564 matches
-
un perete scund. În camera lui Heidi, băiatul cu bagajele deschise ferestrele. Nu aveau plase, iar lângă fereastră se puteau vedea resturi de bețișoare contra insectelor și borcane cu ulei de citronella, toate semne Îngrijorătoare care confirmau faptul că apele stătute de sub aleile-ponton erau cuiburi unde țânțarii se reproduceau În voie. O ușă mai Încolo, Marlena și Esmé erau amândouă numai exclamații de Încântare la vederea lacului, Întrebându-se dacă nu cumva acesta chiar era paradisul, Shangri-La. Harry era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lipitori? - Le ține Într-un borcănel la Întuneric și, când e nevoie, le scoate de acolo c-o pensetă și le pune la locul potrivit. - Cred că o să am nevoie de serviciile lui, murmură oaspetele. Sângele-mi miroase a mâl stătut, va trebui să-l reîmprospătez. - Dacă aveți nevoie de lipitori, nu aveți decât să vă duceți seara pe malul iazului, sunt acolo câte vreți... Numai că trebuie să aveți grijă să nu adormiți, că nu vă mai treziți. Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce stătea ghemuită În interiorul Mașei-ou, cu căldărușa Între genunchi, observând cu uimire cum lucrurile din jurul ei, În aparență neschimbate, capătă noi contururi. În interiorul oului era cald și bine. Numai mirosul se dovedi a fi nu tocmai plăcut. Mirosea a cameră stătută și a pește prăjit. Respirând cu greutate, Mașa simțea că i se face din ce În ce mai greață, Încercând din răsputeri să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fi, ca și cea veche, o ficțiune. Poate că mai multe elemente de realitate vor fi Încorporate În noua versiune. Dar considerentul important era acela că viața trebuia să-și recapete plenitudinea, turgescența ei mulțumită de sine. Toate cele vechi, stătute trebuiau, firește, distruse pentru ca noi să fim mai aproape de natură. A fi mai aproape de natură era necesar pentru a păstra un echilibru Între realizările Metodei moderne. Nemții fuseseră giganții acestei Metode În industrie și război. Pentru a se relaxa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la zidurile herniare de pânză, cele două perechi de ochelari cu lentile negre, tubul curbat gros ca șopârla din mână, de culoare rozalie, ciocolatie, stătută și sugerând puternic nou-născutul pe care era menit să-l facă. Urât, odios; hilar, și totuși important. Iar domnul Sammler Însuși (una dintre acele invazii mintale pe care nu mai avea rost să Încerci să o Înfrunți) era obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
balustradă pe luxul obositor al covorului. Locul lui era la spital. O rudă În vârstă În sala de așteptare. Mult mai potrivit. La primul etaj, dormitoarele. Se mișcă cu precauție În Întuneric. În aerul Închis din casă se simțeau mirosuri stătute de săpun și colonie. Nimeni nu aerisise În ultima vreme. Auzi un zgomot de apă, o ușoară mișcare Într-o cadă plină. Un lipăit. Întinse mâna Înăuntru, cu Încheietura Îndoită, alunecând pe peretele acoperit de faianță până găsi comutatorul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu e un moment potrivit să cunoști profesori. Dacă ar fi să desenezi un grafic cu starea psihică a profesorului într-o zi de școală, pauza de după-amiază ar echivala cu cea mai joasă curbă. Aerul în cancelarie are ceva stătut, apăsător. Discursurile voioase de dimineață s-au dus, iar acei membrii ai corpului didactic care nu se învârt fără rost, verificându-și orarele sau cine mai știe ce, stau trântiți într-o liniște lugubră. (Ca să fim corecți, faptul că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întorcându-se din mansardă decât atunci când era deja în spatele meu. Ce cauți aici? am auzit o voce și când m-am întors Sheba era în spatele meu în cămașă de noapte. Părul îi atârna dezordonat. În jurul ei plutea un miros neplăcut, stătut. — Mă... mă uitam la sculptura ta, am protestat stupid. Îmi era frică. — Ieși afară! Ieși afară! a țipat ea. Ne-am holbat una la alta și pentru o clipă am crezut că avea să mă atace. Apoi, destul de brusc, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
perioada 1965-1989. Centrul de obsesie s-a mutat în tranziție tot pe „obsedantul deceniu”. Ca și când pușcăria generalizată a anilor ’80 nu a existat. Ea este însă vie încă în mulți dintre noi. Poate de aceea ne comportăm ca niște deținuți stătuți care au scăpat de după gratii și își exercită libertatea violând, scuipând, producând deșeuri și exhibându-și resentimentele. Ca psiholog, ai putea să fii ceva mai simpatetic. Vocile publice și mai ales parlamentarii sunt oameni cu un dram de viitor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
baza unei literaturi în care pușca apare, încă din abecedar, ca ingredient nelipsit al bărbatului kosovar.. Îi vedeam trecând râuri-râuri pe tinerii localnici pe străzile Priștinei, la lăsarea serii, cu un freamăt de bărbăție războinică reprimată, foindu-se de colo-colo stătuți și fără ocupație. Aerul era de nerespirat din cauza generatoarelor de electricitate pe motorină. Rețeaua publică de electricitate, ca și calea ferată au rămas amintiri din perioada ocupației sârbe. Inserție. Orientul este poate locul în care afli, frapant de repede, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
examene pentru amândouă clasele într-un an, o voință ce depășea, pentru mine, orice posibilitate de gândire, - dar prezența lui, de adolescent, lumina casa cu flacăra și vioiciunea cu care se confirmă continuitatea generațiilor, alungarea mucegaiului de pe pereții din casele stătute, locuite, îndeobște și pe nedrept, de bătrâni. Cât despre această continuitate, voioasă și zgomotoasă era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de trestii și papură, spre mal. Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării. —Boierule, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când trecea pe lângă ea, prin umbră, câte un locuitor tăcut al mahalalei. Nici n-o băga în samă; își căta de drum. Ea se oprea, asculta răsunetul înăbușit al pașilor, apoi pornea iarăși. Un vânt cald cu mirosuri de pe bălțile stătute de la răscruci sufla în răstimpuri; noaptea era fără lună, și stelele erau așa de multe, ca boabe nenumărate de aur și ca o nesfârșită pleavă a boabelor, risipită în toată întinderea albastră a văzduhului. Lumini ardeau în casele scunde, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Poate că acolo există o relație cauzală. Poate că nu. Poate că e ceva care te privește. Poate că nu. își dai seama că nici noi nu știm totul. — încă o întrebare, am cerut. Aerul din bula mea era deja stătut. Trebuia să plec în curând. — Ei bine? — Este posibil să Conceptualizezi o Dimensiune... Endimiunse... care să nu mai conțină nici un Obiect? A urmat o pauză lungă, în care am simțit cum între gorfii strânși acolo se transmiteau idei complexe. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă se sfârșise, Începutul ei era la fel de năclăit ca și Începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia În aer. Prin storurile trase se strecura o dâră de lumină care-i scrijelea ochii. Era ca și cum cineva i-ar fi apropiat globii oculari de polizor și În contact cu piatra dură de pe suprafața lor ar fi sărit scântei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta În chip de Napoleon. Un Napoleon tronând peste munți de sticle golite și pahare. Sub picioarele lui Napoleon zăceau și Noimann, și Lily Fundyfer și inginerul Edward. Bărbia sa se mișca spasmodic În aerul stătut. A cui era Însă treimea de buze, ce-i apărea lui Noimann În chip de pentagon? La ce fel de buze făceau aluzie versurile? Imaginația sa bolnavă scotea din adâncuri lucruri greu de deslușit la prima vedere. „Scule profesionale. DODEMAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mâna cuiva mângâindu-i pieptul și sări ca ars... În cavou nu mai era decât el... Medicul umbla de colo până colo, ținând un pahar de coniac În mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
camera pedagogului“, a fost destinată (și Încă mai este) păstrării lenjeriei de pat de la toate camerele de la etajul Întâi. Grințu privește din nou ceașca plină de mucuri și Își amintește sau descoperă cu neplăcere că a dormit În acest miros stătut de fum de tutun. Încearcă să folosească această informație pentru a-și explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-a fost frig toată noaptea, s-a trezit de mai multe ori clănțănind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe să te încânte și să te descânte în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
accidente de mașină zăceau aliniate pe tărgile morgii, asistenții agățând etichetele numerotate de degetele mari de la picioare, polițiști în uniformă compunând rapoarte de deces, cei de la Medicina Legală sudând țigară de la țigară, să blocheze duhoarea sângelui, formaldehidei și a rănilor stătute. Danny o luă pe scurtătură prin ieșirea de incendiu și trecu în zona rampei de acces a Orașului, întrerupând un trio format din trei polițiști metropolitani cântând „An Nou cu fericire”. Înăuntru decorul era același ca pe teritoriul Comitatului, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
afară, pe trotuar, discutând cu cei care beau, apoi cu cei care serveau cafea și gogoși. Se fixă asupra unui negru înalt, cu o cutie de contrabas, îl luă de mână și îl târî înăuntru. Danny simți mirosul de sudoare stătută, frunze veștede și apă de gură ce venea dinspre individ, de parcă pardesiul care îi ajungea până la genunchi constituia adresa lui permanentă. Femeia zise: — El e Chester Brown. Îl cunoaște pe Marty Goines. Danny îi arătă lui Brown cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
multe intervenții polițienești îl vor ajuta să sară de pe fix și unu contra unu că va cina la Nickodell și apoi își va petrece seara acasă, redactând un raport despre mizeriile culese. Putea mirosi transpirația de poponar peste sudoarea lui stătută și simți că era pe cale să se lase cuprins de o melancolie subită. La jumătatea drumului spre birou deschise puțin fereastra mașinii, pentru ca aerul și stropii de ploaie să-l mai învioreze, apoi schimbă direcția și se duse direct acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]