256 matches
-
Unii mi-au spus că am o pirivire ironică...Ce cuvânt o mai fi și ăsta?. Măturătoarea strivește chiștocul țigării pe fundul fărașului, apoi Își șterge fața asudată cu dosul mâinii și scoate dintr-un buzunar al fustei crețe de stambă, o bomboană Învelită În hârtie lucioasă. -Ti-o dau. Ia-o! Am cumpărat-o ca să fumez mai puțin, dar sunt prea grasă. O, ce gust minunat de cicoare! O țin sub limbă ca pe un medicament, până se va topi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
orașului lor le ajutaseră să-și formeze o părere, cât de cât, de cum ar trebui să se îmbrace, fiind mult mai apropiate de stilul occidental și nu purtau ca multe altele, un tricou alb, simplu, de bumbac, o fustă de stambă și espadrile în picioare. Oltencele se evidențiau prin limbajul corect pe care-l foloseau, prin agerimea minții, care de multe ori puneau în dificultate partenerul de discuție, erau foarte spirituale dar și foarte reci, hotărâte parcă, să nu închege nicio
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cine știe, am putea să... — John Self? Stătea în fața mea, dreaptă, privindu-mă țintă. Oricât de agresive și imperative ar fi fetele, ele nu își pierd niciodată acel aer de așteptare emoționată. Cel puțin așa sper. Purta niște pantaloni de stambă largi și o jachetă multi-peticită - haine antiviol, haine măciucă. Nu aveau nici un efect. Uite că e cineva, și mă gândeam la mine, e cineva pe care face să-l violezi. Un avocat bun te face scăpat doar cu doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
le vină acestora în ajutor, oferindu-le la prețuri exorbitante perdele provenite din propriile lor magazine. Filantropia imobiliară este într-adevăr pentru ei doar o ocupație de agrement. În mod obișnuit acești prinți ai timpului nostru se îndeletniceau cu vânzarea stămburilor și a catifelelor. Jonas se extaziase în fața avantajelor apartamentului și trecuse repede peste neajunsuri. "Fie cum vrei", îi spusese el proprietarului când venise vorba de plata caloriferului. În privința perdelelor, era de aceeași părere cu Louise, care găsea că e deajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
O tălmăcire a gândului hoinar Sub pleoape ce ascund nemărginirea Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici Genunchi-mi plec ca într-o rugă Nici șoaptele în vânt ca suferințe Sau gândurile prinse-n țipătul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
experiență, asta nu mai contează, i-o întoarce Părințelul, doar nu te așteptai să planez deasupra voastră și să fac ordine în Sodoma și Gomora. Odată cineva mi-a atras atenția, sînt unii care au început să se dea în stambă, i-am spus atunci și Angelinei, dar ea știa deja despre ce era vorba și a pus piciorul în prag. Nici să nu te gîndești să le iei lumina, să le sistezi băuturica, erai ca într-un car de luptă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Întind în piață diferite mărfuri, Să iee ochii la Efenzi și popol, Astfel la clăi de vorbe eu fac vârfuri De rime splendizi, să le dau de trampe, Sumut o lume ș-astfel ochii lor fur. Dactilu-i cit, trocheele sunt stambe, Și-i diamant peonul, îndrăznețul. Dar astăzi, cititori, eu vă vând iambe Și mare n-o să vi se pară prețul: Nu bani vă cer, ci vremea și auzul. Aprinde-i pipa și așază-ți jețul La gura sobei cum o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de piele, șoltici, vindeau mere iernatice, trăgând la cântar de sub priviri, sau se amestecau purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răsturna baloturile aspre, le răsucea meșter și băga vârful foarfecelor mari în apa lor. Trecea de la el la fiecare un deget și le ura să poarte marfa sănătoși. Îi mergea repede gura: - Cu ce să vă mai servim? Marchizet, madipolon, stambă, americă, poplin? - O cămașă de gata, ceru Stere, dar mai bună... Negustorul le zvârli una peste alta, o duzină: albastre, albe, verzi, tutunii, în dungi, pestrițe, scorțoase, moi ca mătasea, mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă mulțimii care se înghesuia în drum să facă loc. Erau o grămadă pestriță: femei în rochii de stambă, roșii, albastre, verzi; soldați cu moletiere kaki, negustori în haine de stofă ca ambra, cu pălării tari și bastoane, olteni chiuind și jucând în jurul unor fete sănătoase, îmbrăcate pe jumătate ca la țară, rMnd cu toți dinții și veselindu-se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o chema și-i era dragă bărbatului de nu mai putea. Duminica ieșeau amândoi la plimbare pe Grivita, se întorceau seara și a doua zi o luau de la cap, el cu acul, ea trăgând la mașina de cusut fustele de stambă ale femeilor de ceferiști. 79 Înspre drumul cel mare al Filantropiei, puneau temelii zidarii. Săritori unul pentru altul. Lucrau la aceleași binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu mai putea. Voica tot cântărea darurile, râdea și-l giugiulea. Zăbovea câte o săptămână în Drăgășani. La plecare îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gloata pestriță. La întretăieri se deschiseseră bragagerii cu perdele tărcate și tejghele de zinc. Femei și bărbați se înghesuiau în fata tarabelor, să bea limonada cu lămâie, sau să ia un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor maghernițe, căzute sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri se ridicau litere și nume
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare lucru, la urma urmei, gândi. Palate ar fi avut dacă ar fi strâns și n-ar fi risipit cu muierile. Au trecut de gară și s-au amestecat în mulțime. Grivița gemea de precupeți și de țărani. Negustorii scoseseră stămburile afară, pe scaune, și strigau cât îi ținea gura: - Care mai cumperi americă, madipolon, serj! - Ia și te-ncalță! Ia și te-ncalță! - Uite ce mai costum! Extra, frățioare! Și-i trăgeau pe mocani de mână, îi băgau în prăvălii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se află, or să vină să ne omoare, ai înțeles? Procopie o privi mai bine. - Și de unde știi tu lucrurile astea? - Știu eu, dădu ea din umeri, și el îi zări zbaterea sinilor mici și ascuțiți sub rochia subțire de stambă. Părul îi căzuse pe frunte și ochii fetei sclipeau de mândrie. Procopie își scoase haina și privi cerul prăvălit peste streașină de lut care-i acoperea. - Nu ți-e frică? îl întrebă Veta. - Nu, râse el, că are cine să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a lui Ghiula, țipa a lui Șandor. Îl apucau și pe Matei dracii. O tăvălea toată casa pe-a lui. Până a doua zi se împăcau. Duminica, bărbații le scoteau pe muieri la plimbare, pe la rude. Femeile aveau rochii de stambă verde cu buline și pantofi cu toc înalt de lemn, prinși cu barete de piele. Sub mânecile lungi își ascundeau vânătăile. Călcau mândre lângă meșterii tăcuți și mahmuri, în hainele lor călcate prost, țepene și scurte. Ii strângeau pantofii cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu ochi. Brusc, lecția ia sfârșit și Mademoiselle ne citește pe veranda unde rogojinile și scaunele Împletite degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și pe băncile lungi de sub ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de regulă, mă considerau un obiect însuflețit. Nu vorbeau, ci pur și simplu șopteau. Curios fiind, îmi mobilizam toate resursele auzului și ascultam... Dragă, ai auzit? Iar a fost Dej la "Pescărușul"... Nu se poate, nu se dă el în stambă pe malul Herăstrăului. Eu am auzit c-ar fi fost în pădurea Băneasa, la "Parcul privighetorilor"... Parcă mai contează unde a fost? Important e că a fost cu aia, stilata de l-a învățat să se îmbrace, să deschidă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vară. Lumina fulgerelor oprea În aer picăturile de ploaie care ți se păreau uriașe. Ai rămas În dreptul ferestrei cu ochii ațintiți la spectacolul agresiv Înscenat de natură. În curtea de peste drum o femeie tânără, Îmbrăcată numai cu o rochie de stambă, Încerca să adune dintr-un tufiș câțiva puișori de găină În poală. Trupul ei vânjos, de care se lipise, expunându-l, rochia subțire și udă, ți se păru al unei ființe din altă lume decât cea În care trăiai. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
umăr până la marginea satului. Acolo era un fel de adăpost, o colibă acoperită cu ierburi uscate și ceilalți deja se adăpostiseră sub ea. Femeia, acum destul de bătrână, care alerga lângă tine, era Îmbrăcată Într-o rochie subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai că nu e tocmai sănătoasă la cap. Ai lăsat-o să fugă sub acoperiș cu rucsacul tău cu tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
orașul nostru sunt destule femei care scriu, plâng, citesc, scriu din nou și așa mai departe. Numai în același cartier, vreo patru sau cinci au deja romane sau plachete publicate, nemaivorbind de puștoaicele care nu știu cum să se mai dea în stambă vorbind de spermă și sânge menstrual și hăul existenței și buruienile din curtea Institutului de Artă. Și de fapt după o noapte în Cuba, când plopii foșnesc, asta vara desigur, le înțelegi. De ce în Cuba? În clubul Cuba, deschis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am rămas, peste veac, oameni de pripas, să scriem cu un cărbune despre ei, despre alte scântei și poate despre cântecul de zăpadă căzută proaspăt pe strada unde a rămas o minune de pripas! Știu că purtam o rochie de stambă țesută cu celofibră, era luată ca pâinea pe cartelă cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fi crezut că e mama Maitreyiei, ci mai degrabă sora ei cea mare, într-atît era de tânără, de proaspătă și de timidă. O dată cu ea venise și cealaltă fată, Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință să povestesc aici. Aste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că-i va uimi pe toți cu descoperirea lui. Ridicându-se de deasupra fântânii, tresări deodată atent. Apăruse pe drum o fetiță de vreo unsprezece ani, cu o băsmăluță colorată. Purta o fustă lungă, creață și o bluză scurtă din stambă, cu mâneci largi. Era una dintre puținele colege de la școală, a cărei prezență o remarcase, după ce aflase despre tatăl ei, că fusese moșier. Fostul boier încă mai purta, ca semn al averilor de altă dată, o manta din doc și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]