deocheat. Numai după o dreapta judecată, zicea el, pot spune În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
1997 "La marginea cerului", versuri; 2000 "Clopotele Athos-ului, note de călătorie"; 2001 "Răstigniri", versuri în colecția "Scriitori buzoieni"; În pregătire: "Tristețe târzie", volum de versuri cu ocazia împlinirii a 70 de ani; 2005 reeditarea volumului "Clopotele Athos-ului"; 2007 "Spovedania unui colecționar de artă"; 2007 "Danie", Joc și buna-voie", Cuvinte de folos", " Gânduri la un dar de preț din ziua de azi" adunate și rânduite de Artur Silvestri. Fundația Culturală "Marieta și Chiriac Bucur" Înființată în aprilie 1996, la sugestia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
aici; când un vis se împlinește, el devine realitate... Aud plânsul copilului, calm și liniștit de-acum, în leagănul ploii ce bate curioasă la fereastră... Umbrela Tanti Eugenia. Părintele-confesional. D Tanti Eugenia era o veritabilă mireasă a lui Hristos. Taina spovedaniei corespundea cu desăvârșire spiritualității ei de duminică, atunci când apărea în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea, în care vocea lui de bariton pronunța malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să scape nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu-i așa Părințele? Numai așa putea să le vină de hac, își dă seama Roja, adică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vedere, ce e drept, atracția pe care o exercită Occidentul asupra românilor). Ioan Hada confundă poezia cu o cosmetizare a realității. În cartea sa totul are puritatea lacrimii și sfințenia icoanelor: „Lui Nichita // Versul tău / O lacrimă / Ce sângerează.“ „Poezia, / Spovedania / Unei icoane / Care plânge.“ „Printre vise / Acoperite de zăpadă / Soldatul lustruind arma / Cu lacrimi dintr-o amintire“ etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu. Prea a stat mult prin Italia. Știu eu ce a făcut pe acolo? Dar nici tu nu mai ești neînceput la vîrsta ta. Ce-ai vrea? Costică înghițea în sec și n-ar fi spus secretul său nici la spovedanie. Da, dar eu sînt bărbat, făcea holteiul pe-a prostul. De cînd începuse să adune cheagul, cîteva fete s-au cam gudurat pe lîngă el, fără succes, însă. Să le iau părtașe la munca mea? O mașină bengoasă rău îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș de nuiele; în carnea podelelor putrede se desfăceau muguri; lumânarea ardea într-o tulpină de crin veșted; sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doi ani l-a costat pe libidinos un colț de pizdă. Dacă nu dădea ortul popii, Cătălina și-ar fi primit procentul de fată mare încă pe vreo 10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-a lăsat târât ca o insectă în plasa păianjenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oaie. Petru a scris 7 pagini despre o cale ferată crescută în podul palmei și despre un tramvai ce alerga de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șobolani! Dați-i drumul și mi-l scoateți afară! Presimt ceva în legătură cu limbricul ăsta. Ia spune, Ioane, el a pus foc schitului? Spune, Ioane, că tu le știi pe toate! Părinte stareț, să știu și nu-ți voi mărturisi tainele spovedaniei, chiar dacă o să-mi smulgi limba cu cleștele. Domnul le aude prin glasul meu, Domnul leagă, Domnul dezleagă, nimic împotriva poruncilor Domnului. Cu toții suntem păcătoși. Dacă este el, să ne rugăm pentru păcatele sale; dacă este altul, să cerem pentru altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a iubit realmente „trezorierul”. În 20,17, Matei scrie că Isus i-a luat deoparte pe „cei doisprezece” ca să le destăinuie în secret ce I se va întâmpla în Ierusalim. Iuda se afla deci printre ei, martor al acestei „spovedanii” premonitorii. La fel în cazul scenei provocate de mama fiilor lui Zebedeu: Iuda face parte din grupul celor „zece apostoli revoltați” de pretențiile femeii 50. Prin urmare, o lungă perioadă, Iuda n-a fost nici hoț, nici laș, nici trădător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de veste cu un glas senin și foarte calm, ai să auzi acum ce n-am putut să-ți spun mai demult... Mă asculți? Sunt numai ochi și urechi, o asigură el, strângând-o de mână. Bine... Să începem cu spovedania..., oftă fata și în seara aceea, în liniștea parcului Herăstrău, Victor află, în sfârșit, de ce iubita lui evitase până atunci, cu mai multă sau mai puțină abilitate, să-i vorbească în mod deschis despre familia ei și de ce îl refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mărturisească. Se făcu o lungă tăcere, întreruptă doar de foșnetul vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra lor, nu doar că îi compătimiseră, dar se oferiseră să le întindă și o mână de ajutor. Ei o adoptaseră și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plumb. Nu realizează că ochii îi fuseseră închiși și abia când face efortul să îi redeschidă își dă seama că nu este în lumea spiritelor, ci în camera încăpătoare din locuința Teodorei. În aer plutește un parfum îmbătător de liliac. Spovedania Dorei Dora nu reușește nicicum să adoarmă. Întâlnirea cu spiritul tatălui ei a tulburat-o peste măsură. Nu sperase să îl mai simtă vreodată atât de aproape cât i-a fost în prea scurtul răstimp cât i-a simțit prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-o lui Ucu, post-mortem, prin mine, stăpânul parolelor. Târziu, foarte târziu, când Ucu a putut fi dezgropat, lângă oasele lui plăpânde și aproape toate putrede, cutremurându-mă, am văzut și multe, multe gloanțe ruginite și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încorporarea a câtorva practici păgâne, ritualuri africane, pentru ca băștinașii să se simtă ca acasă, în sânul noii religii. L-am văzut cu ochii mei personali pe Papa presărând flori pe mormântul lui Mahatma Gandhi. Mai nou, bag de seamă că spovedania poate fi realizată prin telefon sau în regim de messenger. Chiar oi fi eu depravata ortodocșilor, ca să nu primesc undă verde pentru o chilie într-o mănăstire? Nimeni nu știe că, imediat după divorț, am vrut să intru într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
japonezele se regenerează, în acest timp al lor, absolut. Le-am profanat prin neputința mea de le împărtăși odihna, de a mă lăsa în voia apei, a zăpezii, a căldurii emanate din trupurile adunate împreună în bazinul strâmt, ca la spovedanie. Unele vorbesc molcom, de una, de alta, despre copii, despre vreme, despre peștele de aseară de la cină, despre bărbatul care s-a înfuriat ca un copil și ele au dat din cap a consolare, și-au asumat vina care nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
românești vechi, în celebrul catalog întocmit de către Gabriel Ștrempel 88. Astfel, Șerboianu achiziționase în 1907, în calitate de student la teologie, și mai târziu în 1909, un Triod, miscelanee, tipicon, un manuscris cu învățături și îndreptar pentru duhovnic, cuprinzând regulile adecvate ale spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
disidenți politici, arderea de vii a unor persoane, utilizarea grăsimii pentru prepararea de vaselină și farduri, modificarea trupurilor morților la ardere, prepararea de zahăr din cenușă umană etc., unele dintre asemenea zvonuri ajungând la urechea sa sub "patrafir", adică sub spovedanie 169. El le considera niște fantasmagorii, întreținute însă de preoții vremii, și se lansa într-o serie de întrebări retorice denunțătoare ale mediul clerical. Șerboianu utiliza aici separația clară între el însuși și mediul clerical infestat de ignoranță și rea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Aceștia înmormântează pe morții lor în gropi adânci, după ce îi învelesc mai întâi la piept. După terminarea ceremoniei de înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în când ei ridicau în sus corpul mortului, pe când se sacrificau victime omenești
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]