250 matches
-
parte de ziduri de la fortificația medievală. Galeria de acces este de dimensiuni medi și drenează un curs de apă. Pe traseu se trece prin Sală Liliecilor și se ajunge la un sifon terminal, zona în care apar scurgeri parietale formațiuni, stalactite, gururi și depuneri de montmilch. În peștera se simte un puternic miros de amoniac datorat depozitului de guano de liliac. Nu prezintă pericole deosebite. E necesară o lanternă și încălțăminte adecvată. Au fost identificate două specii de lilieci.
Peștera Gaura cu Muscă () [Corola-website/Science/318847_a_320176]
-
15/10 m) care se prelungește spre nord cu Galeria Ursului. După un parcurs relativ strâmt galeria se deschide și se ajunge în Sala Pădurii (10/5/5 m). Galeria continuă rectiliniu având dimensiuni mari (10-15 m), foarte bogat concreționată (stalactite, stalacmite, gururi, draperii, domuri, coloane, etc.), care debușează în Sala Bivuacului. Galeria se termină brusc la Marea Prăpastie (o săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
inferior, mai întâi prin două puțuri din Culoarul Scărilor, apoi prin puțul dintre Sala Mare și Sala Foto. Sala Foto situată sub Sala Mare are dimensiuni reduse de 7/8/5 m, și este împodobită cu frumoase scurgeri parietale și stalactite fistulare. Aici debușează și Galeria Dublă meandrată și frumos ornată. Galeriile duble, cu secțiune în formă de "8" sunt des întâlnite în această peșteră. Ele sunt practic o singură galerie care prezintă în secțiune verticală o puternică strangulare la mijloc
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
cățărare curajoasă pe un traseu ocolit îi scoate la lumină. Să revenim la explorare. Se trece sifonul, sau ce a mai rămas din el și se cațără în Galeria Cehilor. Zona e foarte frumos împodobită cu coralite" , clusterite precum și clasicele stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, cristale și draperii. Ludușan trece cu o barcă de cauciuc lacul dar continuarea posibilă e la 15 m înălțime pe o verticală plină de nămol. Direct din barcă, fără asigurare reușește să învingă verticala ce de atunci
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
după 8 m. pătrund într-o galerie care promite continuare. Ei descoperă și explorează în mai multe ture Sala de Mese, Galeria Jenel Cindrea, Galeria Cehilor, marele lac Minunea Mununii... Zona e foarte frumos împodobita cu coralite , clusterite precum și clasicele stalactite, stalacmite, scurgeri parietale, cristale și draperi. Dincolo de lac este descoperită galeria Roru Ludușan cu Sala Lacului cu Nuferi, Lacul Necunoscut, Băile de Nămol, Lacul Lung, Sala Catrastrofei și Lacul Styx, lungimea peșterii trecând de 5 km. În versantul abrupt al
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
nivelul Platoului Ciumerna. Intrarea orientată NV da acces direct într-o sală de 15/10 m. înaltă de 4 m. Continua cu un culoar în formă de Z care dă acces într-o nouă sală. Aici apar primele formațiuni, stalacmite, stalactite, coloane,montmilch.. Interesant că toți pereții sunt acoperiți cu piele de leopard. Sunt pete de un maro mai închis pe fond galben formate de cristalizări influențate de apă de condens de pe perete. Fenomenul este puțin studiat. După un alt coluar
Peștera Bisericuța () [Corola-website/Science/316041_a_317370]
-
perete în pantă care conduce la Gleria Râului Regăsit. Din dreapta vine un râul ce poate fi urmărit amonte până la un sifon terminal. Aval de locul în care s-a reântalnit apă, galeria, îngustă și meandrată, desi activă, prezintă frumoase podoabe: stalactite, stalacmite, coloane, scurgeri albe de montmilch ce nu pot fi distruse de viituri, debitul râului fiind regularizat de sifonul din amonte. După încă o dispariție a apei, cu un ocol pe o galerie superioară și reapariția ei, galeria se termină
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
în microgururi. Este Patul Miresei. De un alb imaculat cu excepția unei dare roșieteice în partea centrală, sugestiva pentru actul nupțial. În fața patului se află un mare bloc prăbușit din tavan, asemănător unui animal înfundat în noroi, Cerberul. Pe sub arcada de stalactite de montmilch alb se trece într-o nouă sală, care și ea are pe dreapta o scurgere de montmilch în cascadă, lungă de 8 m, fasonata și ea de microgururi și care se continuă pe podea cu montmilch cu gururi
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
cu prăpastie și care reprezintă de fapt prelungirea normală a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeasi diaclaza. Înaintând spre nord urcăm pe lângă o frumoasă placă albă de concrețiuni, spre partea cea mai bogat ornamentata a peșterii, cu nenumărate stalactite și stalagmite perlate, cu o placă „furnir" translucida. Galeria se termină cu o porțiune descendentă cu montmilch, . Ultima galerie descoperită, Galeria ,Polaris" începe tot din apropierea de Sală Scării printr-o cățărare dificilă de 10 m. Este formată dintr-o sală
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
scurt sector de galerie joasă, se ajunge în "Sala Domului", în care se poate admira un dom din montmilch, festonat cu gururi, precum și draperii interesante pe tavan. De aici se intră în "Sala Minunilor", denumită astfel datorită diversității speleotemelor prezente: stalactite, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite, gururi etc. Din această sală se urcă spre "Sala Mare", cu o lungime de peste 100 metri. Aici se găsesc domuri stalagmitice și numeroase stalagmite, stalactite, coloane, coralite, baldachine, draperii, gururi festonate, un disc și cristale
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
intră în "Sala Minunilor", denumită astfel datorită diversității speleotemelor prezente: stalactite, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite, gururi etc. Din această sală se urcă spre "Sala Mare", cu o lungime de peste 100 metri. Aici se găsesc domuri stalagmitice și numeroase stalagmite, stalactite, coloane, coralite, baldachine, draperii, gururi festonate, un disc și cristale de calcit. Importanța peșterii rezidă mai ales în bogăția formațiunilor de depunere calcitică, foarte variate ca tip și bine conservate. Deși mică, aceasta este una dintre cele mai frumoase peșteri
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
strâmtoarea dintre bolovanii podelei se coboară un șir de puțuri strâmte până la -86 m unde o galerie scurtă și ușor descendentă se închide într-o fisură impenetrabila. Un izvor temporar curge pe ultimii metri unde apar și câteva speleoteme firave: stalactite, scurgeri parietale, mici gururi și scurgeri de montmilch. Mai multe legende au fost culese încă înainte de explorare. În una se povestește pățania unui câine ciobănesc care a alunecat în aven. Stăpânul renunța la el dar după câteva zile, câinele este
Avenul din Piatra Cetii () [Corola-website/Science/320263_a_321592]
-
Galeriile Show, care sunt deschise pentru public, cu acces relativ ușor. Nerja II, care nu este deschisă pentru public cuprinde Galeria Superioară descoperită în 1960 și noua galerie care a fost descoperită în 1969. este peștera cu cea mai mare stalactită din lume. Peștera a fost descoperită la 12 ianuarie 1959 de trei prieteni, care au intrat printr-un orificiu îngust, cunoscut sub numele de "La Mina". Acesta face parte din cele două intrări naturale în sistemul de caverne. O a
Peștera Nerja () [Corola-website/Science/320836_a_322165]
-
apă care inundă întreaga podea a peșterii de la acest nivel. Dacă la ultimul cot escaladăm marele dom de pe partea dreaptă, după 12 m. ajungem în galeria superioară. Este mult mai strâmtă și urcă în trepte. Găsim și câteva formațiuni modeste, stalactite, stalagmite, scurgeri parietale. Peștera este inundată o mare parte din an, după cum o dovedesc și pereții care au diferite culori în funcție de nivelul apei. În peștera au fost identificate chilopode, lepidoptere, diptere, troglobiont, araneidae, copepode... După descoperirea Galeriei Superioare, Viorel Ludușan
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
Constructorii turci au adus porții antice unele modificări estetice, pentru a servi exclusiv accesului sultanului. Astfel, această poartă a fostelor fortificații a devenit una dintre cele mai bine protejate de vitregiile timpului și de acțiunile oamenilor. Mihrabul este decorat cu stalactite aurite, iar mimberul este acoperit de un foișor conic cu colonete fine. Asemănător unor alte moschei imperiale din Istanbul, este cunoscută drept o "külliye", adică un complex cu structuri adiacente pentru servicii culturale și religioase. Complexul avea un spital, o
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
aflată mai la est. În timpurile preistorice trăiau în zona Levantului animale că elefanți, rinoceri,girafe și bivoli indieni, care au dispărut aici cu totul Lanțul muntos are o topografie carstica, pe cuprinsul lui găsindu-se și o peșteră cu stalactite în Parcul National Nahal Sorek dintre Ierusalim și Beit Shemesh, precum și aria în jurul așezării Ofra, unde s-au găsit fosile de floră și fauna preistorica. În Munții Iudeei, în partea lui centrală, se află circa 70-80 izvoare care curg pe
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
7% în mai mult de patru peșteri.” Unui geolog peștera îi permite să facă observații directe ca și la suprafață, dar la adîncime ca și prin intermediul forajelor. Aspectul în plan orizontal și vertical al galeriilor dau indicați geomorfologice. Prin studiul stalactitelor se pot face reconstituiri ale climei din trecut. Se pot găsi unele minerale specicifice unei singure peșteri. Acestea sunt doar cîteva dintre aplicațiile geologiei și științelor conexe ei asupra peșterilor. Fosile din multe specii dispărute se găsesc în peșteri. Ele
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
barremian - aptiană, rocă ce prezintă straturi puternic înclinate, pe alocuri străpunse de numeroase diaclaze. Speleotemele sunt prezente încă de la intrare, fiind foarte abundente în întreaga peșteră, excepție făcând ultimi 35m ce constau în scurgeri parietale și de planșeu, anemolite,valuri, stalactite și goururi. Depozitele de umplutură sunt semnalate în planșeul peșterii, blocurile de calcar și argila fiind prezente spre finalul cavității, în rest podeaua este acoperită de crustă sau zone largi fără depuneri notabile. Peștera este uscată fără a fi prezenți
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
reprezintă o peșteră (cavernă) complexă, de mari dimensiuni, așezată pe două niveluri, unul superior, alcătuit din săli multiple ("Sala Ondine, Sala de Dans, Sala Club, Sala Buzunar, Sala Minunilor, Sala Suspendată, Sala Giganților, Sala Pagodelor, Sala cu Ferestre") cu concrețiuni ("stalactite, stalagmite, ghirlande, baldachine"), legate prin galerii ("Galeria Marmitelor, Galeria Afluentului, Galeria Activului") și altul inferior, cu un râu subteran. În acestă peșteră, Profesor Dr. Bogdan Onac, directorul compartimentului Cluj al Institutului de Speologie Emil Racoviță a studiat și descris megacristalele
Peștera Mare de pe Valea Firei () [Corola-website/Science/325246_a_326575]
-
în trepte spre vest, având forma unui amfiteatru. Din peretele estic al sălii se desprind câteva diverticule. Cel mai semnificativ element al peisajului cavernicol îl constituie stalagmitele - în special cele "lumânare", ce formează o adevărată pădure în partea de nord. Stalactitele fistulare, formează aici uneori adevărate „ploi de macaroane”. Un lac mic ce este căptușit cu calcit spongios, se află în partea de sud într-un diverticul. Se pot identifica într-un alt diverticul și câteva oase ale ursului peșterilor, printre
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
stivei de conglomerate, pe denivelare de 57 m. Deoarece vizitarea nu se face într-un cadru organizat și nu au fost luate măsuri de protejare și conservare, actual peștera se află într-o stare de degradare ireparabilă (o parte dintre stalactite și stalagmite au fost distruse de către turiști, există urme ale unor vetre de foc și pereții poartă urme de gravură). Rezervația este de interes speologic și faunistic. Din punct de vedere geologic, peștera reprezintă un caz particular, legat de dezvoltarea
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
-și mai primise tributul. Furios, el se întorcea pentru a și-l revendica singur. Somnambulii devin tot mai agresivi și reușesc să-i oblige pe locuitorii neafectați să se retragă în biserică. Aceasta este construită într-o peșteră, ale cărei stalactite se prăbușesc peste refugiați, omorându-i cu sutele. În mijlocul lor se ridică trupul lui Marc, despre care Jeanne înțelege că devenise marioneta Doctorului Schelet. Fata reușește să fugă afară din oraș, dar este atacată de scheletele câinilor îngropați pe câmp
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
Haidinger în anul 1845. Numele provine din latinescul „cerussa” care înseamnă „alb de plumb”, nume dat de Pliniu cel Bătrân carbonatului de plumb sintetic. ul se prezintă cristalizat în sistemul rombic, sub formă de cristale sau de mase grăunțoase, de stalactite etc. Este alb sau cenușiu, are luciu adamantin și greutatea specifică ridicată. Se formează prin alterația galenei și este folosit pentru extragerea plumbului. ul se găsește mai ales în zonele superioare oxidate din depozite de metal de bază, în special
Ceruzit () [Corola-website/Science/332881_a_334210]
-
populare plaje din timpul verii sunt Kalogria și plajele din portul Stoupa, în timp ce Kardamyli și Agios Nikolaos au plaje de prundiș și de nisip. Vechile case turn din Mani ("pyrgospita") sunt atracții turistice importante, iar unele oferă cazare pentru vizitatori. Stalactitele din Diros și peșterile cu stalagmite, aflate în apropiere de Oitylo, sunt, de asemenea, destinații turistice populare. Deoarece acestea sunt parțial sub apă, vizitatorii fac tururi prin ele cu bărci de tip "gondolă". Gytheio, Areopoli, Kardamyli și Stoupa sunt pline
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
cont cel puțin la fel de mult de datele referitoare la decor ca de datele pur arhitecturale . Un element destul de caracteristic lumii islamice ilustrează importanța elementelor arhitecturale cu rol decorativ: muqarnele, numite și "muqarba" în țările din occidentul musulman sau, mai simplu, "stalactite". În fapt, sunt mici nișe asociate geometric și formând o compoziție tridimensională. Ele sunt frecvente la cupole și la porțiunile de tranziție, dar și pe unele capiteluri, arcade etc. Acest element are o origine obscură : se crede frecvent că s-
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]