356 matches
-
ușor, În timp ce Binkie și Mickey pălăvrăgeau În continuare. Căldura sobei și ginul din cocktail o moleșiseră. Apoi Helen se aplecă să-și ia paharul și să mai bea, iar cînd reveni, se Întoarse și surprinse privirea lui Kay cu oarecare stînjeneală. — Pe cine crezi că am văzut azi? spuse ea. — Nu știu. Pe cine? — Pe-o prietenă de-a ta. Julia. Kay se holbă la ea. — Julia? Întrebă ea. Julia Standing? — Da. — Vrei să zici c-ai văzut-o pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tăvăleală pe canapea, sau cu un sărut plin de pasiune, dat În pragul ușii, la Încheierea serii. Nu am Înțeles niciodată toate astea. CÎnd l-am cunoscut pe Dan, am fost foarte fericită că nu a existat senzația asta de stînjeneală și că l-am simțit, de la bun Început, ca pe cel mai bun prieten al meu. Nu am fost nicicînd, cu nimeni, atît de În largul meu, atît de liberă să fiu eu Însămi. Nu suport gîndul că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
atâdiarătos aci, păi, aș amesteca afacerile cu plăcerea, Îț zichio. Se linge pe buze Înspre Lennox, care arată de parcă tocmai i-ar fi explodat rahatul de suflet. Mda Lennox, o să vezi tu. Pentru a-l scuti de și mai multă stânjeneală, Maisie se apucă să spună o istorioară despre unul dintre părinții orașului. — Tipu ăsta, primaru, asta iera mult Înainte date naște tu, fiule, dă Maisie din cap Înspre Ray, apoi se răsucește spre mine: Garantezi tu pentru iel Bruce? — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mămoasă, care abia dacă mergea la diverse activități extrașcolare cu alți copii, se învârtea tot timpul în jurul casei ca un câine credincios, din câte se părea, nici măcar această plecare nu fusese una la voia întâmplării, mă gândesc la ea cu stânjeneală și durere, o fetiță care are de îndeplinit o grea misiune, să pună cap la cap bucățile sparte ale unei vaze, cu asta se ocupă de opt ani de zile, iar odată cu ea, a crescut și misiunea aceasta a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am fost la Râm, am fost, se grăbi să zică Metodiu, dând mâna spătarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Masaj! - hotărî sultanul și-o luminiță ciudată îi sclipi pentru o clipă în ochi. După aceea? - întrebă el cu un glas care îi miră pe moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise cadâna. — Duș - hotărî sultanul. — Luminăția-ta - interveni timid viziriul - n-aș îndrăzni să vă tulbur măreața pauză dacă n-aș cunoaște cât de adâncă e grija ce purtați oriunde pentru acele întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost niște obiecte cu totul neînsemnate, întâmplător aflate acolo, ca niște solnițe. Stânjeneala lor, rod al unei profunde credințe atât în Cel de Sus, cât și în formele particulare de manifestare ale autorității acestuia prin Cei de mai Jos nu trecu neobservată de Metodiu, care grăi: — Frate Vasea, văd că tovarășii dumitale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la ceruri, oaspeții se simțiră o clipă rușinați. Văzând stânjeneala lor, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu grăi: — După semnele ce le am, nu mă îndoiesc că am dinainte-mi oameni de seamă. Părea-vi-s-ar oare o greșeală de neiertat dacă aș dori să cunosc numele domniilor-voastre? — Nicidecum - răspunse spătarul. Eu sunt, de-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ai decît să te legi la ochi dacă vrei, dar nu Încerca să mă Îmbrobodești și pe mine. — Da, poate că a existat totuși ceva. Cred că o agendă cu numere de telefon... Pentru prima oară am zărit o oarecare stînjeneală În mișcări, În clipa În care s-a Întors spre colțul unde fusese telefonul. Avusese de gînd să-și ronțăie unghia de la degetul mare, dar și-a dat seama pe loc de gest, așa că și l-a apropiat doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce semăna cu EL se strecurase dedesubt, pe un pled. Fratele stătea În picioare, cu cotul rezemat de mașină. ZÎmbea și avea gura deschisă - probabil Îi spunea ceva cumnatului. În privirile Îndreptate spre aparatul de fotografiat i se citea Însă stînjeneala. Purta o cămașă cu mîneci scurte și era Încălțat cu saboți din lemn. Fotografia respira un aer de familie... Eram dezamăgit. Deși ar fi trebuit să mă simt ușurat, eram decepționat de parcă așteptările mi-ar fi fost Înșelate. Din album
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar mergeam după a mea, să-i urmăresc pașii LUI și-i urmăream pe ai mei. Deodată, am Înghețat... și nu din pricina frigului... și nici din cauza băuturii sau a rușinii care Încerca să pună stăpînire pe mine... Perplexitatea cedase locul stînjenelii, care se transformase În teamă... Am urmărit cu privirea colțul blocului 3, de .. sus pînă jos... de jos pînă sus. Am tot numărat... Încă o dată, de două ori, de trei ori... Privirile-mi alergau ca ale unui nebun de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Eugen, cu sau fără zahăr? - Fără, te rog! Mulțumesc, sărut mâna! După acest schimb de cuvinte, aproape obligatorii în astfel de situații, Iuliana plecă la bucătărie, dezlipindu-și cu greu privirea de pe chipul mamei sale. Eugen își freca palmele, semn de stânjeneală ori de nehotărâre, cum destul de rar i se întâmpla. Doamna Luiza îi ocolea privirea și își oprea cu greu Tainicele cărări ale iubirii câte un oftat după fiecare replică exprimată ori ascultată. La fel de stingheri, amândoi și-au ocolit privirile preț
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se gândi că poate ar fi mai bine să tacă, pe urmă, în parcare, cu mâna pe mânerul portierei, a trecut peste propria ei afectare și a început să vorbească despre Carmina, Larisa, despre o anume datorie, nu-și alungase stânjeneala, nu credea o iotă din ce spunea. Ce jenant, venise fără să-și fi pregătit discursul, crezuse că se va orienta la fața locului, că va reuși să intre în rol, nu încerca să depășească emoția provocată de privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dădeam perfect de bine seama că revolta mea nu va da nici un rezultat, dar simțeam că nu pot proceda altfel. Singurul lucru pe care am reușit să-l fac a fost să mă izolez de colegi. Plutea un aer de stânjeneală în clasă când profesorii strigau catalogul și eu refuzam să răspund, dar puțin îmi păsa. Nimeni nu-mi mai adresa nici un cuvânt și nici eu nu vorbeam cu nimeni. În a doua săptămână a lunii septembrie am ajuns la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un lucru atât de evident, s-a răsucit pe călcâiul pantofului cu tocul rupt și s-a așezat pe scaunul de lângă femeia cu batic pe cap. Abia atunci l-a observat pe soțul acesteia care stătea nemișcat, aproape paralizat de stânjeneală. Nu părea să o judece pe Zeliha, ci mai curând să se bălăcească În neplăcerea de-a fi singurul bărbat de acolo, din acea zonă țipător de feminină. Pentru o clipă, lui Zeliha i s-a făcut milă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
coperți lucioase, ca pentru a se pătrunde de evidența chinuitoare că nici o femeie atât de perfectă nu avea să-l dorească vreodată. Mustafa nu avea să uite niciodată expresia răutăcioasă de pe chipul lui Zeliha când Îl făcuse un „falus prețios“. Stânjeneala acelui moment Îl făcea și acum să roșească. Știa că Zeliha putea citi dincolo de masculinitatea lui forțată adevărata poveste a educației sale. Ea Înțelegea că el fusese răsfățat și hrănit cu lingura de o mamă asuprită, intimidată și bătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deschis Încet și capul mătușii Banu s-a ivit În cadrul ei. Avea o eșarfă trandafirie, legată neglijent pe cap și o cămașă de noapte lungă și pastelată. Trezindu-se la ora aia pentru rugăciune, zărise lumină În camera fetelor. Cu stânjeneala tuturor cuvintelor din engleză care Îi lipseau Întipărită pe chip, mătușa Banu a făcut o serie de gesturi, de parcă ar fi jucat și ea șarade. A scuturat din cap, a Încruntat din sprâncene și apoi a fluturat spre ea arătătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e înconjurat de atîta glorie și oficialitate să cunoască, cum să zic, lumea normală, viața noastră, oamenii de bine cînd nu sînt prinși în protocoale, în disciplina ierarhiei..." Cantacuzino se înroși în obraz, putea fi și de încîntare și de stînjeneală, fornăi ca un cal la adăpat, totul la el amintea de cîmp, de viața la țară, de pădure, dacă te uitai la el nicicum n-ai fi crezut că e un boier, nu unul oarecare, ci un adevărat boier care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
idealismului și ea trebuie exploatată. Idealismul trebuie folosit la maximum." Era limpede că nu dădea-doi bani pe el. Toți cei care aflau, aidoma, cum îl cheamă, continuau conversația adresîndu-se cu "Leonard, domnule Leonard", chiar "Leo, Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală, prevenitori. Basarab Cantacuzino dădea de-a dreptul, nici că-i păsa. Se îmbățoșă, îl privi ironic, cît putea el să fie de ironic după ce băuse vreo trei pahare de coniac pe căldura aia. "exploatarea idealismului? Asta-i cinism curat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cred că mă îndrăgostesc de tine, Francesca Tyler. Blând, dar ferm, îi scoase șorțul mare în dungi și o conduse în dormitor. Capitolul 6 Acum când venise în sfârșit momentul, Fran își închipui că va fi cuprinsă de timiditate sau stânjeneală, dar simțind respirația fierbinte a lui Laurence pe gâtul ei și atingerea solidă a trupului lui, nu fu conștientă decât de o senzație de ușurare. O dorea, de fapt. Cu neașteptată îndemânare, el îi desfăcu fiecare nasture al rochiei albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
atât de bine dispus, încât îi venea să-l omoare. — Jack ă Un gând cu adevărat îngrozitor îi răsări în minte, făcând-o aproape să-și verse ceaiul. Da? — Azi-noapte, noi doi, n-am, ăăăă? se opri, cuprinsă de o stânjeneală teribilă. — Făcut dragoste pătimaș? Nu-ți amintești de suportul de spălat vasele? Fran păli. — Ce suport de spălat vasele? — Scena aceea din Atracție fatală. Ai zis că vrei s-o recreezi. — N-am zis asta! — Nu, confirmă el, distrându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe ușă afară pentru că îi prinsese bând bere. Nu voise să-i mărturisească acest lucru lui Jack, așa că se gândise că ar fi mai bine să se strecoare pe furiș în casă. Acum dăduse de dracu’. Încercă să-și ascundă stânjeneala, luându-și un aer exagerat de relaxat. Îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt Ben. Și apoi, de parcă nu mai găsea alte subiecte de conversație: — Vrei o periuță de dinți? Tata are mai multe de rezervă în dulăpior. O, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu cumva era el. Însă era Ronnie Newlands, unul din partenerii principali de la Newlands, cea mai mare agenție imobiliară din Woodbury și cel mai important client promovat de Citizen. — Ronnie, se entuziasmă Fran, ce surpriză plăcută! Ceva din tonul lui - stânjeneală? curtoazie exagerată? alegerea cu grijă a cuvintelor spre deosebire de tonul amical, fără ascunzișuri, care îi era tipic lui Newlands - o avertiză că urma ceva neașteptat. Dar nici măcar asta nu o pregăti pentru întreaga intensitate a loviturii pe care o primi. Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
hotărî să verifice dacă Ben ajunsese acasă. Îi răspunse robotul și era gata să închidă când o întrerupse vocea lui Ben, cerându-și scuze că intrase robotul din greșeală. — Ben, sunt Francesca Tyler, fiica lui Ralph Tyler. Încercă să ascundă stânjeneala care i se strecura în voce amintindu-și cum se cunoscuseră. — Ascultă, l-ai văzut cumva pe tata astăzi? Ben voise să-i vorbească despre cu totul altceva, despre cât de mult o plăcea tatăl lui și despre ce greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bine. Era aproape de neconceput că acele forme alcătuiau un făt și că acesta trăia și creștea înăuntrul ei. — Acolo bate inima fătului. Fata arătă spre o formă care pulsa regulat. — Bate mult mai repede când este în pântecele mamei. Spre stânjeneala ei nemăsurată, ochii lui Fran se umplură de lacrimi. Cât de ușor era să creezi o altă ființă umană, o simplă neglijență, o pastilă pe care uitai s-o iei, un prezervativ nefolosit, și acel moment banal, trecut cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]