692 matches
-
cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam și noi, deh, la mâncare, Că popa nu știa, zicea bunica, Dar totul se făcea cu rânduială Și toate le-așezau la locul lor, Știau bătrânii bine, fără școală, Cum să-L primim pe-al lumii Salvator... În miez de
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
altădată ce aducea holera și distrugerea în masă a vieților omenești. Oare când și cum va veni în mod salutar vreun asemenea inginer care să sistematizeze radical și benefic canalizarea morală în această zonă ca să dispară această Miasmă otrăvitoare care spurcă relațiile firești dintre oameni, care perturbă și distruge raportul corect dintre faptă și răsplată, care împiedică triumful și aprecierea meritului, care împrăștie nori de ură dementă și înverșunată, adesea de nimic nejustificată, ci doar produsă și răspândită de spirite malefice
MIASMA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359954_a_361283]
-
fi dezastru! - Nu vreau să faci rău și altora cu vrăjitoriile tale! Cotoroanța își eliberă mâinile ca printr-o minune, îi îmbrânci pe cei doi oșteni și înaintă spre prinț. Surprinși de îndrăzneala babei, oștenii scoaseră săbiile. - Nu vreau să spurc aceste arme cu sângele tău mizerabil! Te alung din conac și vei fi urmărită până în adâncurile pădurii. Acolo să te descurci cu puterile tale în fața fiarelor sălbatice și să ajungi în viața de dincolo desfătarea și batjocura diavolilor care te-
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
ca ei. Ori, dacă nu-s ca ei, le tolerează orice grosolănie, îi încurajează, le injectează nesimțirea până dincolo de os, le cultivă prostul-gust și gustul-prost... ca să-și construiască/definească personalitatea, cică! Da? Vedeți ce fel de “personalități” năclăiesc urbea și spurcă piciorul de plai! Și vedeți de unde vine și încotro se duce “personalitatea” prost/numitei “lumi libere”, prost/renumitei “societăți deschise”! Și vedeți ce determină “sacrosanctul” cultivat în creierașe care nu cunosc decât “blasfemie” și nu știu decât “vendetă”! Răutate și
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
numite “muzică”. Hohotește de ciudă și de milă. De ciudă că nu a “intervenit” la timp și la vreme, că nu a “umblat” la timp și la spațiu. La timpul celor care-l pierd și la spațiul celor care-l spurcă și-l nimicesc ireversibil. Adicătelea, exact la cești măgădăi și mocârțani scăpați de sub gravitație și de sub oborocul bunului simț. Ziceam că râde și de milă. De mila celor care, în loc să se sinucidă, s-au apucat de prăsit rebuturi și resturi
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
arcuri de oțel; după un zbor scurt, aterizară înapoia unei spinări de piatră mai ferite, care, printr-un noroc, era chiar locul care ascundea trapa secretă care lăsase să iasă mecaniscoadele, care, după raidul infructuos, se întorceau sub controlul operatorului spurcat la gură, care, abrutizat de o doză proaspătă din drăceasca buruiană krmml, nu băgă de seamă scurta tresărire a acelor indicatoare atunci cînd mecaniscoadele reintrară în tunel, purtînd cu ele o încărcătură cu care nu ieșiseră și ușa masivă se
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
din sala de ședințe, pentru că trebuie să vă spun două vorbe și despre ce s-a întâmplat afară în timpul ăsta. Trezindu-se dintr-o dată fără mai nimic, pe unii popi i-a lovit damblaua, și-au smuls bărbile și au spurcat cum le-a venit la gură, chiar în altar, la înmormântări, pe unde îi prinsese vestea, alții s-au întrebat cu adevărat pentru prima oară dacă nu cumva Dumnezeu chiar există și tocmai au primit un semn de la El, dacă
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
Cine-ți dă voie ție să vorbești cu dumneaei, caminagiule? Ia vezi-ți de hamurile tale! - Să nu vă fie cu suppărare, dar pe conașul Pandelică... tot eu l-am dus acum o săptămână la moșie... - Care va-să-zică, te-ai spurcat la cașcaval, și vrei mai mult? Să nu-mi spui că boierul ți-a dat mai mult? Tu crezi că nu știu cât se plătește un căruțaș ca tine pentru un drum la Vălureni? Birjarul nu-i mai răspunse lui Bâzdoagă care
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
-n palme! Dacă fierbi cum fierbe țara De spurcată lașitate, Spulberă cu fierul fiara Și cu sânge fă-ți dreptate! Eu, Poetul, nu vă iert Cereți aur țării voastre Și i-l smulgeți din Carpați, Mânjiți zările-albastre, Apele i le spurcați, Dară, țării, voi ce-i dați? Voi, nenorociți de monștri Scurși din somn de rațiuni, V-alăptați la sânii noștri, O mușcați, dați sancțiuni Mamei voastre națiuni...! Cereți țării voastre grâne, Exportați și importați Să vă-mbogățiți din pâne, Prețul
GRUPAJ LIRIC PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342210_a_343539]
-
Pilat se mai gândi un moment, părând că analizează posibilitatea să-i primească totuși pe cei doi. -Bine Livius, îi primesc. Să intre dacă sunt aici, însă știu că iudeii înaintea sărbătorilor nu intră în încăperile noastre ca să nu se spurce chipurile, însă dacă aceștia doresc... Procuratorul făcu un semn sclavului nubian iar acesta trase draperia care acoperi panoplia de arme și efigii romane aflată pe perete. Livius își plecă capul ducându-și mâna dreaptă la piept și ieși din încăpere
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
ca gazda noastră să se învioreze și, cu tonul potrivit, să purceadă la istorisirea acelei neobișnuite întâmplări. Pe atunci, începuse prin urmare baș-Vizdeicu, țin minte, nu-ți ajungeau două perechi de mâini ca să-i numeri pe toți vânătorii din partea locului, spurc de joavine era prin pădurile astea, trebuia să te ații cu pușca, altfel coborau mistreții și-ți râmau prin grădină. La Crivina, satul de alături, prăpăd prin holdele de cucuruz ale crivinenților, cum le ziceam, ne mai chemau, năcăjiții, să
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
de nasul orișicui Și mi-am pus pofta în cui, În loc cuiul să îl pun În pofta de care spun... Dintre câte-n vis visat-am Și cu-adevărat pupat-am Câte s-ar uita la mine Cine s-ar spurca și cine Ar mai pune-o, cum se spune, Fie chiar și băbăciune? Fost-am lele cât am fost, Azi adorm cu pușca-n post, Imposibil să mai tragă Fără gloanțe, fără vlagă... Dintre câte-n vers curtat-am Și
TOT SE VA GĂSI VREUNA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341541_a_342870]
-
să nu recunosc: Mă doare faptul că, astăzi, încă, asemenea oameni formați în năravurile abuzive, suspicioase, delatoare și lipsite de Dumnezeu, nu pot depăși acele năravuri. Și mă doare mult mai mult, când văd că, prin acele năravuri ei contaminează spurcând o bună parte din fațada orânduirii noastre democratice și fac rău social creind o opinie publică înclinată a crede că nu vom mai scăpa niciodată de năravurile rele ale trecutului. Că a avut sau nu Băsescu angajament scris cu securitatea
BATISTA PE ŢAMBAL de CORNELIU LEU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341710_a_343039]
-
și nici mâine și n-avem nici ieri... Mi-e-o silă imensă de cei ce-au promis bunăstare Sătui de minciună ai mei sunt mereu oropsiți Blesteme-nfocate rostesc și se uită spre soare De-a pururi să zaceți în temniți, spurcați ipocriți! Stăm zilnic smeriți așteptând la cozi de dreptate Cu suflete triste și-atât de scârbiți de minciună Poate știm să zâmbim... de scăpăm de potăi însetate De averi și de glorii, înghiți-i-ar țărâna străbună! REVOLTĂ Noapte de
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
vechi pierzându-se în negura timpului și nefiind nicidecum suficient studiat. De aceea am fost uimită să remarc și în tradiția kabila existența acestui lucru. Acum îmi este clar că a scuipa undeva, pe cineva sau pe ceva înseamnă a “spurca”, a dezaprobă sau a dezonora, a te separă și / sau a te îndepărta de un râu care te afectează. La români există: tradiția scuipatului în sân care te ferește de duhurile rele, scuipatul de deochi (care te ferește de reaua
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
existențial și rana pe care acesta ți-o sapă în carne fără ca să ai posibilitatea de a elimina nedreptatea făcută, a privi monstrul diavolesc în ochi și a-l lăsa volițional să-ți zgârie la nesfârșit fața ori să-ți spurce cu neobosită iraționalitate trupul, a deveni complet indiferent în fața morții, ca și cum aceasta nu ar fi un prag inevitabil al vieții către o dimensiune următoare a sa, a relativiza cu bună știință adevărul, eticul și esteticul, metamorfozându-le în principii fundamentale
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
a venit cu hrană și rănile i-a vindecat ! I-au aruncat trupul în Mare, ce-n valuri fost-a Botezat ! Iarăși scăpată de un Înger ; trupul din nou întemnițat Dar tatăl părăsit de suflet... (la fel ca trupu-i de spurcat !) Dion, noul Dregător, o chemă la judecată Iar ea Mărturisind pe DOMNUL, a rămas neânfricată ! Prin Minunile Divine, făcute chiar în suferință Mulți păgâni veneau la DOMNUL și în Dreapta Sa Credință ! Nou-Dregătorul Iulian, o puse-ntr-un cuptor încins Dar
SF.MC.HRISTINA, ERMOLAE SI PARASCHEVI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343414_a_344743]
-
ai fost și „omul” lor, tandrețe mare, ce amor... Profiți și pleci nemulțumit cu „dor de ducă” nesimțit. Lichea, mare farsor ! Acum te dai „independent”, dar ochii-ți urmăresc atent o nouă țintă de vânat că de ! ... la pofte ești spurcat... Obraz de inocent ! Oriunde mergi, orice-ai făcut tot minți mereu, să fii plăcut, dar lăcomia dă de gol atunci când mită iei un „pol”. Avar satisfăcut ... Da ! Vestea „ca de popă tuns” s-a dus și-acuma ești de plâns
„CANGURUL”... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377477_a_378806]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > DE-AVEM VOINȚA, VOM POSTI Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În orice zi din Calendar, postit-a unu ' de bucate Dar s-a spurcat cu multe gânduri, urâte vorbe dar și fapte... La aproapele-i atent, nu cum se poartă sau vorbește Ci la meniul ce-i e hrană, să vadă cât și cum postește ! DOMNUL IISUS A insistat la Adevăr Să ne aducă
DE-AVEM VOINTA, VOM POSTI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377498_a_378827]
-
atent, nu cum se poartă sau vorbește Ci la meniul ce-i e hrană, să vadă cât și cum postește ! DOMNUL IISUS A insistat la Adevăr Să ne aducă, Spunând că nu ce bagi în gură, vorba ce iese, ăia "spurca"! De n-ai hrană vegetală, poti lua-n "extremis" și de "dulce" Că hrană asta-i trecătoare și în haznale se va duce... Dar, vorba rea sau hulitoare, chiar de-i spusă într-o doară, Venind din inimă și cuget
DE-AVEM VOINTA, VOM POSTI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377498_a_378827]
-
mișcă timpul și locul deopotrivă - bau cuc oricum sunt eu și tu fiind cucă mai lipsea o preîntâmpinare de ducă ești sau nu ești târziu de tot cu ceva în brațe mult mai demult habar n-ai de pe ce tărâm spurcat de doi-trei pași umblați fără rost nici nu eram cum să fim - nici c-am fi fost ori oare unde când om fi - eu tu și toate continentele-nvârtite-mpreună fir-aș eu să fiu șio fir-ai tu să fii spre
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
de-alergătura pe-a lumii infinită sferă atâtea mii și mii de veacuri, ci silă-mi e de-a Terrei atmosferă: Cu arcul trag ca pân-acum ca el cu ea să se unească, dar sporu-i doar la-mperecheri ce spurcă ordinea firească. N-ajunge criza din familii (divorț și nerodiri perene) - asaltu-i dat de concubini și cupluri homo-lesbiene, care câștigă-ncet teren cu-ngăduința legii chioară prin guvernanți potrivnici firii, și-astfel morala-i de ocară. Au fost abateri și
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
ciulendre, Să bată fără milă cu verdele-n pământ, Pân-or sări grei bulgări din țarina tăcută, Ce bătătură largă imi puse lângă trup, Să fluiere din frunze-i tulpina de leurdă Și de-o putea-n zori cucul, mă spurce iar cântând... Lăsat-am vorbă...ție, ce te-am iubit tăcută, Ascunși de moartea lumii, fugind de Dumnezeu Ca, de-am să tac, frumoasă, din lumea mea urâtă, În groapa cu minuni, cu râsu-mi rozaceu, Să rogi să mă dezlege
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
un mod retrospectiv, pot spune că închisoarea a fost o binecuvântare. Au fost clipe grele, bineînțeles. Însă, totuși, niciodată n-o să trăim acele momente de intimitate cu Dumnezeu pe care le-am trăit atunci, în închisoare. Când vroiau să ne spurce în Vinerea Mare, asta era o regulă generală a pușcăriilor românești, ne dădeau să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
-ntreb ades) Să dau lui Zeus dintr-a mea cruce Ce-o port pe ghebu-mi mânjit de eres, Să-i plătesc suferința pe care mi-o aduce De când a-nceput ploaia bogată-n regres, De când viața mea încearcă s-o spurce Cu lovituri de bici și pe răni cu sare ades ? Răspunsul e unul și nu sună bine: Eu nu sunt capabil să mor cât mai des, Nu pot să fiu cel ce mereu revine Din propriul destin de nimeni cules
TĂRÂMUL UNDE PLOILE NU SE OPRESC VREODATĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381410_a_382739]