312 matches
-
a scrie roman", Fănuș Neagu e, în optica lui Cornel Regman, un talent "mai ales de ordinul irepresibilei nevoi de expresie, de comunicare cu orice preț, dar nu pentru că naratorul ar avea ceva deosebit de spus, ci pentru faptul că facultatea spunerii, servită și de o excelentă memorie anecdotică și a gesturilor, o are dezvoltată într-un chip neobișnuit". E adevărat, măgulitor identificat cu "ceva între Anton Pann și Ion Creangă", deci, am putea adăuga, avînd o valență comună cu criticul! însă
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
tu (s.a.) și pe partea cealaltă iese poezia. (...) Dinescu este, cred, poetul nu numai cel mai talentat, dar și cel mai inteligent, vorbesc de acea inteligență artistică, deosebit de rară, imposibil de învățat" (p. 156). Poetul revoltat care militează neobosit pentru spunerea directă și care, la capătul unei agitate demonstrații, ajunge la concluzia că unui sublim sărut pe picior aplicat unei femei pierdute din Dostoievski i-ar fi fost de preferat, chiar și stilistic, un mai direct pupat "în pizdă" (vezi p.
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
aventură a ideilor despre realitate, încremenită în piatră nobilă. Dar cad în abstracțiuni și nu este cazul: romanul este scris cu eleganță, iar plăcerea - plăcere pe care o caut mai abitir decât "ideologicalele" - vine de la ispitirea continuă a ficțiunii, a spunerii frumoase, a desfășurării plastice. Frază înaltă, deloc scorțoasă, plină de observații pe cât de exacte, pe atât de mângâietoare spiritual. O dovadă, oricând convingătoare, că (indescifrabil n.n. - tabloul?) nu poate fi lucrat decât de inteligența cultivată. Cunosc muzicieni care, fără să
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
o fragilă prezență feminină (După optsprezece ani e un foarte frumos și trist poem de dragoste). Poemele lui Ioan Es. Pop se desfășoară cum le știm, aparent inofensiv, în acel soi de lentoare care modelează cu atât mai expresiv dramatismul spunerii. Versurile lui Lucian Vasilescu curg nervos-muzical, în cadența scurtă a rimei interioare. Însă aceleași stări de deznădejde mai mult decât de disperare, un fel de voluptate a damnării, divinitatea neputincioasă sau care "nu rezistă la vedere", ineficiența rugăciunii și salvarea
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
le va regăsi mai degrabă în celălalt roman de Naghib Mahfuz, tradus de Mihai Pătru (care a avut de înfruntat în acest text și nonșalanța dialectală a autorului): O mie și una de nopți și zile (Layali alf layla). Tradiția spunerii de povești e o direcție pe care autorul a exploatat-o din plin și în alte cărți ale sale, fiind un - să-i spunem ca în zilele noastre - brand al pătrunderii culturale arabe în Europa. Dar sub întâmplările care se
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
muros. O operă de ridicare, prin traduceri, de stăpînire a haosului cultural, prin cunoștința moraliștilor. Și, în fine, dar nu în cele din urmă, o operă de creație, trăgînd cu un ochi la cerințele stilului, și cu amîndoi la folosul spunerilor meșteșugite pentru mintea și inima cititorilor din Moldova, cei de ale căror simțăminte cultivate, ori lăsate la voia întîmplării, depinde propășirea ei. Destul de naiv în verdicte critice, lăudîndu-și alesul cu expresii nu foarte suple, Alexandru Iordan face, însă, o migăloasă
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
Constantin și Alex. Ștefănescu. Într-o atmosferă entuziasta, adeseori exuberanta, s-a lucrat, de dimineață până seara, cu o maximă seriozitate profesională, rezultatul constând în relansarea interesului pentru poezie și în familiarizarea tinerilor actori cu cele mai diverse tehnici de spunere a poeziei pe scenă. Impresia mai mult decat favorabilă pe care mari oameni de cultură " că Petru Creția sau Horia Bernea " au avut-o despre despre Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" condus de scriitorul Valentin Coșereanu a fost astfel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
logic la această întrebare. Dar există un răspuns literar: dragoste. Petre Țuțea îi iubește - la nebunie - pe români și face în legătură cu ei tot felul de afirmații hazardate, elocvente tocmai (și numai) prin năstrușnicia lor. Nu contează ce spune, contează exuberanța spunerii. Un îndrăgostit are dreptul să-și mângâie tandru iubita sau să-și compună o figură fioroasă și să schițeze gestul strângerii ei de gât. Cineva lipsit de imaginație se poate îngrozi înregistrând o asemenea comportare, aparent inconsecventă. Însă ea constituie
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
ceea ce reușim să înțelegem", metafora vindecătoare ne poate pune în acord cu noi înșine, "deschizând canalele comunicării autentice și binefăcătoare cu ceilalți". Eseul Terapia prin metafore face referire la psihiatrul Milton Erickson, fondatorul hipnoterapiei permisive, ale cărui reușite porneau de la spunerea unei povești în care metafora juca un rol determinant. "Hipnoterapia își bazează teoriile pe afirmația că din confruntarea voință-imaginație, imaginația iese întotdeauna învingătoare.... să lăsăm visul... să se desfășoare în naivitatea lui și să fim spectatori entuziaști la propria noastră
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
ar fi putut să fie scrisă în țară. Nu e vorba de perioada și locul în care Fenomenul Pitești a fost scrisă, ci de tonul ei. E vorba de cartea unui om în a cărui minte spaima nu blocase aptitudinea spunerii adevărului, un om pentru care imboldul de a înfățișa istoria depășea motivația impusă de un prudent calcul de moment. Ierunca nu avea nici un interes să scrie această carte. Negreșit, dacă ar fi respirat aerul psihologic din țară, ar fi reacționat
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am murit?”. Versetele freamătă de fiorul spunerii, ca și cum ar fi ultimul timp al ofrandei. Numai lectură ,,Evangheliei inimii” vă poate convinge de un fapt cert: împlinirea nevoii de reper și model literar prin opera Poetului Theodor Rapăn. Comunicat: „Astăzi în jurul orei 14 și 30 minute o falie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am murit?”. Versetele freamătă de fiorul spunerii, ca și cum ar fi ultimul timp al ofrandei. Numai lectură ,,Evangheliei inimii” vă poate convinge de un fapt cert: împlinirea nevoii de reper și model literar prin opera Poetului Theodor Rapăn. Comunicat: „Astăzi în jurul orei 14 și 30 minute o falie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
imposibilității de a găsi, în cele din urmă, o structură oarecare într-un text aglomerat mai degrabă prin suprapuneri (deși ea nu se evidențiază decît tîrziu și justificările ei sînt mai degrabă debile), nici unei maniere aparte de a povesti, unei "spuneri" cu totul personale, căci maniera e mai degrabă clasică. Nedumerirea cititorului pleacă mai degrabă de la imposibilitatea de a înțelege ce este în spatele unei construcții complicate, a unei fraze încărcate, elaborate, dar nu fără o puternică expresivitate și, fără îndoială, scrisă
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am murit?”. Versetele freamătă de fiorul spunerii, ca și cum ar fi ultimul timp al ofrandei. Numai lectură ,,Evangheliei inimii” vă poate convinge de un fapt cert: împlinirea nevoii de reper și model literar prin opera Poetului Theodor Rapăn. Comunicat: „Astăzi în jurul orei 14 și 30 minute o falie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe lucruri se-adună colbul, praful, zgura, pleava, indiferența, prostia, zâzania, cenușa vulcanică, radioactivă sau nu și nu zăpada, apa vieții în altfel de frumusețe transformată, este haikuul-întrebare: Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată?! Poemul arată și știința spunerii în vers a autoarei, a cuprinderii în puține cuvinte a unui întreg univers livresc. Paradoxul este bine intuit. Întrebarea denotă tristețe, dovada unei colbuiri și intelectuale , a unei tristeți dusă și-n universul cunoașterii, ea putând fi pusă unei mase
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
exegetul de care ne ocupăm, e dacă ne putem apropia de această operă, mereu ispititoare, printr-o critică «de sistem», pretențioasă, negreșit constrîngătoare, livrînd savantlîcuri sau dacă o putem savura și descifra printr-o lectură strict «de plăcere», gustînd fervoarea spunerii și acel Creangă al aparențelor, expediat sub eticheta de scriitor poporal”. Dacă excluderea ultimei ar fi o aberație, să admitem că și „savantlîcurile” psihanaliștilor și ezoteriș- tilor se pot dovedi atracțioase. E vorba de abordarea operei în duhul unei „gratuități
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
mi-o arătați. Cu cele mai bune gânduri, Radu Petrescu Dacă aveți cumva nr. 12 (1977) al Vieții Românești, iată o erată la cele două articole ale mele: Retrospectiva Mimi Podeanu (p. 64) rândul 22 de sus: nu supunerea, ci spunerea; rândul 10 de jos: nu atmosfera porumbeilor, ci metafora porumbeilor; (p. 65, coloana 1) rândul 21 de sus: nu artistice, ci artistei. Expoziția Marin Gherasim (p. 66, coloana 2) rândul 15 de sus: nu pătat, ci pătate; rândul 30 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
realiza adevărul, a spune tot adevărul se dovedește imposibil. Este un film despre cum poți trece peste o experiență și despre cum un regizor, un artist poate să utilizeze mijloace cinematografice pentru a face lumină, pentru a face posibilă înțelegerea, spunerea adevărului.“ Finală de Capitală Veronica D. Niculescu Capitala Culturală Europeană din 2007, Sibiul, a încheiat anul cu concerte reușite: The Prodigy, Reamonn și Europe în Piața Mare. Anumite neajunsuri din organizarea Revelionului au nemulțumit însă publicul - amânarea concertului The Prodigy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Întrțun fel, el mța învățat să scriu. Îl cunoșteam de când eram copil, mereu avea ceva de povestit și totdeauna cu umor. Însă a trecut vreme destulă până sățmi dau seama cu adevărat că era un artist și un profesionist al spunerii. Poveștile lui nu erau simple improvizații, apăreau întrțun ceremonial îndelung exersat și șlefuit, extrem de subtil și de rafinat. Întâmplările - pentru cine era neatent ori nereceptiv - păreau o grămadă de ițe încâlcite; de fapt, ele se înșirau după o logică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
numai ușor obosite, mai mult așteptând izbucnirea lui, dar el și-a prins pixul între dinți, strângându-l ca pe un căluș, fără să mai scoată o vorbă, întorcând doar ochii și capul după mersul ei. Ca o mâță. Amână spunerea vorbelor pe care știe că bătrâna doamnă le așteaptă, dar mai știe și că amânarea îi face plăcere și doar într-un târziu, când ibricul e pe cale să dea în foc, știind că o s-o tulbure, începe, ca întotdeauna, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
birui silnicia diavolească și pentru a-l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pînza la Sankt-Petersburg. Curînd Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într-o spunere pămîntească bîiguielile confuze ale nătîngului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de teatru în care două personaje discută despre starea lumii, a sinelui, a sinelui sinelui. E mult dinamism cultural și de viață în aceste dialoguri, e multă risipă de metaforă, de aforisme, de ficțiune și afecțiune. De multe ori sinceritatea spunerii este simulare sau disimulare și cu atât mai mult pătrundem în teritoriul artei. Trăim într-o literatură vie care își formulează continuu, cu fiecare scriitor nou apărut, limitele și ilimitările. Cât de mare, cât de importantă se (mai) regăsește literatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fi incapabil să faci altceva pe lumea asta, în afara literaturii. Spui în altă parte: "... sunt un-ins-carescrie, un ins dependent de text, un ins care fără scris, fără literatură nu are rost". Cât e literatura spaimă, cât e necesitate a spunerii, cât e lehamite...? Un artist spune și se împlinește, pe când un pustnic, de exemplu, ca să se împlinească trebuie să tacă...! E scriitorul un guraliv de nemântuit? Fără darul trăncănelii metafizice, scriitorul ar fi doar un biet vierme incapabil să devină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de colo colo, din lume-n lume, din om în om. E posibil ca această ocupație să-mi aducă o stare de bucurie împlinitoare cum mi se întâmplă când scriu. Fiindcă scrisul, practicarea literaturii înseamnă, așa cum constați, spaimă, necesitate a spunerii (eu aș adăuga o nuanță necesitate a numirii), dar înseamnă și bucurie. Într-adevăr, cei care scriem am putea fi priviți ca niște dependenți de cuvânt/ vicioși/ bolnavi, ca niște nemântuiți limbuți, ca niște extrovertiți, care, pentru a funcționa, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muzică, zicea Cehov - mai stângaci, mai pueril nu mă pot exprima; fără vreo pauză, a spus Cehov, vreo cinci nuvele dintre care, oricât de puțini știam rusa, Draga de ea! Am urmărit-o ușor, fără efort, purtat doar de melodia spunerii până la Iasnaia Poliana (în sfârșit!), acolo unde Tolstoi, după lectura nuvelei, ar fi lăcrămat, după cum țineam minte dintr-un text al lui Gorki (Gorki sau...?, - oricum, un text care avea grijă să sublinieze că lui Tolstoi nu-i plăcea teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]