457 matches
-
scurgea aici fără conflicte mari.” Ceea ce urmează în roman contrazice această imagine. Timpul este viclean, răbdarea nu e decât o formă de acumulare pentru o nouă criză. La sfârșit, când drama Moromeților este narată și, prin ea, imaginea vieții liniștite spulberată, prozatorul revine asupra notației de început: „Timpul nu mai avea răbdare.” Este una din multele imagini ale simetriei în literatura lui P., plină de evoluții închise, de ample mișcări în cerc, și vrea să dea o idee despre rotația procesuală
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a treia fiind pierdută în împrejurările tulburi din august 1944. SCRIERI: Naționalismul, Craiova, 1912; Momente din lupta noastră, Turnu Severin, 1914; Atitudini politice și literare, Craiova, [1932]; Contribuțiuni la istoricul tipografiei oltene Samitca (1835-1922), Craiova, 1945. Traduceri: Antonio Fogazzaro, Idile spulberate, București, 1908, Eden Anto, București, 1909, Misterul poetului, Orăștie, 1912; Alessandro Manzoni, Logodnicii, I, București, 1911. Repere bibliografice: Radu S. Dragnea, Acțiunea naționalistă, „Unirea”, 1912, 21; Pamfil Șeicaru, Un luptător de caracter: D. Tomescu, „Răsăritul”, 1913, 36; Aderca, Contribuții, I
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
articolul-program. Se află, de asemenea, între redactorii revistelor „Scrisul creștin” (1937) și „Meșterul Manole” (1939). După război, în 1947, face cursuri de recalificare și lucrează ca normator la o cooperativă de croitorie. Duce acum o existență de om cu elanurile spulberate, căruia nu îi mai rămân decât prieteniile de odinioară: Ionel Teodoreanu, Tudor Mușatescu, Alice Voinescu, Șerban Cioculescu, Ion Lucian Murnu. Librarul, o conferință ținută la Colegiul Național „Sf. Sava” de Ziua Cărții, marchează în 1934 debutul editorial al lui S.
SURU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290022_a_291351]
-
va racorda în final, în Defileu, cursului Dunării Inferioare. În timp ce fundul marii Depresiuni Carpato-Balcanice, Depresiunea Getică, se colmata cu pietrișurile și nisipurile rostogolite de apele coborând din munți, pe interfluviile de câmpie ce răsăreau treptat de sub ape, se depunea loessul spulberat eolian din albiile acestor ape. Această depunere se realiza în perioadele reci, cu luncile uscate, când pe Carpați se formau ghețari, iar câmpia era acoperită cu o vegetație ierboasă xerofită. În perioadele interglaciare loessul se solifica sub acțiunea ploilor și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apele tăcerii”, în care se privește un „palid Narcis”, de „o țară fabuloasă cu crânguri de polip”, însă toate acestea nu sunt moduri ale unei trăiri „muzicale”, ci imagini, literatură. Corespondențele sunt, dacă nu forțate, oricum exterioare: „Și frunzele foșniră spulberate.../ Foșniră cum foșnește amintirea”. Pe scurt, livrescul continuă să fie preeminent. Modelele se lasă ușor identificate. Satan trimite la Baudelaire și la Macedonski, prin unele detalii și la prerafaeliți, nu și la Rollinat, al cărui decadentism extrem nu putea conveni
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
O. Goga, N. Titulescu, I.A. Bassarabescu ș.a. Colaborează un mare număr de scriitori, multi poeți din generația tânără debutând sau scriind frecvent aici: Gh. Tudor, Radu Gyr, Dimitrie Danciu, Vintilă Horia (sub numele său adevărat, V. Caftangioglu, cu Iluzii spulberate), Ștefan Tita, Ticu Archip, Mihu Dragomir, Sidonia Drăgușanu, Al. Călinescu, Lucian Costin, Aurel Chirescu, Aurel Marin, Geo Bogza, Eugen Ionescu, Virgil Treboniu, Constantin Virgil Gheorghiu. Se publică, de asemenea, versuri de G. Bacovia, Vasile Militaru, Victor Eftimiu, G. Gregorian, Artur
RAZA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289151_a_290480]
-
și aparține trecutului, intertextualitatea își diversifică orizontul referințelor, „mainimicul” devine terorizant, „scurtele proze” nu mai au aura oniricului, o mecanică absurdă se instalează în ritmul curgerii cotidiene. Himera poemului hrănește textul cu virtualitatea sa perpetuă, un jurnal face inventarul iluziilor spulberate, iar accentul pe temporalitate (chiar din titluri: Sâmbătă de februarie, Duminică de ianuarie, Joi de februarie, Luni de noiembrie ș.a.) intensifică concretețea stării agonice. Coerența universului poetic și solidaritatea autorului cu ipostazele sale anterioare sunt confirmate de antologiile Avantajele insomniei
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
vrea să mă dezbar de harurile mele/ Ca de niște podoabe grele”. O efervescență lipsită de finalitate („sunt buimacă de tinerețe, de avânt”) susține și gândul morții: „Ia-mă, Doamne,/ Și așază-mă la loc de unde m-ai cules.” Așteptările spulberate („E beznă grea în lume, în suflet și în cer”), doliul, jalea pierderii unor ființe dragi intensifică dorința dispariției: „Să mă dau pământului să mă soarbă/ Să mă prefacă, să mă plămădească, să mă fiarbă” (Cântec de singurătate). Vibrația trăirilor
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
iar în Moartea tinerețelor (1938) scriitorul, cu subtila sa compasiune lirică, evocă drama unui om care, la patruzeci de ani, este invadat de tristețea singurătății și de melancolia regretelor. Aceeași atitudine simpatetică animă și Nopțile domnișoarei Mili (1935), panoramând iluziile spulberate ale unei fete bătrâne. Alte scrieri ale lui P., de acum și de mai târziu, sunt reveniri minore, teziste la o lume care dăduse substanță și individualitate operei sale romanești. După o lungă activitate obscură, I. Peltz s-a făcut
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
rafinamentul. SCRIERI: Tortura pe înțelesul tuturor, Chișinău, 2001. Traduceri: Herbert Read, Originile formei în artă, pref. Dan Grigorescu, București, 1971; Shirley Ann Grau, Trece condorul, București, 1975; Henry James, Americanul, București, 1980, Între două tărâmuri, 1980; John Cheever, Orașul visurilor spulberate, București, 1983. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un american la Paris, RMB, 1981, 20 ianuarie; Al. Mihalcea, O excepțională frescă a Gulagului românesc, RMB, 2002, 19 ianuarie; Doru Bușcu, Îndreptar hazliu de tragedie, „Academia Cațavencu”, 2002, 4; Liviu Grăsoiu, O explicație
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
unui public atent, am stat cam cum stă Syner în imaginea de mai jos. Zâmbitor, deschis, fără nici o închidere a trupului, eram sigur că voi face impresie bună. Încă nu știam că, în momentul pauzei, aveam să-mi văd iluziile spulberate. Pe când stăteam de vorbă, la o cafea, participanții mi-au spus, în esență: „Ciudat lucru, sunteți deschis și totuși arătați distant”. Aproape că am rămas cu gura căscată. Tocmai aflasem de la participanții la acest prim seminar regula principală și, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
lui Jay Gatsby, fascinat de mitul american al fericirii absolute. Ca și în cazul personajului lui F. Scott Fitzgerald, metodele alese sunt improprii, iar tragedia este singurul deznodământ logic. Nici unul dintre protagoniști nu-și atinge idealul, nici unul nu supraviețuiește iluziilor spulberate. Iubirea romantică în cazul lui Moose și succesul social în cazul Velmei sunt, inițial, sursele energiei ieșite din comun a personajelor și, finalmente, armele exterminării lor. Ca într-o nouă tragedie americană, a cărei miză e împlinirea visului imposibil, acești
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dolari. Iar printre beneficiari, un ministru de Externe în activitate... Continuai să strângi cioburi de sticlă, ghemuită lângă fereastră. Calmă, resemnată, nesusținută de tandrețea acelei prezențe tăcute, de nebunia ei, de nedreptatea destinului care îți oferea o casă cu geamurile spulberate, intimitatea cu moartea și cu fantomele celor nouă personaje ce se instalaseră în viața ta. Cuvintele mele rămăseseră neexprimate în mânia lor mută. În viața noastră făcută țăndări, în care neprevăzutul devenea singura logică, masa aceea curățată, pe care aveai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dar nu aveau ce face. Cineva trebuia să moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei țipa și tu, cum a țipat dușmanul tău. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
singur în Spania ca să aduc un răspuns bun. Ei tăceau. Nu de supărare, ci pentru că nu știau ce trebuie să facă. Încetul cu încetul, l-am adus exact unde voiam... De la conacul guvernatorului, solii se întoarseră la mănăstire cu speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își puse mâinile pe genunchi și își lăsă capul să-i cadă pe piept. CAPITOLUL IX N-am mai scris în acest jurnal de multă vreme. Mi-a fost nespus de greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o nevoie de estetică, cineva trebuia să fie în vârf), fiecare însă cam la aceeași vârstă, nevoie de rememorare a părinților - în jur de 5-6 ani -, fotografiile dovedeau, stând nemișcate, aidoma clipei aceleia, asemănarea dintre noi, necunoscută nici nouă înșine, spulberată apoi de curgerea schimbătoare a vremii. Tata vorbea întruna, iluminat de biruința medicală a unui coleg al său care salvase viața unui soldat ce suferea de o boală foarte complicată, al cărui diagnostic ascuns și rar reușise să-l stabilească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se stânse în neguri și începu să tragă un vânt tăios de la miezul nopții. Când se lărgi valea spre râul cel mare, se învârteji viscol asupra călătorilor. Fulgii băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Înfrântă, i l-am înșirat. O altă repriză de lovit butoanele, posibil mai puțin agresivă de data asta, și a zis, de parcă era unul din frații Marconi care dădeau primul telefon: —Sună! Sună! Apoi s-a pleoștit tot, cu speranțele spulberate. —Mesageria. Lasă un mesaj, dobitocule. Pentru asta există. —Nu. A închis telefonul. Probabil că n-ar vrea să vorbească cu mine, oricum. Mi-a aruncat o privire sfioasă, dar eu am încercat să-mi păstrez chipul lipsit de expresie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu, era din cauza ceții și a închipuirii ei. Era un străin. Pana de pe capul lui o dovedea. Era un străin. Un lucru e de-acum sigur, își spuse Elfrida. Toate speranțele de a dormi pe care le nutream sunt definitiv spulberate. Poate că cel mai bun mod de a folosi noaptea ar fi să încerce să găsească dezlegarea misterului. Vultur-în-Zbor și Virgil Jones intraseră în Elbaroom. Elfrida descălecă și, strângându-și șalul mai bine în jurul ei, se strecură pe lângă zidul clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și am clacat amândoi răsturnați în valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
îl împiedicau să tragă. Se ridică anevoie în picioare și o luă la fugă. Îl văzu pe Coleman apucând pistolul de jos și țintind. Una, două, trei împușcături - Mal fu propulsat în sus și se roti în aer, cu fața spulberată. Cadavrul lui se prăbuși în fața lui Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor pierderi de peste cinci mii de războinici. Apoi călăreții lui Mihail se retrăseseră după dealuri, urmăriți de avangarda tătară, spulberată, Însă, de atacul Apărătorilor. Călăreții Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră cu pierderi minime. Dar dinspre râu avansa grosul armatei tătare. Din mesajele primite până atunci, Oană Înțelese că Ștefan se retrage spre păduri. Acolo, În Țara de Jos, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
crengi îngenunchind în fața ta și lacrimile ... cad secate în urma ta. Greșeala mea-i c-am fost leală în fața ta; Răni sângerânde și adânci rămase sunt în urma ta. Sclipiri de soare și speranțe le ai acum ’naintea ta Și vise multe, spulberate rămase sunt în urma ta. Un cer senin în dimineți le ai, e drept, în fața ta, dar plâns, tristeți si amăgiri lăsate sunt în urma ta Și cântec, vrajă și lumină le ai mereu în fața ta; Minciună, ură, multa vină rămase sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]