3,144 matches
-
pe unde face pipi. În cîteva săptămîni, Boule-de-neige a ajuns motan În toată regula. Sau pisică. Era melancolic(ă) și avea o privire ciudată. Nu mieuna niciodată, nu se juca deloc cu șoricelul de cauciuc pe care i-l cumpărase stăpîna sa. Uneori se privea minute În șir În oglindă. Cum s-ar zice, ducea o existență foarte discretă. Oricum ar fi fost, doamna Delilah se atașase afectiv de el (ea) foarte mult. Nu e deloc exagerat să afirmăm că Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe unde se nimerește. Dar unde s-a mai pomenit așa ceva? Și fiindcă Boule-de-neige abia deschidea ochii, privind-o oarecum printre gene, adăuga: Ei, poftim! Te-ai supărat degeaba! Ceea ce, evident, nu era adevărat. De altfel, În prezența noii sale stăpîne, Boule-de-neige era foarte liniștit. Ce se Întîmpla după plecarea ei de acasă știa numai el. Poate că nu se Întîmpla nimic. Într-un tîrziu, doamna Agneta descoperea, totuși, fie că perdeaua fusese zgîriată, fie că vreo cutie cu orez uitată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am gîndit tot timpul că prin atitudinea mea puteam să le dau o mînă de ajutor și altora. Sînteți sigură că vreți să-mi spuneți mie despre toate astea? zise Poștașul. — Altfel n-aș mai fi deschis subiectul, zise Angelina stăpînă pe sine. — Știu și eu? Mă gîndeam că una e să încredințezi cuiva un secret sigilat într-un plic care trebuie depus simplu la o anumită destinație, și alta e ca cineva să-ți facă oral o destăinuire intimă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe care copăcei de plastic cu flori albe, cerate sunt Înfipți În ghivece pline cu un praf ce imită pământul, ea se plimbă dintr-un colț Într-altul cu o nervozitate care-l neliniștește pe buldogul somnolent. Acesta Își urmărește stăpâna cu o curiozitate placidă, și În același timp agasantă. De când s-a luminat de ziuă, terasa pare puntea unui vapor de pe care ea privește un orizont care se cere promițător. Are Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mor ei sunt brontozaurii obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul ei n-a mai apucat să-ți citească romanul. S-a stins din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul ei n-a mai apucat să-ți citească romanul. S-a stins din viață acum câteva zile. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu se putea controla. Dar Într-o după-masă cineva a bătut la ușă. Și deoarece corespondența fusese deja predată, mama Dorei a deschis ușa. Era unchiul Fritz. Tocmai Își terminase tura și ar fi vrut să schimbe două vorbe cu stăpâna casei - Între patru ochi, dacă era cu putință. La jumătate de oră după ce a plecat, mama Dorei a invitat-o pe fiica ei În bucătărie. Era adevărat ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în marea lor majoritate docheri. Docheri evrei? Da. Pufnesc în râs și ea mă întreabă ce mi se pare așa de nostim. Mă excită silueta ei minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită de simțul umorului! Nici nu știu dacă mi-ar îngădui să comand și pentru ea, chiar dacă i-aș vorbi limba. Ce preferi, mă întreabă ea după ce amândoi am dat pe gât câte o sticlă de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
idee. Căci atunci când spusese că avea câteva lucruri de făcut, „lucruri“ nu era ceva vag, ci un concept Întronat și triumfant pentru care mintea ei era foaierul luminat și o mulțime murmurândă și aprobatoare. Totul se potrivea, așa că se simți stăpână pe situație și Începu să calculeze cât spațiu or să-i acorde acolo În Londra. Nu fusese niciodată până acum pe prima pagină a ziarului. Mai erau conferința pentru dezarmare și arestarea unui membru al Camerei Lorzilor pentru delapidare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În față pentru a se echilibra și atinse fața doctorului. Acesta nu se mișcă și, deși fața Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea veche. Țipă o dată și apoi rămase tăcută și stăpână pe sine. Căută chibriturile și aprinse o făclie. Dar mâna Îi tremura. Nervii Îi cedau sub povara responsabilităților pe care le avea, chiar dacă n-o lăsaseră de tot. I se părea că, Începând cu o săptămână În urmă, fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ascundă după pianul care se Întindea ca o platformă lustruită Între ei. Era mică și cenușie, Îmbrăcată modern, dar hainele nu i se potriveau. Îi amintea lui Myatt de o cameristă vârstnică, care poartă rochiile de care s-a lipsit stăpâna. Sub braț avea un maldăr de cusături și șopti un bun venit de acolo de unde era, fără a se aventura mai În față, pe podeaua scăldată de soare. — Spune, Emma, Întrebă domnul Stein, ai primit vreo veste de la soțul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce? Dumneavoastră ați predat Latina și Franceza. Nu-mi amintesc să vă fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul, retrăgîndu-se. Nu vor să vă dea și dumneavoastră în cărți, dom' profesor? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ani, după cîte am aflat. Ai aflat prost! șoptește apăsat profesorul. Cînd alții dădeau bir cu fugiții și-și negau opiniile din ajun, eu am rămas pe poziții. O vezi pe bătrîna de colo, arată el cu privirea spre stăpîna cățelușei e fosta soție a profesorului Bujoreanu. Cînd a fost discutat pentru activitatea sa, am fost printre puținii care l-am apărat. Erați tînăr, sincer, nu știați regula jocului. Și-ați stat în umbră pînă a fost reabilitat, apoi bum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copiii de izbînda lor, fericiți că pentru cățelușă a mînca nu-i un chin, ca pentru ei. Mama lor sare de pe scaun ca arsă, intră între ei ca un uliu, ia cățelușa pe laba piciorului și o aruncă în direcția stăpînei, apoi începe să-i plesnească pe copii cu vîrful palmei unde apucă: Paștele mamei voastre de draci! Mi-ați scos sufletul... Ce-o să mai mîncați de-acu'? Soțul încearcă o vorbă, dar văzîndu-și soția cum se încinge lovind mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jos, a învelit-o în broboadă și o ține strîns la piept, ca pe un copil mic. În sală, rumoarea stîrnită se stinge greu. Bătrîna cu ochelari uită un timp de pasiență și-și amintește de primul ginere, obligînd-o pe stăpîna cățelușei să o asculte. Uite așa ar trebui să facă din cînd în cînd și Virgil cu Coca spune soțul, venind iarăși de pe saltea lîngă ea -, că domn-domn, dar ești domn cînd ai o doamnă... Nu ți-e rușine, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în întreaga sală a restaurantului, ca și cum i-ar face lui în necaz, larma și buna dispoziție s-au instaurat definitiv. Andrei umblă printre mese cu canistra și mai toarnă un rînd. Bătrîna cu ochelari a chemat-o lîngă ea pe stăpîna cățelușei să aibă cu cine discuta. Copiii și-au mai potolit foamea, dar observînd paharele ce le-au fost interzise, întind mîinile cu ambiție, ca pînă la urmă părinții să-i lase să-și moaie vîrful degetului arătător, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori doi, începe toamna vieții și niciodată nu va mai avea șansa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar. Nina s-a culcat din nou, cu ceafa rezemată de brațul actorului, învelită pe picioare cu pătura aspră, înfrumusețîndu-și fața adormită cu un surîs de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care o ceartă mereu. Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna și trage în direcția ușii. Bărbate, ai dreptate, se întîmplă ceva! se sperie țăranca, sărind în picioare, strîngîndu-și sumanul la piept, amintindu-și că, în '40, așa s-a zbătut cîinele lor în lanț, l-a rupt și a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe fată cu capul de roată în timp ce toți ceilalți, îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se uită înăuntru. Nimeni spune el Paulei, care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mătase s-a răspândit până în Occident. Autenticitatea întâmplării este confirmată și de o gravură descoperită de un explorator ungur în Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură. Aceasta arată o nobilă, îmbrăcată somptuos și încadrată de slujnice. Cea din stânga arată cu degetul spre capul stăpânei. Este posibil ca aceasta să fie chiar prințesa care a dus viermii de mătase și semințele de dud în lumea occidentală. Originea și evoluția caracterelor chinezești Caracterul chinezesc este una dintre cele mai vechi forme de scriere, cu o largă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nici asta nu i-a convenit: aveați să vă vedeți direct acolo, la „Limbile botno-ugrice“, toți știu unde e, e suficient să întrebi pe cineva. Ai înțeles, în fine, că Ludmilei, cu tot aerul ei delicat, îi place să fie stăpână pe situație, să decidă ea totul: nu-ți rămâne decât să te conformezi. Sosești, punctual, la Universitate, îți croiești drum printre fetele și băieții așezați pe scările monumentale; te învârți, pierdut, între zidurile austere, pe care studenții le-au ilustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de sânge, nu printre noi, sărmani indieni... Nu ți-a spus tatăl tău? — Nu mi-a spus niciodată nimic, ți-o jur, Anacleta. Nu știu cine e mama mea... Anacleta ridică o mână și arată spre prima curte. — De ce n-a vrut stăpâna să te primească? De ce te-a trimis să stai aici cu slugile? La ea te-a trimis tatăl tău, nu la noi. Du-te și te prezintă la Dona Jazmina, spune-i: „Sunt Nacho Zamora y Alvarado, tatăl meu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]