561 matches
-
preaînțeleptul Solomon/ L-a ispitit un templu să-i dureze/ În fața templului lui Dumnezeu,/ Pe muntele rușinii, închinîndu-și/ Pădure sacră-n valea lui Hinon,/ Gheena neagră și Tophet chemată/ De-aici, avînd drept pildă însuși Iadul./ Urmează-i Chemos, cea spurcata groază/ A fiilor lui Moab, din Aroar/ În Nebo și-n sălbaticul hotar/ Din miazăzi al țării Abarim;/ Din Hesebon pînă-n Horonaim,/ Moșia lui Seon și pînă peste/ Înfloritoare valea Sibma, plină/ de vii, domnind și în Elealé,/ Pînă în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În mișcare numeroase categorii ale gândirii „pre-religioase”(animism și/sau animatism, tabu, totemism, fetișism, mana etc.). În plus, el se bazează pe un ansamblu vast de credințe (referitoare la trup și suflet, viață și moarte, sănătate și boală, curat și spurcat, puteri lumești și puteri mistice etc.), implică numeroase tipuri de activități rituale (cum ar fi purificările, transa, consacrările, exorcismul, incantațiile, sacrificiile etc.) și creează sisteme rituale și cultice autonome (șamanismul, voodoo, cargo cult, ghost dance). Toate aceste elemente i-au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
parte se teme de puterile afișate sau ascunse ale celeilalte. Performerul actelor de vrăjitorie este o persoană pe care o anumită colectivitate o consideră marginală, neintegrată și neintegrabilă cultural. În terminologia lui Mary Douglas (1965), este o persoană ne-curată, spurcată, impură (unclean), o persoană aflată În afara categoriilor uzuale de clasificare, un membru imperfect În categoria sa („o ființă umană a cărei umanitate este negată”, În formularea altui cercetător - A. Saunders, 1995, p. 42). Punctele articulate, conștiente, ale structurii sociale sunt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai complex: el nu se bazează numai pe axele utilitare (domestic - sălbatic; consumabil - necomestibil; utilizabil În gospodărie - dăunător; producător - prădător), ci și pe axe spirituale precum cea a atitudinii animalului față de om (menește a bine - cobește), a statutului ontic (curat - spurcat) sau a atitudinii divinității (binecuvântat - blestemat). În felul acesta, În spațiul românesc, nu pot intra În sisteme sacrificiale animale ce reprezintă răul absolut, precum șarpele sau păianjenul, sau animale care, deși domestice, au o atitudine negativă față de om, precum calul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să le pot prinde/ Vârfurile tale/ Să trec peste ele/ Marea În cea parte/ Ce lumea-mi desparte./ - Eu nu pot Întinde/ Tu să le poți prinde/ Vârfurile mele/ Să treci peste ele/ Că-n mine-a puiat/ Din inimă spurcat/ Roșu șoimuleț/ Cu ochiul sumeț,/ Când nici vei gândi/ Puii te-or simți/ Și ei or șuiera/ De te-i spăria/ În mare-i cădea/ Și te-i Îneca.../ - Las să fie așa! (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288) Dialogul se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atunci Cassiodor amintește pe "pretutindeni temuții bulgari", care sunt numeroși (o "grămadă"), iar Ennodius subliniază puterea lor. Bulgarii cei "grozavi în toată lumea" după două secole vor fi prezentați de Teofan, după un izvor contemporan (Ioan de Antiohia), ca o "nație spurcată".2 În a doua jumătate a secolului al VI-lea, bulgarii își încep expedițiile de pradă împotriva Imperiului-Iordanes afirmă că bulgarii pradă în Tracia, iar împotriva lor luptă Mundo, descendent din Attila. Bulgarii sunt chemați în ajutor și de împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de cruda și impersonala funcționare a mecanismului punitiv, trec în prim-plan. Oroarea demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în „comică și spurcată tragedie titubantă”, teroarea în fața reducției umane duc scrierile când la un paroxism expresionist, când la intuiția, aproape kafkiană, a unei „vini nedefinite, ca un păienjeniș”. Cele trei romane ale lui A., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina, formează, nemărturisit, un
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
al ei talaz; Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri de cetate Sta neclintit Moldova țesând la pânza vremii, Viteji [î]i erau fiii și purtătorii stemii, Cei dătători de lege ș-așezători de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
octombrie 1928, chiar înainte de plecarea sa în India, Mircea Eliade a omagiat în Cuvântul activitatea Institutului de Istorie a Medicinei și a Farmaciei înființat la Cluj de Valeriu Bologa și studiile acestuia de folclor medical (printre care articolul intitulat „Florile spurcate”, 1926), tocmai pentru că erau elaborate „cu premise din istoria religiilor” (24, pp. 285-289). Zece ani mai târziu, Eliade a decis să editeze o „revistă de studii religioase”, Zalmoxis, pentru a „deprovincializa” studiile de folclor și de etnologie din România. „îmi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
biserică și angajat la Unitatea de prefabricate și confecții metalice a cooperativei Glina. Sărăcie, muncă, beții cu rom, Relu și Andrei - crai ai curții maidanelor și înjurăturilor, alături de Laur, vărul lui Relu, fiul mătușii Motănica și al țiganului Gilbert, un spurcat și nărăvit la toate cele. Aproape dostoievskian, Andrei coace planul de a-l fura pe moș Victor, patronul cooperativei, și de a trece clandestin granița la sârbi. Printr-un concurs de împrejurări, patronul este ucis de chiar fiul său, iar
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
lumii („Că lumea aceasta-i ca o miză mică, / Omul cât de-a hirea, este o nemică”), condiția umană împlinindu-se în confruntarea dintre „firea omenească” și „firea dobitocească”, într-o existență precară, presărată cu taine și ispite („Văzui pre spurcatul suindu-să buor, / S-agiungă ca chedrii tămâiei, la nuor”), cărora li se opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
crezuse chemat a participa direct la viața cetății. Poetul cu pumnul în gură poate spune limpede acum: „Cenzori! Scoateți-vă pumnul din gura mea!”, dar e nevoit și să constate: „Patrie - până și numele tău/ a încăput într-o gură spurcată!” (Lamentația I) sau „Vai nouă! am văzut cum îmbătrânește/ inexpugnabila capitală a Golaniei”. Poezia politică, cu accente de pamflet, încercată de D. ca modalitate de expresie directă, atinge nivelul artistic cel mai scăzut al întregii sale opere, redevenită aulic generalizatoare
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
ruși, amenințând fatal echilibrul cu greu menținut de Brâncoveanu -, niște „marghioli blestemați și de minte striini, cu carii viața lui își petrecea”, Ghinea ceaușul și Toderașcu, „brat David ceaușul”, sunt, primul - „marghiol, curvariu, becisnic, dă neam mojic și foarte om spurcat”, iar cel de-al doilea - „neam foarte ciocoiu, șcheau, varvar și plin de răotate”. Absența „blagorodniciei” - și ca atare lipsa de acces către gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă menită să îl discrediteze
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
zice să le fie pre lége și-i chiamă și întru moștenire. Iară canoanele pre cela ce e însurat a treia oară nu-l priiméște, ce-l țin ca o spurcăciune de la besérică; iară așa iaste mai mare și mai spurcată decât curvia. Drept acéia să nu se supuie întru osândirea săborului, adecă cel ce cu trei nunte să nu se pue cu ceia ce plângu, nice să se batjocurească cu un urgisit în săbor, ce într-alt chip, adică în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
texte ele sunt numite „neastâmpărate” ori „femei nărăvite”. Antim Ivireanul cunoștea aceste „adjuvante”, atunci când le reproșa credincioșilor săi că „pornesc” la „curvii și preacurvii de multe feliuri”, că își maculează „mâinile” „cu pipăiri grozave”, „auzurile” cu „cântece și cu cuvinte spurcate”, „ochii” cu „necuviincioase vederi și cu semne curvești”. Nu știu dacă - ziceam în cartea evocată mai sus - acele multe femei și fete pe care călătorul turc Evlia Celebi le vedea în Moldova și la București și le considera prostituate se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să află cu dânsele în curvie multă și-n toată necurățiia. Deci, deaca îmbătrâni Solomon, atât îi întoarseră muerile inima de cătră Dumnezeul lui Israel cătră dumnezeii lor, cât nu era nimic cu Dumnezeu inima lui, ci umbla tot după spurcatele și împuțitele lor lucruri și jertve.” Edificarea „capiștei” semnifică limpede această „dăspărțire de la Dumnezeu”: „Atunci zidi Solomon capiște naltă idolilor și alte lucruri spurcate și împuțite, așijderea făcu și tuturor muerilor sale deosebi și făcea jârtve dumnezeilor lor”. Mânia divină
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Israel cătră dumnezeii lor, cât nu era nimic cu Dumnezeu inima lui, ci umbla tot după spurcatele și împuțitele lor lucruri și jertve.” Edificarea „capiștei” semnifică limpede această „dăspărțire de la Dumnezeu”: „Atunci zidi Solomon capiște naltă idolilor și alte lucruri spurcate și împuțite, așijderea făcu și tuturor muerilor sale deosebi și făcea jârtve dumnezeilor lor”. Mânia divină (materializată prin desfacerea țării după moartea regelui) va fi, prin urmare, o reacție justificată, iar comentariului lui N.B., care, ca și în celelalte cazuri
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
bine sau mai rău din același pământ, încălzite mai mult sau mai puțin de același soare, înmulțindu-se în timp, rămânând fiecare cu individualitatea și soarta sa. Și toate vorbeau românește: mai răstit, mai duios, mai înțelept, mai cețos, mai spurcat, mai anapoda și-n câte alte feluri că deh! mare-i grădina Domnului - și apoi, nu-i așa? nici într-o familie, cât de mică, adeseori nu vorbesc toți aceeași limbă. Ba să vorbească toți aceeași limbă! Și să poarte
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de dragoste”. Atunci se auzi un glas aspru din colț : - Ili Popa și-a bătut muierea până i-a spus ce i-a pus în rachiu de l-a amăgit s-o ieie : colț de câne mort și oase pisate. - Spurcate-s muierile, se-ngrețoșă un flăcău. - Când zăceam de gălbănare, a mea mi-a dat trei păduchi în zeamă de siminoc, c-așa o învățase baba. Păduchi-s buni la gălbănare. - Ptiu ! - Fiecare boală are leacul ei, afară de rac. Racul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
frați și o mamă alcoolică? Nu, unchiule! Nu mă întorc. Am avut destulă grijă de ei. Am avut destulă grijă de toți. Și de voi, și de ei, de cei mai apropiați și de cei mai îndepărtați ai familiei! Pe spurcatul nume al naibii! Beneficiază de ajutorul meu financiar până și acele rude care sunt atât de îndepărtate încât nici nu-și mai amintesc de ramura mea de familie. N-ai ce-mi reproșa! Mi-am onorat obligația și chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gol. La rândul său, instructorul îl examinează critic, din cap până-n picioare, pe îndrăzneț. Trage cu putere de pandantivul ce-i atârnă pe piept. Ce te-ai împopoțonat cu capul ăsta ridicol de leu... hmm... lup... sau ce altă lighioană spurcată o fi? — Mă... ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu vă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l ri dice, ocazie cu care-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are voie să intre în contact cu nimic spurcat? îl mustră supărat pe bietul om. Bastonul tocmai la asta servește, să îndepărteze lumea. Ia-ți mai bine securea de jos și pleacă. Îl împinge nervos cu umărul și apucă brațele bătrânului pontif. — Ține-te de mine! îi poruncește. Culege
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]