565 matches
-
de baie. Acum este, fără nici o urmă de îndoială, bolnav, nădușind și tremurând, scuturat de frisoane, ca un om în stare de șoc. Deasupra feșelor albe i se vede doar capul, ca al unui nou-născut prematur, are ochii înroșiți, e stacojiu la față și neplăcut umflat. Arată ca și cum ar fi fost murat, ceea ce este mai mult sau mai puțin adevărat. — Sunt pe moarte, zice el cu un glas subțirel. — Poate așa este, răspunde Anjali cu brutalitate, acoperindu-și fața cu poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al prințului Albert Vitor, primul din provincia Punjab. Era ușor să ajungă de acolo la Peshawar, Pindi sau Simla și, cu toate că orașul în sine nu se distinge prin nimic, popota ofițerilor era ca o frăție în nuanțe de albastru și stacojiu, unde jucau cu disperare Lapte Gros (un joc care pe civili îi lasa epuizați, cu ochii încercănați, scaunele și mesele rupte și nota de plată lunară umflată) și astfel de manifestări erau nu numai tolerate, ci și încurajate de comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum a sărit cu abilitate peste șanț, invitată la Peshawar Vale Hounds. PVH vâna șacali în cele mai bune zone din India. Privett-Clampe era un membru de vază și toată lumea era de acord că-i stătea foarte bine în haina stacojie cu gulerul albastru deschis. La fată l-a impresionat cât de bine a executat săritura. Pe când calul s-a întins spre bancul îndepărtat, ea s-a aplecat în față, făcând corp comun cu el și revenind ușor în șa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-și pierde controlul, ridicând piciorul de pe suport, căzând șI lovindu-se de mama sa. Lady Tredgold o fixează pe Star cu o privire ucigătoare, în timp ce obrajii și fruntea ei trec distinct prin umbră de culoare de la roșu brun la stacojiu. — O, Doamne! exclamă Star. Încăperea se cufundă în tăcere. Niște poeți georgieni care încercau să plece în semn de protest față de folosirea versului liber de către Selwyn, se întorc să vadă de ce nu i-a observat nimeni. Cineva începe să aplaude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o pădure magică înțesată cu copaci și tufe cu flori, mai verde chiar decât zonele de țară. Prin frunziș se ițesc strălucind plăcile vechi, din ceramică galbenă ca aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile răsucite în sus, magnific ornate. Stând pe vârful dealului, mă simt copleșită de ideea că am fost binecuvântată de energia celestă. Am făcut dragoste cu Fiul Cerului. Mai mult, asta se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a abandonat la Dobrina. Pe peron, o pereche de țărani clefăia boțuri de pîine. Liniștit, bărbatul întrebă: - Aici cît șade hodoroaga? - Pînă la opt, răspunse femeia. - Oare cît să fie oara? - Cine știe... Un moș informă pe ceferistul cu fața stacojie care mătura peronul că merge la tîrg pentru „ochilari de pensionar”. Misterios, adăogă: - Dacă nu miști, nu piști! Măturătorul, care îl zădărîse mai devreme cu un „Hai să trăiești, moșu’, da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
culturii părintești iar aceasta se vădea pînă și în nazalele și nearticulatele lor vocalizări. Clădită din perne de carne deasupra cărora pluteau niște zulufi vopsiți, părînd o turtă de floarea-soarelui, la „alu’ Zup” îi mijeau ochii din fundul unor găuri stacojii; obrajii ei zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea se bucura de faima de a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt, să oprească alături. Apa era liniștită. Munții din împrejurimi erau împăcați. Nu se auzea decât vâsla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Plini de sânge, oamenii lui Sakuma fugeau urlând spre locul unde era Maeda. — Nu intrați în panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai ușori decît vulturii, mai tari decît leii. 24. Fiicele lui Israel! plîngeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre! 25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale! 26. Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
ar fi să abandonezi întregul proiect. — Asta nu pot. Lucrurile au mers prea departe ca să dau acum înapoi. Și-apoi, nici nu vreau. — Bine. Dar când o să-ți explodeze totul în față, adu-ți aminte că te-am avertizat. — Litera stacojie. Titlul îți e cunoscut, da? Am citit-o în clasa a unsprezecea. La doamna O’Flaherty, a patra oră. — Toți am avut-o de citit în liceu, nu? O operă clasică americană. Una dintre cele mai celebre cărți scrise vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doamna O’Flaherty, a patra oră. — Toți am avut-o de citit în liceu, nu? O operă clasică americană. Una dintre cele mai celebre cărți scrise vreodată. — Vrei să spui că tu și Gordon intenționați să falsificați manuscrisul la Litera stacojie? Și originalul lui Hawthorne? — Aici e toată frumusețea. Manuscrisul lui Hawthorne a dispărut. Cu excepția paginii de titlu, care se găsește acum la biblioteca Morgan. Dar nu știe nimeni ce s-a întâmplat cu restul cărții. Sunt unii care susțin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tipografii au aruncat pur și simplu foile la gunoi sau că le-au folosit să-și aprindă pipele. Asta e varianta mea preferată. O șleahtă de muncitori trențăroși de la o tipografie din Boston, aprinzându-și pipele de coceni cu Litera stacojie. Oricare ar fi versiunea reală, întreaga afacere e suficient de incertă ca să ne putem închipui că manuscrisul nu s-a pierdut, de fapt. Doar, ca să zic așa, s-a rătăcit. Dar dacă editorul lui Hawthorne, James T. Fields, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Hawthorne și să înveți să îi imiți scrisul - care, apropo, era destul de neîngrijit și, pe alocuri, aproape ilizibil. Dar stăpânirea practică a tehnicii e doar o părticică. Nu poți să te așezi la masă cu un exemplar tipărit din Litera stacojie și să-l copiezi de mână. Trebuie să cunoști toate ticurile personale ale lui Hawthorne, greșelile pe care le făcea, folosirea idiosincratică a cratimelor, incapacitatea lui de a ortografia corect unele cuvinte. Ceiling îl scria întotdeauna cieling; steadfast întotdeauna stedfast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
crede vreun cuvânt din tot ce-i spunem, dar simplul fapt că poate visa la o viață nouă a făcut din el un alt om. De ce am încurajat toate prostiile astea? Totul atârnă de vânzarea unui manuscris falsificat al Literei stacojii și nu numai că mă opun din punct de vedere moral planului ilegal al lui Harry, dar nu am pic de încredere în el. Mai mult, chiar dacă ar da roade, nu mă interesează câtuși de puțin să mă mut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lacrimile i se scurgeau pe chip. În clipa în care Harry se oprea la colț, Nancy Mazzucchelli dădea același colț și se apropia de fostul ei șef, uluită să îl vadă într-o stare atât de îngrozitoare. Obrajii îi erau stacojii, gâfâia încercând să tragă aer în piept, sacoul îi era rupt în cot și părul etern atent aranjat îi fâlfâia pe toate părțile capului. — Harry, a zis Nancy, ce s-a-ntâmplat? — M-au omorât, Nancy, i-a replicat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
povestea Marinei și a celuilalt colier (prea tristă, prea umilitoare), n-am spus un cuvânt despre urâta conversație telefonică purtată cu cea al cărei nume nu poate fi pomenit și am cruțat-o de amănuntele dureroase ale escrocheriei cu Litera stacojie. Dar aproape toate celelalte elemente erau prezente: Cartea nebuniei omenești, vărul Tom, Harry Brightman, mica Lucy, călătoria în Vermont, aventura lui Tom cu Honey Chowder, conținutul testamentului lui Harry, Tina Hott făcând playback la Can’t Help Lovin’ That Man
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gând. Te rog, nu veni la mine. — Iar ea cine e ? Îl Întreabă pe Paul. — Ea e Emma Corrigan, unul dintre asistenții noștri de marketing juniori. Pornește către mine. Artemis a tăcut. Toți ne privesc cu ochii cât cepele. Sunt stacojie de jenă. — Bună ziua, spune pe un ton plăcut. — Bună ziua, reușesc cu greu să Îngaim. Domnule Harper. OK, bine, m-a recunoscut. Dar asta nu Înseamnă neapărat și că Își amintește tot ce i-am zis. Câteva comentarii aleatorii aruncate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din cap supărat. Probabil că stăteai și te gândeai Doamne, cât de idiot poate să fie și ăsta, să nu-și dea seama că vreau să văd și eu cum e cocteilul ăla roz ? — Nu ! zic imediat, dar mă fac stacojie la față, iar Jack mă privește cu o expresie atât de comică, Încât mai că-mi vine să-l sărut. — Of, Emma, Îmi pare atât de rău. Clatină din cap. Și eu voiam să te cunosc mai bine. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iute. Nu contează. Uită ce-am zis. — Hai, că acuma m-ai făcut curios, spune Jack. La ce fel de șmecherii anume te referi ? De ce-o fi trebuit să-mi deschid gura asta tembelă ? De ce ? — La nici una ! zic, din ce În ce mai stacojie. Asta-i toată poanta, că nu știu nici o șmecherie. — Nici eu, zice Jack, cât se poate de serios. Nu știu nici măcar o șmecherie. Mă abțin cu greu să nu izbucnesc Într-un râs nebun. — Da, da, vezi să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am spus totul despre mine. După care ne-am Întâlnit de câteva ori, și eu am crezut... Nu-mi mai pot ține În frâu vocea. Am crezut sincer că s-ar putea să fie... Înțelegi. Simt că m-am făcut stacojie la față. Adevărat. Dar adevărul e că nu l-a interesat niciodată persoana mea, nu ? Deloc. Tot ce voia era să afle cum e o fată obișnuită, de pe stradă. Pentru publicul țintă căruia voia să i se adreseze. Pentru noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
amestec ciudat de speranță și teamă. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Respirația mi se precipită. Și, deodată, Jack se uită cu interes la mâna mea. „Jack nu mai există“, citește cu voce tare. Fuck. Mă fac instantaneu stacojie la față. N-am să-mi mai scriu În viața mea nimic pe mână. Niciodată. — Asta e doar... Îmi dreg iar glasul. E doar o glumă... nu Înseamnă... Sunt Întreruptă de trilul soneriei de la mobil. Slavă Cerului. Oricine e, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și ofițerul care lua interogatoriile una-două pleca afară să ia aer, să fumeze. Le aduseseră și pe fetele fugite, de la gară. Lângă mine, la masa lungă, Zina îți face milă să te uiți la ea cum trebuie să scrie declarația: stacojie la față, bagă pixul în gură cu capătul care scrie, își dă cu limba albăstrită pe buze, își crăcește coatele în toate părțile, e clar că scrisu-i treabă grea. Când am ieșit din odaia îmbâcsită, în mod clar o clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]