686 matches
-
și cheltuielile necesare, se reglementa activitatea poștei, circulația monetară și chiar viața bisericească. Departamentului secretariatului de stat i se stabilea modul de ținere și conducere a evidențelor, a condicilor cu decretele emise pe categorii de probleme (de boierie, supuși străini, staroști), ținerea cărților de citit și a gazetelor, eliberarea pașapoartelor, intrarea și ieșirea din țară a cetățenilor și a fețelor bisericești, trecerea supușilor străini peste hotare. Departamentului lucrărilor publice i se reglementau atribuțiile cu privire la plata lefurilor amploaiaților săi, i se defineau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
secularizare. Stăpânea printre altele mahalaua Bucșinescu, a Tătărașilor, Ciurchi, Frecău și Bularga, iar în exterior stăpânea satele: Șapte oameni, Iacobeni, Delești, Dume ști, Tămășeni, Albești și altele. lângă zidul bisericii se află mormântul lui Vasile Barbu (Barbu Lăutarul), cobzar și staroste al lăutarilor moldoveni. Biserica Zlataust face parte integrantă dintr-un sit încărcat de istorie și definește o imagine proprie Iașului. C. LOCAȘURI DE ÎNCHINĂCIUNE PENTRU UZ RESTRÂNS LOCAȘURI DE ÎNCHINĂCIUNE PENTRU UZ RESTRÂNS Acolo unde a fost necesar și au
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
rectificarea cursului acestei ape, ea se afla pe malul drept. 3. BISERICA LIPOVENEASCĂ Construcția bisericii s-a făcut după planurile arhitectului român Ștefan Emilian, între anii 1872 1882, fondurile neceare fiind realizate din subscripție publică, printro acțiune îndrumată de fostul staroste lipovenesc, Vasile Formin. Cam pe același loc, prin anul 1780, lipovenii își construiseră o biserică din lemn. Nu se cunoaște numele ctitorului. După vreo cincizeci de ani, adică în anul 1830, biserica s-a refăcut, din cărămidă, însă, turnul și
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
, Matei (1756, Spătărești, j. Suceava - 3.X.1801), poet. Fiu al unei Safta din familia Roset și al lui Enacachi Milu (Milo sau Mile), staroste de Cernăuți, M. este bunicul marelui actor Matei Millo. Avea oarecare cultură, deprinzând acasă franceza și greaca modernă (în care și compune o poezie). Nici limba rusă nu îi era străină, de vreme ce fusese la Școala de paji, la Petersburg (1769-1775
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
preistorie plină de grotesc. Manualele de biologie se înșală. Viața n-a apărut chiar în apă, ci în imediata ei apropiere, pe marginea bazinului. Primele forme vii s-au numit arbitri generali români. martie 2003 Idei contemporane Nicolae Vieru, învechitul staroste al gimnasticii, crede că este educativ ca sportivii să dea o cotă din cîștiguri Federației. Nu trece anul fără ca președintele FRG să nu ne atragă atenția că, în ciuda modificării climei la nivel planetar, el rămîne un saurian care se încăpățînează
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
au întâmplat multe acolo, nopțile, în pădurea de la Paserea.” (M. Eliade), „Tu să ajungi învățător? exclamam eu furios. (Învățătorii mei fuseseră inflexibili, nu alunecoși cum era el.).” (M. Preda) În structura predicatului verbal dezvoltat se acordă în număr și participiul: „Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate.” (E. Barbu) Observații: Când subiectul gramatical se realizează prin pronumele de politețe dumneavoastră, verbul-predicat (sau verbul copulativ) se situează totdeauna la plural: „D-stră plecați singur acolo.”, „D-stră veți pleca amândoi la munte.” Numele predicativ, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
16), cu o identitate distinctă și îi dă o amplă interpretare în capitolul Apoziția. (Idem, pp.619 - 634). Excluzând sintagme precum fluviul Dunărea, uncheșul Haralambie, strada Chopin, Mișu locotenentul etc. (II, pp. 128-130), situate fără îndreptățire alături de structuri ca Dănilă, starostele ciobanilor..., Mezinul, Alexandru..., Ion, vizitiul... etc. deosebirile între apoziție și clasa atributului în care este înscrisă sunt fundamentale și determină întrebări privind însăși identitatea ei sintactică: „Este apoziția cu adevărat o funcție sintactică - o variantă de atribut, generată prin dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ținuturi. Peste un an e copist la Vistierie. După o raită prin Țara de Jos, cu „potira” (1824), va fi trimis ceauș prin Balcani. După războiul ruso-turc ajunge „deputat” la marele cartier din Brăila (1829), fiind rânduit în același an staroste la Focșani, pe urmă vechil de staroste în ținutul Putnei. Sameș și îngrijitor la spitalul ostășesc, S. este ales, în 1840 și 1842, președinte al Eforiei din Focșani, unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea pe tron a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
Vistierie. După o raită prin Țara de Jos, cu „potira” (1824), va fi trimis ceauș prin Balcani. După războiul ruso-turc ajunge „deputat” la marele cartier din Brăila (1829), fiind rânduit în același an staroste la Focșani, pe urmă vechil de staroste în ținutul Putnei. Sameș și îngrijitor la spitalul ostășesc, S. este ales, în 1840 și 1842, președinte al Eforiei din Focșani, unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea pe tron a lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
Brătianu un catehism pentru săteni. După o infructuoasă misiune politică la Istanbul, în 1857 revine în țară. Ales deputat în Adunarea Electivă, va participa în toate legislaturile de după 1857, fiind susținut și de negustori și meseriași. De altfel, e desemnat staroste al Corporației de negustori marchitani și prim-staroste al comercianților. Între 29 mai 1859 și 9 iunie 1860 a fost director al Teatrului cel Mare din București. Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (mai-iulie 1860), R. prezintă o schiță de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
misiune politică la Istanbul, în 1857 revine în țară. Ales deputat în Adunarea Electivă, va participa în toate legislaturile de după 1857, fiind susținut și de negustori și meseriași. De altfel, e desemnat staroste al Corporației de negustori marchitani și prim-staroste al comercianților. Între 29 mai 1859 și 9 iunie 1860 a fost director al Teatrului cel Mare din București. Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (mai-iulie 1860), R. prezintă o schiță de proiect pentru reorganizarea școlilor. Înflăcărat adept al Unirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
era și actor principal! Lectură obligatorie Legendele rromilor - Barbu Lăutarul (născut Vasile Barbu, ~1780, Iași - decedat ~1860) A fost un cântăreț și cobzar moldovean care s-a bucurat de o faimă devenită legendară, urmaș al unei vechi familii de rromi-lăutari. Staroste al lăutarilor din Moldova timp de cca 40 de ani, Barbu Lăutarul a fost unul dintre acei mari cântăreți populari care prin creația și felul lui propriu de interpretare, a contribuit la formarea și Îmbogățirea muzicii populare de tip lăutăresc
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
ci binișor peste această vârstă. O asemenea demnitate, care nu era deloc onorifică, dobândită la tinerețe, poate părea și ea surprinzătoare. Probabil că darul său muzical excepțional și dreptul de familie erau explicațiile. Tatăl său era Stan Barbu, rob țigan, starostele lăutarilor ieșeni la sfârșitul secolului al XVIII-lea și Începutul celui următor. I se zicea Stan cobzariul, locuia În mahalaua Frecău, avea drept soție pe Ilinca sau, după alte surse, aceasta se mai numea și Glafira. Se presupune că, fiind
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
ieșeni la sfârșitul secolului al XVIII-lea și Începutul celui următor. I se zicea Stan cobzariul, locuia În mahalaua Frecău, avea drept soție pe Ilinca sau, după alte surse, aceasta se mai numea și Glafira. Se presupune că, fiind ales staroste, Stan Barbu era un om de toată isprava și un lăutar talentat, pe care fiul său, Vasile (dacă acesta este numele de botez al lui Barbu Lăutarul!) Îl va Întrece, desigur, cu mult. Cât despre data morții, deocamdată ne consolăm
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
cu același nume și mahalaua au devenit celebre grație lui Ionel Teodoreanu, fiind evocate În „Fata din Zlataust”, „Ulița copilăriei” și „Casa bunicilor”. Casa Teodorenilor se Învecinează și astăzi cu gardul bisericii. Barbu Lăutarul a deținut vreme Îndelungată funcția de staroste al lăutarilor, din primii ani ai veacului până la sfârșitul lui 1839. În 19 decembrie 1839 făcea o jalbă de demisie către stăpânire. Nu se cunoaște motivul, se poate presupune că ar fi fost mărirea birului pe care trebuia să-l
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
situația materială. Vasile Barbu fusese timp de patru decenii lăutarul cel mai apreciat și stimat din Iași, cu relații consolidate la marile curți boierești. Retragerea sa din funcție nu a fost Însă definitivă, pentru că În 1842 candida din nou, devenind staroste, dar al unui singur cartier din Iași. Avea trei fii, Gheorghe, Ioan și Vasile, toți cunoscuți cu apelativul Scripcariul, care călcau pe urmele bătrânului. Adunaseră sume considerabile odată ce În 1845 se răscumpărau din robie, conform „Condicii de Prescrierea birnicilor și
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Barbu Lăutarul”, este cunoscut azi În varii interpretări. Nu Încape Îndoială, el era cântecul de amurg al bătrânului intrat În legendă, melancolia din urmă față de vremuri apuse, pe care o purta cu sine În ultimii ani: „Eu sunt Barbu Lăutarul, / Starostele și cobzarul, / Ce-am cântat pe la domnii / Și la mândre cununii. // Of , of , of miaduc aminte / Of , of , of că mainainte, / Nici un chef nu se făcea / Fără astă cobză a mea. Dar acu amar mi-e mie / De când lumea-i
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
BACALBAȘA, Anton (21.II.1865, Brăila - 1.X.1899, București), scriitor și gazetar. Tatăl lui se numise Costache Telescu, dar, înfiat de un unchi staroste de băcani sau bacalbașă, i se schimbase numele. Căsătorit cu Aneta Bobescu, avusese mai mulți copii, dintre care, în afară de B., vor ajunge oameni de condei Ion (Iancu) și Constantin C. Bacalbașa. Dat afară de la gimnaziu, B. se înrolează în armată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
ȘTEFANELLI, Teodor V. (18.VIII.1849, Siret - 23.VII.1920, Fălticeni), prozator, memorialist, dramaturg și traducător. S-a născut în familia negustorului Vasile Ștefăniuc, staroste al breslei cojocarilor, adoptând mai întâi numele de Ștefăniu, cu care a și semnat unele scrieri, apoi, definitiv, pe acela de Ștefanelli. A urmat școala primară în orașul natal, apoi liceul la Cernăuți (1861-1869), unde un timp e coleg cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
1887; Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; ed. îngr. Vasile Netea, București, 1943; ed. București, 1957; Cine nu știe striga cetească cartea asta, adecă Chiuituri de care strigă feciorii în joc, Gherla, 1891; Starostele sau Datini de la nunțile românilor ardeleni, Gherla, 1891; Povești din popor, pref. Zaharia Boiu, Sibiu, 1895; Bocete adecă Cântări la morți, Gherla, 1897; Opșaguri cât cioplite, cât pilite și la lume împărțite, Gherla, 1897; Pintea Viteazul. Tradiții, legende și schițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
să le deschidă ochii la marea nedreptate ce li s-a făcut și la ce pierdere teritorială au consimțit să cedeze. Spre cinstea lor, unii boieri au protestat contra invaziei austriece și raptului teritorial, așa cum au procedat Gheorghe Beldinan și starostele de Cernăuți, Sturza, care s-au adresat maiorului Mieg, reprezentant al Curții din Viena. Cel mai important protest adresat Porții a venit din partea domnitorului Moldovei, Grigore al II-lea Ghica, care, într-un memoriu documentat și argumentat, datat la 4
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
parodie a temei războiului de tradiție epopeică, pe "fatala câmpie de bătaie din biblioteca Saint James" înfruntându-se, ce-i drept, mai puțin numeroasa oaste a Anticilor, în care "Homer era căpetenia călărimii, iar Pindar a cavaleriei ușoare; Euclid era starostele inginerilor; Platon și Aristotel erau mai mari peste arcași; Herodot și Titu-Liviu peste pedestrași; Hipocrat conducea dragonii"276 și oastea Modernilor, "unde fiecare răcan pretindea să fie căpetenie (...) de la Tasso și Milton, la Dryden și Withers"277. Vor interveni în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cel de-al treilea volum sunt prezentate peripețiile lui Ionuț, trimis ca iscoadă, în Grecia, la muntele Athos și lupta de la Vaslui, unde înving moldovenii conduși de Ștefan cel Mare. Acolo mor mulți viteji, între care comisul Manole, Simion Jder, starostele Căliman și fiul său, Samoilă. Inspirându-se din cronica lui Grigore Ureche și din legendele lui Neculce, Sadoveanu alternează planul social cu planul istoric, înfățișând viața moldovenilor care se desfășoară între real și miraculos, cu datini, credințe, superstiții, practici magice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
priceput, un soț afectuos și un tată iubitor, care-și privea cu admirație copiii și se bucura de bunăstare. Într-o zi, a venit la Moara cu noroc, Lică Sămădăul, un "om rău și primejdios", cum intuise Ana. El era starostele porcarilor din zonă și Ghiță a înțeles că șederea lui la cârciumă depinde de acest individ diabolic. Protagonistul are un suflet complex, oscilant, se degradează treptat, cuprins de nesiguranță, teamă, suspiciune. El și-a cumpărat două pistoale, și-a făcut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mare pentru Mara decât să se întoarcă acasă cu coșurile deșerte. Numai așa poate să adune ban lângă ban și să facă din Persida și Trică oameni cum sunt preoteasa din Pecica, dulce la fire, frumoasă și bogată, și Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova pe care ea îi admiră atât de mult. Ca să ajungă astfel, Persida trebuie să-și împlinească educația cel puțin cinci ani la mănăstirea minoriților din Lipova așa cum preoteasa din Pecica stătuse patru ani la călugărițele din Oradea-Mare
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]