509 matches
-
de tipul de sistem nervos al omului și din această cauză se dezvoltă mai greu decât celălalt calități motrice. În domeniul fotbalului nu este vorba de o viteză de deplasare de la un punct fix la altul, ca de exemplu la sprint, ci de o viteză specifică jocului. În privința vitezei, ne putem referi la mai multe componente: alergarea în viteză cu mișcări adaptate jocului; necesitatea de a executa elementele tehnice rapid și sigur; viteză de gândire pentru combinațiile tactice specifice; viteză de
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
înalt nivel, dă posibilitatea jucătorilor să execute toate procedeele tehnice și tactice în condiții de joc, fără eforturi vizibile și fără ca eficacitatea și precizia lor să scadă. Pe baza rezistenței generale se formează rezistența în regim de viteză, necesară efectuării sprinturilor, opririlor, schimburilor de ritm și de direcție. Antrenamentul jucătorilor trebuie să cuprindă și alergări în regim de viteză maximă, pe porțiuni asemănătoare cu cele din timpul jocului, care să totalizeze 1800 2000 de metri. Suplețea Este calitatea motrică care asigură
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
deși cronometrul urma să fie inventat de elvețianul A. Nicola în anul 1862. Aceste alergări fac parte din categoria probelor ciclice ale atletismului, se execută cu viteză maximală (9 - 12 m/s) și se mai numesc și alergări (probe) de sprint. Din punct de vedere fiziologic, efortul caracteristic acestor probe este de tip anaerob alactacid sau lactacid și de tip mixt în cazul probelor de 400 m și 400 mg. Studiile cinetice au pus în evidență faptul că din analiza curbei
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
Din punct de vedere al potențialului de dezvoltare al capacității de viteză cercetările efectuate asupra copiilor de vârstă școlară de 7-12 ani, conform opiniei lui Marcello F. și col. (1997), au scos în evidență „procentaje de creștere a performanței de sprint de 10% pentru copiii de 7-9 ani și numai de 5% pentru cei de 10-12 ani. Cunoscutul specialist german Toni Nett (citat de T. Ardelean, 1991), întrebat fiind dacă se poate vorbi despre talent în cazul sprinterilor, a răspuns: „ Dintr-
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
mecanică”. Alergarea ca probă sportivă specifică atletismului poate fi executată cu efort maxim și de scurtă durată fiind vorba de alergarea de viteză și cu efort moderat și de lungă durată, fiind vorba de alergarea de semifond, fond. Probele de sprint, în general, dar mai ales proba de 100 mp care este cea mai tipică probă de sprint și considerată „proba regină”, fac parte din grupa probelor de mare intensitate. Realizarea unei probe de sprint, având drept scop parcurgerea unei distanțe
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
fiind vorba de alergarea de viteză și cu efort moderat și de lungă durată, fiind vorba de alergarea de semifond, fond. Probele de sprint, în general, dar mai ales proba de 100 mp care este cea mai tipică probă de sprint și considerată „proba regină”, fac parte din grupa probelor de mare intensitate. Realizarea unei probe de sprint, având drept scop parcurgerea unei distanțe într-un timp cât mai scurt, presupune un grad ridicat de dificultate în conducerea și dirijarea mișcărilor
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
alergarea de semifond, fond. Probele de sprint, în general, dar mai ales proba de 100 mp care este cea mai tipică probă de sprint și considerată „proba regină”, fac parte din grupa probelor de mare intensitate. Realizarea unei probe de sprint, având drept scop parcurgerea unei distanțe într-un timp cât mai scurt, presupune un grad ridicat de dificultate în conducerea și dirijarea mișcărilor pe parcursul alergării. În ciuda faptului că alergarea este o deprindere (achiziție) dobândită pe cale naturală, în procesul de
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
au beneficiat și beneficiază, cu respectarea particularităților proprii și probele de viteză. Noi vorbim acum despre elemente de analiză biomecanică, cu intenția de a releva aspecte noi, care au survenit ca urmare a modificării condițiilor de practicare a probelor de sprint în urma apariției pistelor sintetice, care fiind mai compacte, mai dure, dar având și un grad de elasticitate, comparativ cu pistele clasice de zgură, au modificat natura sprijinului, iar aceasta a reclamat adaptări importante de ordin biomecanic și implicit tehnic
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
reducând viteza (n.a.). Perioada de sprijin, ca fază a alergării de viteză a preocupat și pe alți specialiști. K. Wiemann (1986) citat de W. Vonstei, o numește „fază de sprijin” sau „de susținere”, fiind componenta dinamică esențială în probele de sprint prin acțiunea de frânare și impulsie. Acțiunea de frânare și impulsie transformată în forță de reacție de sens pozitiv determină viteza de deplasare. Modalitatea de realizare a perioadei de sprijin determină viteza de execuție, dar la rândul ei aceasta este
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
Un atlet poate alerga datorită forțelor de respingere/rezistență manifestate în contextul contactului cu solul a tălpii, dar și datorită forței de tracțiune manifestată la nivelul brațelor și a piciorului pendulant, ca rezultat al unui act voluntar, deliberat, de execuție. Sprintul cu viteză maximă poate fi obținut în momentul în care sunt aplicate la perioade scurte de timp forțe adecvate în direcția de deplasare, atunci când se menține echilibrul postural, când forțele de frânare sunt reduse și cele de propulsie sunt ridicate
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
frecvenței pașilor de alergare, iar progresele viitoare depind, în primul rând de îmbunătățirea forței”, și a lungimii pașilor. Este indicat ca învățarea tehnicii de alergare să se facă până la 15 ani și să aibă ca prioritate, mecanica de bază a sprintului și particularitățile specifice fiecărui alergător în parte. Nu s-a evidențiat de-a lungul timpului un tip ideal de constituție corporală privind alergătorii de viteză. S-a evidențiat însă faptul că cei care câștigă probele de viteză sunt puternici și
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
context, corelarea frecvenței picioarelor cu forța și frecvența de mișcare a brațelor (Rosen M., Rosen K., 1986, citați de Ardelean T. 1991). Această precizare merită, de asemenea, de a fi luată în considerare. Această problemă a constituit subiectul Colocviului de Sprint, Paris 1986, unde profesorul italian Vittori C. a prezentat „Modelul ritmic al alergării în proba de 100 mp”, model prin care se încearcă standardizarea alergării pe această distanță. În esență este vorba de a găsii lungimea și frecvența optimă a
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
viteză de alergare. Considerând că în cadrul pregătirii tehnice a viitorilor sprinteri trebuie acordată atenție și elaborării raportului optim între lungimea și frecvența fuleului, în mod gradual și în raport cu nivelul de pregătire, odată cu începerea pregătirii speciale pentru probele de sprint, prezentăm demersul teoretic și unele exemplificări practice. Pe baza unor studii de teren, pe atleți de elită, a fost stabilit un coeficient de 2,60 pentru bărbați și 2,40 pentru fete, care multiplicat cu lungimea piciorului, dă lungimea optimă
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
lungimea piciorului, dă lungimea optimă a fuleului. 2.4. REITERĂRI SAU ALTE CONSIDERAłII CARE CARACTERIZEAZĂ ADAPTAREA ALERGĂRII DE VITEZA LA CONDIłIILE PISTELOR SINTETICE Interesantă și sugestivă ni se pare constatarea lui Winfried Vonstein care realizând o analiză a tehnicii de sprint cu viteză maximă notează că „pe măsură ce corpul se deplasează înainte, pământul se mișcă în spate/înapoi”. Descriind curba de mișcare a piciorului, la nivelul șoldului, autorul consideră că „mișcarea optimă are o curbă asemănătoare cu cea a unui bob de
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
și al reluării impulsiei, asigurând astfel continuitatea alergării. 2.5. ANALIZA FAZELOR ACICLICE ALE PROBEI Cel puțin două opinii dorim să le prezentăm în acest context. Din punctul de vedere al lui Robin Saunders, 2004 (antrenor B.F.A., în probele de sprint), tehnica de realizare a probelor de viteză este analizată pe „cele cinci componente”, în care sunt incluse: „timpul de reacție”, „capacitatea de demaraj”, „accelerarea pentru obținerea vitezei maxime”, „menținerea vitezei orizontale”, „încetinirea (decelerația)”. Din punctul nostru de vedere alergarea în
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
succesiunea perfect regulată a contracțiilor musculare și relaxărilor ce urmează, evitându-se astfel o stare generală de încordare excesivă ce poate afecta fluența mișcărilor” (Tatu, T. și colab. 1973). Armonia, continuitatea și succesiunea acțiunilor motrice ce compun fazele probelor de sprint determină obținerea unei anumite performanțe competiționale. Dar rezultatele în sprint sunt rodul acțiunilor motrice însumate, care se desfășoară în interiorul fazelor alergării. Fiecare fază a alergării din probele de sprint se poate învăța și perfecționa în mod separat, prin accentuarea
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
evitându-se astfel o stare generală de încordare excesivă ce poate afecta fluența mișcărilor” (Tatu, T. și colab. 1973). Armonia, continuitatea și succesiunea acțiunilor motrice ce compun fazele probelor de sprint determină obținerea unei anumite performanțe competiționale. Dar rezultatele în sprint sunt rodul acțiunilor motrice însumate, care se desfășoară în interiorul fazelor alergării. Fiecare fază a alergării din probele de sprint se poate învăța și perfecționa în mod separat, prin accentuarea caracteristicilor proprii, dar și prin o abordarea globală a probei
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
continuitatea și succesiunea acțiunilor motrice ce compun fazele probelor de sprint determină obținerea unei anumite performanțe competiționale. Dar rezultatele în sprint sunt rodul acțiunilor motrice însumate, care se desfășoară în interiorul fazelor alergării. Fiecare fază a alergării din probele de sprint se poate învăța și perfecționa în mod separat, prin accentuarea caracteristicilor proprii, dar și prin o abordarea globală a probei în sine. Preocupării pentru renovarea structurii fazelor alergării de viteză există, iar la alergarea de 100mp această preocupare se impune
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
între start și faza de tranziție (primii 8 - 10 pași) - tranziția, durează 8 pași și completează faza accelerației pure. Este faza schimbărilor subtile și gradate in tehnica lungimii pasului în timpul alergării; - viteza maximă, cea mai importantă perioadă a cursei de sprint. - menținerea vitezei maxime implică și a scădere gradată a vitezei, ce determină apariția fazei de decelerare. - sfârșitul cursei, implică o tehnică ce poate îmbunătății radical timpul obținut. Vom revenii la unele puncte de vedere după ce vom comenta rezultatele unor studii
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
și poziții ce marchează începutul cursei, asigurând trecerea de la starea de repaus la starea de mișcare și care determină propulsarea corpului în sus și spre înainte. E. Ozolin (1986), realizează o analiză pertinentă a tehnicii de start din cursele de sprint și avansează ideea că „o cursă de sprint poate fi adesea câștigată sau pierdută încă de la linia de start, deoarece pierderile suferite în momentul startului pot fi cu greu recuperate pe durata cursei”. Noi nu vom face referiri tehnice descriptive
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
de la starea de repaus la starea de mișcare și care determină propulsarea corpului în sus și spre înainte. E. Ozolin (1986), realizează o analiză pertinentă a tehnicii de start din cursele de sprint și avansează ideea că „o cursă de sprint poate fi adesea câștigată sau pierdută încă de la linia de start, deoarece pierderile suferite în momentul startului pot fi cu greu recuperate pe durata cursei”. Noi nu vom face referiri tehnice descriptive propriu zise, ci ne vom opri, doar enunțarea
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
apropiat”; - „startul îndepărtat”. Cum variantele fiecărui individuale, alergător, sunt adaptate multiple, la particularitățile prezentăm rezultatele studiului efectuat de M. Coh, în 1989, și de colaboratorii săi pe un eșantion de 13 bărbați și 11 femei, componenți ai lotului național de sprint al Sloveniei din care au reieșit parametrii esențiali ai mișcării în startul de jos folosit în probele de viteză. 2.6.2. Faza de accelerare Această fază debutează cu lansarea de la start, denumită de Robin Saunders (2004) și „capacitatea de
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
s. Odată cu derularea pașilor și creșterea vitezei de alergare, timpul de contact pe sol scade în timp ce timpul de zbor crește. Studiile arată, după cum consemnează E. Ozolin (1986), „că structura tehnicii de alergare ar trebui să fie apropiată acțiunii de sprint normal începând cu al cincilea sau al șaselea pas din momentul plecării din blocuri”. Lansarea de la start ca fază a probei de sprint se realizează prin alergare accelerată ce se caracterizează prin: - creșterea frecvenței pașilor și a lungimii acestora; - scăderea
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
cum consemnează E. Ozolin (1986), „că structura tehnicii de alergare ar trebui să fie apropiată acțiunii de sprint normal începând cu al cincilea sau al șaselea pas din momentul plecării din blocuri”. Lansarea de la start ca fază a probei de sprint se realizează prin alergare accelerată ce se caracterizează prin: - creșterea frecvenței pașilor și a lungimii acestora; - scăderea înclinației corpului, care se ridică progresiv către verticală; - scăderea valorii oscilațiilor laterale ale trunchiului determinate de decalajul lateral dreapta și stânga, rezultat din
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
alergătorului. Prezentările din literatura de specialitate scot în evidență mai multe concepții, privind dinamica accelerării pe durata cursei. O primă concepție susține ideea că obținerea vitezei maxime într-un timp cât mai scurt ar constitui cheia succesului în probele de sprint, iar a doua concepție susține ideea că o atingere a vitezei maxime în a doua parte a cursei ar asigura un rezultat mai bun. Din practica sportivă, din analiza curselor de viteză s-a observat că atunci când timpul sau porțiunea
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]