4,031 matches
-
Apoi citea frumos cu voce tare versuri, și era Bella Ahmadulina. Apoi devenise tăcută, ocolea oamenii, se pregătea să meargă la mănăstire și era Anna Ahmatova. Apoi s-a spânzurat și era Marina }vetaeva. Apoi au început să-i crească sprâncene stufoase, și dânsa era Brejnev. Apoi pleșuvea și deja era Lenin. Apoi scria versuri și era Pasternak. Apoi se blinda, devenea tanc și intra în Praga. Apoi frumusețea sovietică glumea și era Arkadi Raikin. Apoi îi creștea barbă, și era
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
În momentul în care FIFA a anunțat că ediția din 2022 a Cupei Mondiale se va desfășura în Qatar, mulți au ridicat din sprânceană, gândidu-se în primul rând la condițiile meteo din micul stat arab. În luna iulie, în care se desfășoară tradițional turneul final, temperatura în această țară poate ajunge și la 50 de grade Celsius. Se pare însă că s-a găsit
Qatarul contruieşte nori artificiali pentru Cupa Mondială din 2022 () [Corola-journal/Journalistic/70460_a_71785]
-
50 de ani ș...ț. În meseria lui era de o inteligență sclipitoare și avea intuiții salvatoare. Cu ani în urmă se spunea în București că dacă nici Setlacec n-are ce să-ți facă trebuie să te resemnezi. Cu sprîncenele lui care semănau cu aripile întinse ale unui corb venerabil, iar apoi cînd începuseră să albească, aduceau cu aripile unei bufnițe înțelepte, cu ochii lui strălucitori, chirurgul Dan Setlacec începea să-și vindece pacienții înainte de a-i cerceta cu bisturiul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
volum al trilogiei a apărut în 1996, al treilea în 2007). Inevitabilul plictis al unei culturi blestemată să nu-și depășească, mental, complexele, a făcut ca partea a treia a ciclului să fie tratată mai degrabă cu ridicări plictisite din sprânceană, decât cu ovațiile pe care le-ar fi meritat din plin. Orbitor. Aripa dreaptă relevă tocmai voința de întemeiere, gigantismul viziunii scriitorului. La un capăt (Aripa stângă), romanul e o cosmogonie, la celălalt (Aripa dreaptă) o distopie. Sfârșitul lumii, întrupat
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
o sveltă fată // vezi dealul distilînd rugini // vezi printre gîndurile tale o întrebare de un bon de / lemne de foc // vezi stîlpii lătrîndu-și cîinii // vezi o familie mîncînd din pachet // vezi o sfială redresîn--du-și bluza // vezi o statuie încrețindu-și sprîncenele pentru noi" ( Cînd treci parcul spre casă, mai nou, altfel). Adrian Maniu e pe-aproape. Precum un tur de forță, trecutul istoric se comprimă într-o colecție de senzații: "Vorbeau de ei și-mpărații. Mai mult mureau decît omorau. // Cei
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
îngrijești pielea aplicând cel puțin o dată pe zi o cremă bogată în vitaminele E și A. Nu uita de păr. O mască pe bază de ulei de măsline va fi mereu binevenită, mai ales dacă ai părul uscat. Genele și sprâncenele se pot decolora dacă stai mult timp la soare. Dacă vrei să scapi de problema asta, poți alege să mergi la un salon de înfrumusețare pentru a-ți vopsi genele și sprâncenele. În plus, în felul acesta poți renunța și
Vezi câteva trucuri pentru a arăta cât mai bine în vacanţă () [Corola-journal/Journalistic/69591_a_70916]
-
mai ales dacă ai părul uscat. Genele și sprâncenele se pot decolora dacă stai mult timp la soare. Dacă vrei să scapi de problema asta, poți alege să mergi la un salon de înfrumusețare pentru a-ți vopsi genele și sprâncenele. În plus, în felul acesta poți renunța și la rimel, deoarece genele tale vor fi definite și vor avea o culoare mai intensă. Nimic nu este mai rău decât arsurile solare, așa că înainte de a pleca în vacanță nu uita să
Vezi câteva trucuri pentru a arăta cât mai bine în vacanţă () [Corola-journal/Journalistic/69591_a_70916]
-
că nu era, cel puțin așa cred, „comandată” sau manipulată ea însăși, aducea grave prejudicii organizației de breaslă și lovea în condiția, și așa precară, a scriitorului contemporan. Amestecul de informații inexacte și apelul la surse alese, așa zicând, pe sprânceană, plus o paginare scandaloasă, făceau dintr-o anchetă, - de care am fi avut, altminteri, mare nevoie, mai cu seamă din cauza dificultăților cu care ne confruntăm, cu totul altele, vai, decât cele pe care le relevă demersul jurnaliștilor, - un veritabil și
Dezinformați, dezinformați, tot rămâne ceva! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3893_a_5218]
-
Iato aici pe vulpița asta cu nas obraznic care privește într-o parte, pe lîngă trunchiul unui copac, îmbrăcată într-o rochie care-i subțiază amețitor talia, abia lăsînd să se ghicească forma sînilor. Iată privirea ei aruncată pe sub gene, sprîncenele ei pronunțate, deschise ca niște aripi de fluture, fața ei plină, buza de jos răsfrîntă, nasul obraznic, părul zburlit de vînt, șuvița subțire de pe frunte, părul ei strîns într-o coadă groasă care-i acoperă ceafa, și urechea ei dreaptă
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
E aici o stînjeneală politicoasă de ființă retractilă. A doua poză, din 1975, îl surprinde picior peste picior, zîmbind relaxat în obturatorul aparatului, cu o mimică ceva mai senină. Tenta pămîntie a feței e dată de cearcănele vinete, de proeminența sprîncenelor negre, ce par cu atît mai negre cu cît deasupra lor se cască dîmbul palid al unei calviții largi. În plus, conturul bărbii înspicate mută centrul de lumină al chipului dinspre ochi spre obraji. Privitorul simte zîmbetul moale ale unei
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
Au conviețuit cu aceștia (unii dintre ei și cu polonezii), dar atât. Între ei, în marea și dictatoriala URSS, vorbeau ucraineana, nu rusa. Pe străzile marilor orașe, nu prin cine știe ce cătune, orice întrebare-n rusă îți aducea, înaintea răspunsului, niște sprâncene ridicate deloc prietenos. Însă puteai cumpăra și-n limba rusă o pâine, ca să fac o paralelă cu psihoza Har-Cov. I-or fi lovit deschiderea și cheful de globalizare în ultimul sfert de secol, de când nu am mai călcat pe-acolo
Ciutacu, cuvinte dureroase: "Nu-i nimic romantic. E tragic" () [Corola-journal/Journalistic/44658_a_45983]
-
amândoi mai scunzi decât mine, lucrați, cu cercei în urechi, cu destul sclipici împărțit echitabil pe ambele costumații. În felul și lumea lor se poate spune că arată bine. Michele și Francesco. Pe primul îmi rămân ochii în mod deosebit. Sprâncenele pensate și mișcările afectate zgârie retina, dar figura e de copil sincer și mofturos. După câteva replici, ale lui în italiană, ale mele în germană, forțez nota să continuăm în germană, poate așa înțeleg mai mult. Dacă e ceva de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în germană, poate așa înțeleg mai mult. Dacă e ceva de înțeles. Dar ceva mai bun oricum nu am de făcut. Îl întreb câți ani are. Douăzeci și patru. Arată de nouășpe. Și ce face în München. Strâmbă din nas și din sprâncene și îmi spune că nu o să-mi placă. Zic totuși să încerce, nu e pro blemă. A fost pe rând zidar, tâmplar, spălător de geamuri. În timp ce vor bește, com pletează unul din bile țe lele pe care trebuie să notezi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
grimasă scurtă, un fior rece și un gust puțin amărui. O picătură buclucașă rămasă pe buze. Rujul meu pe sticla mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla și sprâncenele în semn de respect și sorbind apoi cu grijă, să nu mai pierd nici o picătură. De fiecare dată gustul amărui ieșea la su prafață mai puternic, iar fiorii erau tot mai reci, până am ajuns să-i simt în picioare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-miu, îmi pun fesul albastru închis, îmi vâr mâinile în buzunare și ies din discotecă înaintea ei, pă șind afară, în noaptea rece care a cuprins toată co muna Vultu rești din județul Vaslui. Fulgii de nea se topesc pe sprâncenele mele prea groase, pe nasul prea lat, pe buzele prea crăpate de frig; ninge de o săptămână, iar afară, la minus cinci grade, la unu noaptea, mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai știe numărul? Pe Astrid au luat-o din prima zi și-au ars-o. I-au ars ochii albaștri-cenușii, fruntea netedă, părul, urechile și sprâncenele, obrajii moi și buzele. I-au ars buzele, mamă, și mâinile și picioarele. Au smuls-o de lângă mine și au silit-o pe picioarele ei să intre în camera de gazare, adică să facă baie. Într-o cameră din asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cărei miros trebui să treacă două ierni să se învețe și să obișnuiască animalele), îmbrăcă șuba croită din pielea altor patru Seco, cu guler lat de-o palmă, căptușită cu blăniță de ied; își potrivi cochet, puțin lăsată pe-o sprânceană, căciula cu urechi și cozoroc de șapcă, croite din spinarea negrie a lupului bătrân și bolnav, hărtănit și sfâșiat în luptă dreaptă de Tudora, în ajunul Crăciunului din anul când Miluță venise s-o vadă.. Miluță, cumnatu-său, tocmai isprăvise școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
existența muncind cu ziua pe la cei ce erau mai cu stare. El era de statură mică, doar un metru și șaizeci, brunet cu ochii negri, cu o dantură de putea să roadă și lemne, avea un păr aspru și gras, sprâncenele groase și stufoase și păr mult și mare în interiorul urechilor. Purta pantaloni de suman și opinci, așa cum era pe atunci. La moară nu ducea niciodată, că nu avea ce să ducă iar făină își făcea la râșniță. Iarna când se
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
decât un joc făcut să treacă timpul mai repede. „Convingere de moment!” - comentează autorul „atotștiutor”, anticipând desfășurarea evenimentelor. Profesorul nu și dă seama cum se prinde treptat într-un păienjeniș imaginar, țesut de luminițele jucăușe din ochii ei umbriți de sprâncenele bine desenate, ce devin și mai expresivi pe fundalul valului de păr negru și des, căzut pe umeri. Aș putea spune că aici P.H.L. se lasă în voia unui stereotip romantic „prizat” din proza secolului al XIX-lea, pe care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tale în blândă fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost, mă, motanilor? întrebă el cu glasul tăvălit bine prin oțet și piper. Îîîî.... Aăăă... Păii... Noi... Am fost... Unde, mă, nu s-aude? Bu-bună ziua, do-domnule secretar, îndrăzni să ia cuvîntul Ilinca, nu pentru că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
exact despre ce-i vorba, nu zic nimic. Ce-s copil?!... Ce-ar fi însă dacă... dacă noi... Și tăcu uitîndu-se cu coada ochiului la Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o faci pe grozavul tocmai cînd eram și eu acolo? N-ai nici un pic de rușine?... Și crezi tu c-ai să scapi nepăruit pentru asta? Bărzăunul o făcea în continuare pe același nedumerit de tot ce auzea. Încruntă din sprîncene, ca și cum ar fi vrut să-și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp în urmă, dar, nereușind un asemenea lucru, ridică din umeri și dădu din cap cu cea mai inocentă înfățișare. Nu pricep nimic, zău! Nu știu la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l caute pe Matei. Văzînd că nu-i acasă, își făcu puțină vorbă cu Bărzăunul și cu musafirii săi. Înainte de a-și lua rămas bun se arătă grozav de dornic să mai meargă o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am adus aminte astă noapte, Ticule, de ce mi-ai arătat tu acolo sus, de peșterile alea curioase și mi-am zis că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]