1,505 matches
-
bunicii și străbunicii la baștinile lor ca fiind lumea lui Dumnezeu pe pământ”, își va fi zicând cel pornit să confirme asta. Colindând toate satele basarabene și călcând drumuri străine ca să ajungă la Moscova, Kiev, Lvov, Munchen, Viena, urcând potecile stâncoase ale Sf. Munte Athos ca să găsească mărturiile culturii și ortodoxiei românești trecute dincolo de hotarele gliei namului, Pavel Bălan a reușit, după ani mulți de dăruire sufletească și trudă trupească, să-și materializeze muzeul cel născut pe cât în minte, pe atât
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
alung? Decât întorc obrazul și mă apuc să plâng Când cântecul din țară e un oftat prelung. Mă bântuie vedenii de îngeri, de strămoși, De domnitori și de oieri cu chipul încruntat, De flori din văi adânci, păduri și munți stâncoși Și mă-ngrozește gândul la cât am așteptat... Dar nimeni nu-mi mai poate spune: Deșteaptă-te, române! Nu doar că-s treaz, dar nici noaptea n-am somn. Am țara mea și casa mea și am decis: de mâine
DECIZIE (TREZIT DIN SOMN ADÂNC) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369646_a_370975]
-
se strădui să tragă trupul angarului după el, în sens opus celui în care se află cuibul. Intui momentul în care mugurele avea să împrăștie tranchilizantul. Reuși totuși să se ascundă împreună cu creatură într-o grota deschisă sub nivelul peretelui stâncos, înainte de a se prăbuși fără vlaga. Nu aveau cum să scape! Mișunau cu toții, împânzind toată suprafața din jurul cuibului. Îi simțea, așa cum ei îl simțeau pe el. -- De ce mai ești cu mine? Îi făcu semn angarului să păstreze liniștea. Opri sângerarea
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
să-și sfarme țeasta de primă stâncă. Totul va fi bine! Nu trebuia decât să predea angarul și durerile lui vor înceta pentru totdeauna! Știa că nu erau gândurile lui! Locul în care era încolțit era unul dintre cele mai stâncoase de pe planetă. Dacă și-ar fi dat drumul în prăpastia care se cască la câțiva pași, și-ar fi zdrobit în întregime tot trupul, nu numai țeasta. Nu era necesar să facă asta! A-Ma avea rezolvare pentru toate! A
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
Important este să știi drumul până la miere. Îl știm? Nicidecum. Dar măcar ne străduim. Ne străduim să învățăm că nu orice pasăre cântă, nu orice colivie reprezintă neapărat o temniță și nu orice versant abrupt te aruncă într-un abis stâncos. Poate că sunt încercări, poate că sunt probe pe care trebuie să le dăm pentru a deveni mai buni, mai înțelepți, mai învățați, fiindcă singurul lucru din lumea asta care nu este ciclic este viața însăși. Sau este și ea
PRIETENIE, FLOARE RARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368117_a_369446]
-
Brun o căuta pe Hilda-n drum, unde-i Hilda, nu e Hilda, a plagiat-o ea pe Gilda? Aia ce venea din Cipru și s-a înecat în Tibru. Au plecat nemulțumiți câinii kapo nebeliți. Apărură maiestuoși corbii din Munții Stâncoși, ei în fine-au terminat trupulș meu, de l-au mâncat. Un corb spuse sentențios - din gunoi venim pe jos, în gunoi ne vom întoarce, nu în humă, scrie-n Carte. Semăna corbul c-un om cunoscut și la Vandome
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
atrage însă nu doar alpiniștii ambițioși, dornici să absolve trasee de maximă dificultate, ci și „plimbăreții” amatori. Deși e cunoscută mai ales ca una dintre cele mai propice zone ale Europei pentru turismul estival de cură heliomarină, fâșia de litoral stâncos din jurul orașului Alicante e una dintre adresele ținute destul de în secret de amatorii de drumeție simplă, relaxată. Unde mai pui că acest adevărat paradis de hiking e ușor de accesat din orice țară europeană, venind cu mașina sau zburând cu
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
în care verdele lanurilor de grâu și galbenul luminos al celor de rapiță ne-au ținut atenția trează, ne-au înviorat privirea și ne-au creat speranța unor recolte bogate. Abia când mi-a fost dat să vizitez o țară stâncoasă, cu multă piatră, mi-am dat seama câtă dreptate avea Nicolae Bălcescu când cu multă mândrie vorbea de teritorii românești chiar și din altă parte a țării „în care te afunzi ca într-o mare de grâu și porumb.” După
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
natură pe scena munților. Reîntors în mica stațiune turistul poate lua telecabina și de la înălțime să admire panoramă încântătoare care se desfășoară sub el sau, daca este cu mașina, să urce pe șoseaua ce șerpuiește că o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă pe fiecare colț de stâncă ce
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
de nori, ceața, stânci, arbuști și cer, creează prin neuniformitatea lor o imagine plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către crește, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. Părăsind înălțimile sterpe pătrunzi în cheile Argeșului cu splendorile lor. Șoseaua se prelinge pe langă abruptul stâncos, de partea cealaltă deschizându-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către crește, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. Părăsind înălțimile sterpe pătrunzi în cheile Argeșului cu splendorile lor. Șoseaua se prelinge pe langă abruptul stâncos, de partea cealaltă deschizându-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru, una dintre mărețile realizări ale regimului comunist
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
2003. [9]Idem. nr.8. [10]Idem. nr.8. [11]Sfântul Benedict(480-547) s-a născut în Nursia, o provincie a Italiei, din părinți slăviți și foarte bogați. Primește tunderea în monahism de la monahul Roman. Se retrage într-un munte stâncos unde va rămâne într-o peșteră timp de peste trei ani. Sfântul Benedict din Nursia avea duhul înaintea vederii, al vindecărilor, al scoaterii demonilor, al învierii morților; el se înfățișa unora la mari distanțe pe față; iar altora le apărea în
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VIS DE PIATRĂ Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului VIS DE PIATRĂ Vârf stâncos, uscat de soare cată gri-închis s-apară: Val înalt,născut din mare să-l umple de sare-amară Vânt nebun,plin de răcoare mângâind tăios,să-l doară Voalări de curcubeie în șuvoi de apă clară Voci perechi într-o chemare
VIS DE PIATRĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353570_a_354899]
-
mod discreționar. Tragedia începuse de fapt când, după doisprezece ani de domnie în Roma, Tiberius se stabilise în insula Caprae (Capri), situată în apropiere de portul Neapolis, acolo unde împăratul construise pentru sine luxoasa vilă Iovis, pe un promontoriu abrupt, stâncos și pitoresc, de unde conducea prin emisari și curieri, treburile imperiului. Magnificul îl desemnase pe prefectul gărzii pretoriene adică pe Lucius Aelius Seiano, ca reprezentant al său personal în Roma, și căruia îi acordase puteri aproape nelimitate în conducerea metropolei. Seiano
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
limpede de parcă spărgeau cerul cu vârfurile lor colorate precum luceferii. Soarele blând cu razele sale argintate împărțea lumina în mod egal și totul respira în tihnă. De priveam de pe malul pe care mă aflam, pe retine mi se imprima munții stâncoși ai Măcinului care părea îmbujorați de razele aplecate pe fruntea lor de foc. Cârduri de păsări brăzdau cerul cu zămislirile lor în zbor. Câte o pată blândă sau mănunchiuri în ședere pe coastele muntelui, se arăta ca în rugăciune ! Îmi
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
Ciungu al cărui nume a lăsat moștenire satul Ciunget de pe Latorița și Voinea de unde provine numele vestitei stațiuni Voineasa. Orașul Brezoi se află pe cursul inferior al Lotrului. Dar el cuprinde și o serie de suburbii. Cum ieși dintre versanții stâncoși ce parcă sugrumă drumul european de la Cârlige deodată zarea se deschide. Întâlnești pe partea dreaptă (dinspre Râmnicu Vâlcea) câteva moteluri și parcări, o stație peco și apoi imediat se ramifică un drum național la stânga care șerpuiește pe vale în sus
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
persoană din mașină separat (ca la noi la bac), numai că erau prețuri diferite pentru adulți și copii. După o călătorie de vreo oră, timp suficient pentru familiarizarea atât cu arhitectura clădirilor cât mai ales cu relieful norvegian, cu munții stâncoși însă nu prea înalți, împădurite cu pomi tineri și subțiri, am ajuns la Kristiansund, un oraș viu colorat, așezat pe stâncile a patru insule cu legături între ele prin poduri. Prima impresie a fost favorabilă. Încă mai exista zăpadă prin
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
În rândul hiperactivilor insulei se înscrie și categoria celor care o frecventează mânata de patimă pentru puseul de adrenalină la doze maxime, dar punând accent pe viață sănătoasă, fără excese consumiste. Pasionații de sporturi extreme optează pentru cățăratul pe versanții stâncoși sau pentru varii modalități de a calări valurile, cu sau fără motoare rapide sub tălpi, precum și pentru scufundările submarine la adâncimi periculoase. A nu se uită că, deși sub aspect geologic insula e o prelungire a lanțului munților betici, prăpastia
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
-și viață mai toți, sub mottoul conviețuirii pașnice, în armonie cu natura și cu semenii. Latura creativă, cosmopolita și hedonista a insulei se reflectă în ofertă gastronomica autohtonă, națională și internațională. Preparată cu pește prins în imediata apropiere a țărmului stâncos, mâncarea „bullit de peix”, un fel de ciorbă marinăreasca, este mâncarea clasică tradițională a insulei, steaua gastronomiei Ibizei și delicatesă supremă a localnicilor. Nu mai puțin de 40 de localuri sunt dotate cu certificatul de origine „Sabores d´Eivissa” („Gusturi
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
cu un câine cu blană împletita în plete tip Rasta, ca o replică a lui Bob Marley în versiune canina. Îmi las privirea să odihnească pe albastrul punctat de insule aruncate parcă la-ntâmplare. Ochi-mi rămân „agățați” de țărmul stâncos care iese din mare ca un colț de rechin supradimensional. Pentru o clipă mi se pare că m-aș află pe urmele lui Odiseu, chiar dacă știu că el s-a rătăcit ceva mai încolo în Mediterana, spre Grecia. Așa trebuie
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
Joyce, cu „umorile dumitale fantastice“ (p. 197). Între „textier“ ? (v. Mallarme) și „textologic“ (Valéry) e mică distanță. Epigrama crispata, dar extaziata caracterologic, cum și trebuie, devine în periodica volumului, jurnal de bord pe un ocean gotic (cuiburi grafice în munții stâncoși !). Autorul are meritul de a nu încurcă păserile - exemplarul sau specia. Noroc că nimic nu dispare, inerțial. „Scriitura corporală“ sau doar scriitura, lucrata într-o etică și o estetică sinuoase. Numai că nimeni nu stie ce se întâmplă cu textul
PLUMIERA – DESPRE URZICILE LUI ION PACHIA-TATOMIRESCU de MARCEL TURCU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354716_a_356045]
-
mental înaintea luptei cu sine și cu fiara pe care trebuia să o surprindă, să o răpună. Îi învățase ochii: sclipiri de fosfor și tăciune. Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
alge, culesese frunze, rădăcini, mușchi, petale, storsese sevă din liane și zemuri din fructe, le amestecase cu pulberi de rocă și scoarțe, cu sidef de scoici: culori groase, păstoase și crude în concavitatea pietrelor... Acum umbra lui se confunda peretelui stâncos. Amesteca sânge cu salivă... A deschis arcul brațelor, a închis ochii și a văzut clar fiara... Întâi ochii: reci, limpezi, strălucitori. Privirile ei ucigătoare l-au înfiorat. A vârât degetele în pasta unei pietre și, scrâșnind, țipând de ură și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Pe piept, pe umeri, pe coapse și pe față culori proaspete, mânjite, amestecul lor ancestral... Lăsa să îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de sus vărsând văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde... A tresărit zvâcnind, cu un salt s-a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
se pregătească escorta, dar Solaris îi spuse: − Îți mulțumesc, dar trebuie să înving timpul de unul singur! − Dar, Maria Ta!... Și prințul ieși că o furtună pe poarta palatului, îndreptându-se către Marea Anotimpurilor. A străbătut în drumul său munți stâncoși, cu vârfurile pierdute în zare și vai adânci. Într-o zi, s-a oprit la țărmul unei mari și i se păru cel mai ciudat loc pe care il văzuse. Valurile erau pictate în culorile curcubeului, iar zeci de pescăruși
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]