325 matches
-
Moréas evocă neostoit formalismul lui Felix Klein sau, mai degrabă, purismul logic al lui Hilbert. Într-adevăr Din Grundlagen der Geometrie - pe care unii o numesc "noul Euclide" - această cărțulie a lui Hilbert, apărută în 1899, chiar în anul primelor Stanțe, va sta pururi în cumpănă în spiritul nostru cu nemuritoarea carte a lui Moréas. Căci nu sunt, oare, Stanțele, Fundamentele și ilustrarea celei mai pure poezii? * Pentru buna judecare a unei reforme poetice, trebuie, în primul rând, să apreciezi gradul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
der Geometrie - pe care unii o numesc "noul Euclide" - această cărțulie a lui Hilbert, apărută în 1899, chiar în anul primelor Stanțe, va sta pururi în cumpănă în spiritul nostru cu nemuritoarea carte a lui Moréas. Căci nu sunt, oare, Stanțele, Fundamentele și ilustrarea celei mai pure poezii? * Pentru buna judecare a unei reforme poetice, trebuie, în primul rând, să apreciezi gradul de fatalitate pe care-l comportă. Au existat reforme cu totul arbitrare, ca "instrumentalismul" nefericitului René Ghil sau ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în aceeași frumusețe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în aceeași frumusețe canonică, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe, și pe care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de vară treci; Și inima distilă dulceața-atrăgătoare A razei tale reci." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de vară treci; Și inima distilă dulceața-atrăgătoare A razei tale reci." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia, elevat artistică, a unei existențe simplificată și reprezentată. E interesant să ne dăm seama prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un exemplu de invențiune inefabilă. Îl întîlnim în stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
invențiune inefabilă. Îl întîlnim în stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-albastru al lumilor de sus." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de cele provocate de concentrarea extremă a strofelor, din care orice tranziție este izgonită, atunci nu poate fi vorba decât de un singur ermetism: acel copleșitor curent de gânduri și de emoții orfice, acompaniamentul grav și subteran al unora dintre stanțe parcă. Succesiunea anotimpurilor, îmbucătățirea lui Dionysos în peisaj, misterul germinării sunt resimțite de Moréas într-un chip sacru: ca un adevărat inițiat, gâfâind pe drumul care-ajunge de la Cefis la Eleusis. Această miere atică, atât de nouă, pe care-o aduce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din multe ce se vorbesc. Nu este, și nici n-a fost; Trec zile șirag. Orizont suspect, Și metafizic prag. * STANȚĂ LA VIN Amici e ora Când vinul Ne-a făcut suspecți. Cadențe De târziu orologiu. Dacă a mai fost vreodată Mai bine ca acum, Sau a dormi Peste ziua de mâine... Altă realitate. Cum, de la un etaj Se vede Autouri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-se cu atenție asupra expresiei și cizelând-o cu încăpățânare și dragoste de bijutier. Vasilica Ilie refuză aproape ostentativ tentația facilă a ludicului, alegând, în locul unui discurs minat de verslibrismele unui postmodernism prost înțeles (și la fel de prost aplicat), rigoarea unor stanțe cu evidentă coloratură imagistică. Egală cu sine în ceea ce privește generozitatea și autenticitatea sentimentelor, dar și cu predilecția pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie își conturează cu acest volum o personalitate distinctă, cultivând o poezie care-și scrutează viitorul cu încredere, luciditate
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fi un model de scris poezie în dulcele și cam prea mult ignoratul stil clasic. Lumini și umbre cad spre porți de aur,/ pe capitelul dogmelor sanscrite/ în care micul Buddha, ca un faur,/ dezleagă ghicitorile mpietrite. Ioan Grigoraș, Nirvana. Stanțe cu trimiteri clare spre simbolismul anilor săi de aur, firești pentru un poet care este născut în Bacău și a citit, evident, Bacovia. Eu sunt un vrăjitor pe viață;/Tu ești o damă care pică/ De somn în orice dimineață
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
își pusese pe cap pălăria uriașă de pai și se uitase la pendula de sidef, se așeză din nou pe scaun și îi vorbi despre "cărțile blestemate", numind niște titluri de care tânărul custode nu auzise măcar: Cartea lui Toth, Stanțele de la Dzyan sau Excalibur; "cartea care te face nebun", adăugă după o pauză, cu aerul că-și amintise de o întîmplare îndepărtată. Îi vorbi cu lux de amănunte, ca o autoritate în acest domeniu, despre regii-vrăjitori, cum au fost Henri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
compozite". 1B002 Echipamente pentru producerea aliajelor metalice, pulberilor de aliaje metalice sau materialelor aliate, special concepute pentru evitarea contaminării și pentru utilizarea în unul din procesele supuse controlului prin 1C002.c.2. N.B.: VEZI DE ASEMENEA 1B102. 1B003 Scule, mătrițe, stanțe sau dispozitive de fixare pentru "formarea superplastica" sau "sudura prin difuzie" a titanului sau aluminiului sau aliajelor acestora, special concepute pentru fabricarea: a. Structurilor celulelor aeronavelor sau structurilor aerospațiale; b. Motoarelor pentru "aeronave" sau motoarelor aerospațiale; sau c. Componentelor special
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]
-
nu include dispozitivele de prindere. Această dimensiune va fi mai mică, fie față de diametrul interior al camerei de presiune sau față de diametrul interior al camerei izolate de combustie, depinzând care dintre cele două camere este localizată în interiorul celeilalte. N.B.: Pentru stanțe, mătrițe, poansoane și ansambluri de scule, special concepute, vezi și 1B003, 9B009 și Lista de armamente muniții și alte produse militare. 2B005 Echipamente special concepute pentru depunerea, prelucrarea și controlul pe timpul procesului al straturilor anorganice, acoperirilor și modificărilor de suprafață
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]
-
o culegere de eseuri și de o altă traducere, din Giuseppe Tucci, apoi de un volum de versuri proprii, Seara cu Dante și alte poeme (1996), ca să revină la operă lui Rudolf Otto. M. recitește lirica bacoviană din perspectiva culegerii Stanțe burgheze, aparținând ultimei perioade de creație a poetului, și identifică acolo elemente și valori ale unei viziuni poetice moderne (prefigurata, totuși, de volumele anterioare), care contrazic teza „talentului declinant” al poetului (afirmata de Vadimir Streinu și susținută sau corectata vag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
151, care indică drept dată a apariție flotei ruse în Bosfor, 8 septembrie 1798. 131 Cu același prilej, demnitarul i-a expus temerile Porții Otomane provocate de posibilitatea "d'un échec du côté des Anglois ou d'une paix șubițe stanțe care nu atenuau, însă, și temerile otomanilor că acea cooperare cu Rusia ar fi putut antrena "des suites facheuses" pentru ei132. Totuși, cooperarea militară otomano-rusă a devenit realitate, flotele lor fiind trimise spre fostele insule venețiene, deja la începutul lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în singurătate, instrumentul care îl leagă de trecut și au apărut acordeonul, ghitara
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
experiența „cabinetelor particulare” frecventate în adolescență. Așteptarea îl „înfiorează”, anticipînd plăcerea simțurilor: „Ca de plăceri să tremuri...”8) Simțurile sînt cele care definesc „iubirea”. Carnea prevalează asupra spiritului. Undeva, un vers amintește de „tarea iubire” de odinioară, care, în epoca Stanțelor burgheze, „numai poetică [adică subiect de poezie - n. m.] a devenit”9). Echivoc, „tare” nu se referă la intensitatea participării sufletești, ci pur și simplu la vigoare. „Blîndul” Bacovia gîndea lucrurile nu o dată, inclusiv în acest domeniu, cu violență. Cititor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de economie politică predat, la Facultatea de Drept din Iași, de A. C. Cuza, autorul faimosului studiu Meseriașul romîn, în care de la observații în general corecte se ajunge la concluzii catastrofice, alarmiste 4). De la poezie la reportaj După Plumb, pînă la Stanțe burgheze, volumele lui Bacovia cuprind poeme scrise la mari intervale de timp unul de altul, cîteodată de peste două decenii. Faptul acesta este derutant pentru cititorul care nu le cunoaște datările. El e înclinat să le raporteze pe toate la momentul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o povestească. Minus dialogurile, cam îndoielnice, relatarea mi s-a părut la prima lectură a textului, și mi se pare, plauzibilă. N-am nici un argument s-o suspectez de invenție. Ea ar putea fi pusă sub semnul următoarelor versuri din „Stanță la vin”: „Amici, e ora/ Cînd vinul/ Ne-a făcut suspecți”. Iat-o, adnotată, prelucrată ușor și prescurtată pe ici-colo: „în casa familiei Neculai și Maria Pr. Cernat, în ziua aniversării zilei onomastice (adică de Sfînta Marie - n. m.), s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un dor de mine” 7). O încercare „Cu cuvîntul eternitate se poate face multă retorică”, susținea Blaga. „Mai puțină poezie”, adăuga el imediat 1). Bacovia e dintre cei care au încercat. E drept, însă, că îl folosește foarte tîrziu, în Stanțe burgheze, și numai o dată: „Cîntec deasupra cetății,/ îmbătrînire?!/ Eternității i-am zis:/ La muzica asta frumoasă,/ Sunt lipsuri/ în sîngele meu”2). „Eternitate” sună, aci, familiar: ea e cerul sau, poate, neantul, încorporat de mult în sensibilitatea poetului. Blaga avea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele poemelor bacoviene și cele ale altor poeți. Uneori, în cazul său, chiar denumirea de „variante” pare abuzivă. Exceptînd „Lacustră”, „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății), „Stanță la Bacovia” și alte cîteva, în care numărul intervențiilor e mai mare, poetul nu operează schimbări majore: schimbă un titlu cu altul, mută un cuvînt de la mijlocul versului la începutul lui, înlocuiește un verb sau o propoziție, pune un nou
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]