779 matches
-
numeroase alte volume, proză scurtă sau romane: Duhovnicul maicilor (1929), Pocăința starețului (1931), Ucenicii Sfântului Antonie (1933), O zi din viața unui mitropolit (1934), Cazul maicii Varvara (1937), Jocul satanei (1947) ș.a. Cel mai bun roman al scriitorului, Alegere de stareță (1932), cu o intrigă strânsă, dinamică, schimbări de situație surprinzătoare, personaje vii, excelent individualizate, rămâne scrierea în care originalitatea, savoarea formulei sale se manifestă pe deplin. În celelalte S., devenit chiar industrios, se autopastișează, de unde o anumită impresie de cădere
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
Mănăstirea Țigănești, București, 1926; Călugări și ispite, București, 1928; ed. București, 1930; ed. București, 1943; Necazurile părintelui Ghedeon, București, 1928; Duhovnicul maicilor, București, 1929; Demonul lui Codin, București, 1930; Fete și văduve, București, 1931; Pocăința starețului, București, 1931; Alegere de stareță, București, 1932; Camere mobilate, București, 1933; Ucenicii Sfântului Antonie, București, 1933; O zi din viața unui mitropolit, București, 1934; Parada norocului, București, 1934; Cinci prieteni, București, [1935]; Eros în mănăstire, București, 1935; Oameni cu sticleți, București, 1935; Pensionarii, București, 1935
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
1945; Chimiță R. Ilie, școlar și hoinar, București, 1947; Doi colegi, București, 1947; Haine vechi..., București, 1947; Jocul satanei, București, 1947; O anchetă, București, 1949; Ucenicii Sfântului Antonie. Necazurile părintelui Ghedeon. În căutarea unei parohii. Dragoste și smerenie. Alegere de stareță, pref. Dumitru Micu, București, 1958; Amintiri din mănăstire, pref. Dumitru Micu, București, 1962; Alegere de stareță. Ucenicii Sfântului Antonie, îngr. Ion Nistor, București, 1970; Nuvele și romane, I-II, îngr. și pref. Ion Nistor, București, 1974; ed. București, 1987; Cinci
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
1947; Jocul satanei, București, 1947; O anchetă, București, 1949; Ucenicii Sfântului Antonie. Necazurile părintelui Ghedeon. În căutarea unei parohii. Dragoste și smerenie. Alegere de stareță, pref. Dumitru Micu, București, 1958; Amintiri din mănăstire, pref. Dumitru Micu, București, 1962; Alegere de stareță. Ucenicii Sfântului Antonie, îngr. Ion Nistor, București, 1970; Nuvele și romane, I-II, îngr. și pref. Ion Nistor, București, 1974; ed. București, 1987; Cinci prieteni, îngr. și pref. I. Nistor, București, 1991; O noapte cu ghinion, îngr. și pref. I.
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
II, îngr. și pref. Ion Nistor, București, 1974; ed. București, 1987; Cinci prieteni, îngr. și pref. I. Nistor, București, 1991; O noapte cu ghinion, îngr. și pref. I. Nistor, București, 1993; Cazino Victoria sau Parada norocului, București, 1999; Alegere de stareță, îngr. și pref. Aureliu Goci, București, 2002. Traduceri: N.G. Pomialovski, Amintiri din seminar, București, 1951 (în colaborare cu A. Severin). Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 631-650; Iuliu Scriban, Un scriitor bisericesc în cinstea lumii, BOR, 1927, 5; Davidescu, Aspecte, 450-451
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
zi. E vorba de reguli deosebit de severe. La problemele practice dintr-o mănăstire se referă și trei dintre scrisorile lui Cezar: două adresate surorii sale, care era supraintendent în mănăstirea menționată, și o a treia cu sfaturi pentru o altă stareță. Cunoaștem și o Scrisoare către călugări, despre umilință (Epistula de humilitate ad monachos), o scurtă epistolă adresată lui Ruricius de Limoges, din 506, și o alta, la fel de scurtă, trimisă papei Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ș.a.). O promisiune de orginalitate este și manuscrisul intitulat Jurnalul sorei Olimpia, datat 1931 și rămas necunoscut până în 1967, pagini de un umor savuros, ce întredeschid o ușă spre traiul copleșit de năravuri laice al unor tinere măicuțe și al stareței lor. A mai folosit pseudonimele N. Dumitriu, Ion Pravăț, George din Muscel, Van Ryd, Ion Retevei, Tugomir, Alma Deodor, I. Pretor, Eriantus. Descoperite întâmplător, însemnările Din carnetul unui medic de plasă aparțin unui om care aproape treizeci de ani a
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
trimisul nostru special”. (M. Mouillaud, J.-F. Tetu, 2003, p. 140) Virtuțile citatului se arată cu precădere în textele lungi. Folosit cu abilitate, el oferă reportajului acea brumă inspirată de autenticitate și, în plus, sparge monotonia secvențelor discursive, sincopându-le. Maica stareță a depășit de mult îndoielile și ironiile celor din sat, care o întrebau de departe: «Măicuță, ce păcate ai mai făcut la Agapia de te-au pedepsit să vii aici, la Agafton?»” (Formula AS, nr. 691, p. 19). Lucrurile se
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dar paralizat de atâta frumusețe, e complexat abulic. Ne amintim că personajul caută viață, nu artă, cum crede Radu G. Teposu, vrea să capteze fluidul vital al acestei femei de care s-au îndrăgostit spontan și soția lui Duvid, și stareța Mănăstirii Văratic. Că nu în-drăznește, din complex al neputinței, din lașitate ori exces de luciditate, e altceva. Naratorul în nici un caz nu urmărește să bagatelizeze personajul, dovadă sunt și cele câteva referințe fugare despre succesul bărbatului: dna Timotin și maica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eu mă retrag la mănăstire. Poate așa scap de toți activiștii, securiștii și informatorii din patria noastră. Și de orice funcție de conducere. Ei au râs și mi-au replicat: „Dacă te duci la mănăstire, în doi ani te vor pune stareță”. Util. Mi-am vârât mințile în cap. Dar nu am scăpat de acest sindrom nici în tranziție, decât prin demisii. Tinerețea mi-am trecut-o în vremea în care primăvara ne dezmorțeam oasele și curățam străzile și parcurile cu elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
decimând echipajul și pasagerii. Când am acostat la Pisa, m-am pomenit singură. Tata, mama și fratele meu mai mic muriseră. Aveam opt ani. M-a luat o călugăriță bătrână. M-a dus cu ea la o mânăstire unde era stareță și s-a grăbit să mă boteze, dându-mi numele de Maddalena; tata îmi spusese Iudita. Deși eram tristă că-mi pierdusem ființele cele mai scumpe, mă feream să-mi blestem soarta, din moment ce mâncam pe săturate, învățam să citesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
După două săptămâni, când m-au lăsat să ies, mă hotărâsem să-mi schimb atitudinea. Am făcut parada unei profunde remușcări și m-am arătat cucernică, supusă, insensibilă la umilințe. Îmi așteptam clipa. Ea a sosit o dată cu vizita cardinalului Giulio. Stareța era silită să-l întâmpine cu onoruri, deși mai curând l-ar fi trimis pe rug, dacă i-ar fi stat în putință. Ne punea uneori să ne rugăm pentru pocăința prinților Bisericii și nu-și menaja criticile împotriva „vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-i atrage atenția. Am înălțat capul, pentru ca el să-mi poată privi chipul. „Am nevoie să mă spovedesc dumneavoastră.“ Spusesem acest lucru cu voce tare, pentru ca cererea mea să fie oficială, auzită de toată suita cardinalului, cât și de stareță. Aceasta și-a luat un ton mieros: „Dă-te la o parte, fetițo, o deranjezi pe Eminența Sa, iar surorile tale așteaptă“. A fost o clipă de șovăială. Aveam să mă pomenesc oare aruncată pe veci în temnița răzbunării? Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din nou. Mi-am pus mâna peste mâna ei, apăsând-o afectuos, apoi mi-am retras-o, moment în care ea își reluă firul istorisirii. — Cardinalul m-a adus cu el la Roma. Asta s-a întâmplat acum o lună. Stareța nu voia să mă lase să plec, dar ocrotitorul meu n-a ținut seamă de obiecțiile ei. Ca să se răzbune, ea a pus la cale o întreagă cabală împotriva lui, a intervenit pe lângă cardinalii spanioli, care, la rândul lor, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șaizeci și trei de ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de a face din viața sa și a celorlalți o veșnică perioadă de post. Părerea mea fusese la început mai puțin tăioasă. Deși am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
interes spre Grințu. Aveți locuri la cazare? - Întrebă acesta. — Câte persoane ? - zice și paznicul. — Singur. Dar aș vrea să stau vreo două săptămâni. Poarta masivă de lemn se dă În lături scârțâind. Stați puțin aici s-o chem pe maica stareță - spune paznicul Încuind sertarul mesei care-i servește și de tarabă pentru cărțile poștale, ouăle pictate sau decorate cu mărgele fine, cruciulițele sfințite pe care Încercă zilnic și uneori reușește să le vândă turiștilor. Pe masă au mai rămas numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În buzunare de mărunțiș, puse pe masă două monezi de trei lei, luă Încă o carte poștală și-i scrise lui Zare. „Vei fi și unchi!“ Grințu. Ieși din curtea mânăstirii și puse cele două scrisori În cutia de poștă. Stareța Îl recunoscu pe Grințu și fu bucuroasă să-i ofere o cameră liniștită și luminoasă, cu o splendidă vedere spre dealul din spatele mânăstirii. Apoi, cu desăvârșită politețe a oamenilor obișnuiți să trăiască În singurătate, ea Îi puse câteva Întrebări banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
frig, doar când bate vântul, uneori. Nu, nu e Încă vacanță, dar el, Grințu, se simte prost, ceva cu nervii, și-a luat un concediu medical de două săptămâni. Mulțumi pentru urările de sănătate. Înainte de a pleca la treburile ei, stareța Îl mai Întrebă dacă nu-i e foame și dacă nu vrea niște lapte acru. El mulțumi politicos și spuse că iese să facă o plimbare prin sat. Se Întunecase. Apucă un drum subțire printre două rânduri de case care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ascundeau o mare devoțiune în prietenie, o credință puternică în sentimentul acesta atât de complex și încă ne înțeles! De cine te-ai apropiat mai târziu? — M-a iubit mult Domnița Ileana a României 1. Îna inte de a deveni stareță, a stat la Paris, la noi în casă, vreo trei săptămâni. Era extrem de deșteaptă, cu mult umor, un om adorabil care te câștiga fără tocmeală. La ora cinci după-masa, voia să-și bea ceaiul tradițional (doar era nepoata Reginei Victoria
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care ascundeau o mare devoțiune în prietenie, o credință puternică în sentimentul acesta atât de complex și încă ne înțeles! De cine te-ai apropiat mai târziu? — M-a iubit mult Domnița Ileana a României. Îna inte de a deveni stareță, a stat la Paris, la noi în casă, vreo trei săptămâni. Era extrem de deșteaptă, cu mult umor, un om adorabil care te câștiga fără tocmeală. La ora cinci după-masa, voia să-și bea ceaiul tradițional (doar era nepoata Reginei Victoria
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sântu... lăcuitoare călugăriță. Și noi văzându-le precum să țin foarte cu greu... am dat și am miluit... și am orânduit să ia din vama cea mare domnească, din Iași, câte cinci lei de lună... și luând banii să aibă stareța a-i împărți pe a mână la câte călugăriță vor fi în mănăstire”. Aș mai adăuga că la 20 decembrie 1741 (7250) o poruncă domnească le împuternicește pe călugărițe să-și stăpânească oamenii de pe moșiile mănăstirii care sunt obligați să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
an. Știi cumva care erau satele și moșiile mănăstirii călugărițelor de la Socola? Despre două am vorbit, dar despre restul aflăm de la Ioan Theodor Calimah voievod, care la 21 iulie 1760 (7268) scrie: „Dat-am carte domnii mele rugătoarii noastre Susanii stareță și a tot soborul de la Socola, să fie volnici a-și stăpâni moșiile sfintii mănăstiri anume: Valea Socolii, i Dealul Coroiului, i Vișana, i Vămeșoaii ce sântu aproape împregiurul mănăstirii și Iezerenii, i Vale Lupului, i Balciul i Găurenii”. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o neînțelegere între călugărițele de la Socola și mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust - privind hotarul dintre moșiile lor. Atunci Constantin Cantemir voievod trimite pe vornicul de poartă Cârstian pentru a așeza lucrurile la locul lor. Vornicul împreună cu egumenul de la mănăstirea Zlataust și stareța de la mănăstirea Socola au luat „un om bătrân, anume Leca, carile acesta știe hotarăle” și când a terminat treaba, în anafora către vodă spune: „Milostive și luminate doamne, să fii măriia dumitale sănătos! Facim știre mării dumitali pentru egumenul de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
treabă pe care dumneata trebuie că-i detești. Și pe urmă, contele de Saint-Germain, În atâtea secole, a văzut atâtea capete rostogolindu-se și tot atâtea Întorcându-se la loc pe gâturi. Dar iată că sosește mae-de-santo, Ialorixá”. Întâlnirea cu stareța din terreiro a fost calmă, cordială, populară și totodată cultivată. Era o negresă voinică, cu surâsul sclipitor. La prima vedere ai fi zis că-i o gospodină, dar când Începurăm să vorbim am Înțeles de ce femeile ca ea puteau domina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doamnă ? Vă mai amintiți de acele odăi de musafiri de la camerele maicilor, ce îndeobște servesc pentru rendez-vous-uri ? De la oameni bine informați am aflat că toți cei ce pășesc în acest rai, la mănăstirea Pasărea adică, sunt automat înregistrați de cuvioasa stareță... De ce să spuneți, stimată și distinsă doamnă, că este o calomnie adusă slujitorilor Bisericii ? Ei bine, din surse demne de crezare, am aflat că lista maicii starețe o folosește oficialitatea pentru a convinge mai lesne conștiințele... Ba chiar mi s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]