684 matches
-
hotarnica despre care mi-a vorbit bătrânul și citesc: „8 noiembrie 1667 (7176), Iași” „Adică noi, vornicii de Poarta măriei sale domnu nostru lui Iliiaș Alexandru voievoda...Facem știre cu această adevărată mărturie a noastră cum au vinit înaintea măriei sale...Istratie staroste de mișii...din târg din Iași...de s-au jeluit cu mare jalobă înaintea măriei sale...pentru locul ce leau dat vodă Rareș și cu doamnă-sa Ileana în capul Târgului din Sus, despre Zidiu. Deci măriia sa vodă...au trimis
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Da’ uite că s-au mai plâns și alții, dar nu lui vodă, ci mitropolitului, tocmai când se afla la Iași și Dosoftei, patriarhul Ierusalimului. „Asta se întâmpla la 9 iulie 1674 (7182)” Știi cumva și cine erau jeluitorii? „ Era starostele breslei cioclilor de la Trei Sfetite. În așezământul său, din 20 august 1676 (7184), mitropolitul întărește drepturile și scutirile de care se bucura breasla cioclilor din Iași.” Cum văd eu, însă, breasla cioclilor nu era una singură pe tot târgul Iașilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Mavrocordat voievod. „Să citim ce scrie aici și om mai vedea noi ce avem de spus.” Apoi asta îi o comoară întreagă. Ascultă sfinția ta ce spune vodă: „Adică au venit înaintea noastră...Solomon și frate-său, Ursul, și Iusup, starostii de jidovi de târgu de Iași, și au făcut jalobă la domniia mea pre rugătoriul nostru sfinția sa părintele Dionisie... egumenul de la Aron Vodă, dzicând jidovii cum i au îngrădit sfinția sa hudița despre portița școalei lor; așijderea și alți mahalagii îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vegheze la îndeplinirea poruncii. „Îndată ai să afli o altă noutate.” Care-i aceea, părinte? „Citește în condica asta, la data de 6 mai 1742 (7250), și ai să vezi.” Iau condica din mâinile bătrânului și silabisesc: „O carte la starostele de Cernăuți , răspunsul cărții..., precum gazeturile ce-au trimis de la niște domni leșești le-au adus și aceste gazeturi sânt vechi, nu-s nici de, o treabă, nici trebui mării sali gazeturi de la domnii acei leșești, că mărie sa are
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de 1848 din Țara Românească. A fondat Partidul Liberal, a fost ministru și prim ministru. Unul dintre fondatorii României moderne. bresle - asociații ale meșteșugarilor (breasla tăbăcarilor, a cojocarilor, a fierarilor etc.), dintr-un anumit oraș. Breasla era condusă de un staroste și de sfatul celor 12 bătrâni (meșteri). Prin regulamentele adoptate au protejat meșterii, calfele și profesia prin regulamente, au impus o anumită calitate, au contribuit la dezvoltarea economică a orașului și a zonei în care au activat. Aveau obligații fiscale
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
de - nsurat. -- Mamă, eu am auzit că Fata - mpăratului e frumoasă. Mă duc s-o ieu eu. - Dragu mamei, tu un băiet așa sărac să iei pe Fata - mpăratului? Ce mai vorbești nebunii? - Dacă eu vreau așa. Du-te, mamă, staroste. - Da cum, dragul mamei, să intru eu acolo? - Du-te, mamă. El o mâna. - Cum să mă duc eu cu mâna goală? - Mamă, ia vezi merele și perele cele n-o putrezit? Du-i-le acelea. - Bine zici, dragul mamei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îi bătuse, nu-ș’ ce le făcuse, dar l-au găsit spânzurat cu pistoalele în mână. În noaptea aia tot cătunul nu fusese acasă. Cu mic cu mare ziceau că se duseseră peste deal, la Ghimpătura, unde stătea să moară un staroste de-al lor. - Biserica aia, de dincolo, își aminti dintr-o dată Tomnea, se povestește că a fost făcut| în câteva luni, pentru un țar. A venit țarul acela până aici, odată, să vadă și marginea asta a imperiului, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mari și cu degetele își aruncă mai spre ceafă șapca unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi u sunau creițarii câștigați la barbut. În picioare purta pantofi în două culori: alb și roșu, legați cu șireturi de piele, ca orice staroste de hoți. Paraschiv scoase de sub brâul de piele un șiș lung, Cu lama ascuțită, îndoit la vârf. - Doi am tăiat cu el în Mandravela! spuse cu glas subțire. Am lucrat cu Mafoame, ăl de dădea găuri în Calea Rahovei. Nicu-Piele apucă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioarelea, răscrăcărat peste umbrele focului. Era înalt cât malul, numai oase, și când lăsă mâna în jos, ceilalți văzură sticla golită pe jumătate. - Ăsta are înghițitura mare, spuse într-o doară Mînă-mică. i Gheorghe nu bău. ' - Ia, Treanță, îl îndemnă starostele, ia, că n-o să-ți cadă dinții. Codoșul dădu din umeri și răsturnă mămăliga fierbinte pe un fund de lemn. Sandu aruncă deasupra un strat de brânză frământată cu mâna. Palmele hoților apucară câte o bucată. Îi lăsară și noului-venit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că scăpaseră cu bine. - Se făcuseră ai dracului, auzi? Nu, că unul îl cunoaște pe Stăpîn: "Săriți, striga, săriți, c-a venit Bozoncea cu ai lui și ne-a luat căișorii!... tu-i dumnezeul mamii lor!" I-a potolit el, starostele, nu le mai trebuie, și doar asta nu voiam, să fie cu vărsare de sânge, dar ce să le faci? A trebuit să le dăm buzunări la burți. Mi-a dilit unul o labă peste muie de nu mai vedeam
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi văzură și pe ceilalți sosind. În frunte era Stăpânul gonind, gonind. După el, ceata. Se înveseliră. - Noroc! aruncă Bozoncea de departe, a nimerit ucenicul? - Dacă -la adus mandea! se fasoli ăl bătrân. - Le-ați făcut formele? - În regulă. 61 Starostele cercetă gloabele, le pipăi rănile proaspete și clătină mulțumit din cap. - O să ne mai odihnim și noi până le-o crește părul. Dacă scoatem un preț bun, avem biștari frumoși! - Le mărităm taman bine la târgul Oborului, se amestecă Oacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tocmașii la un pahar de voie bună. Nu mai aveai loc. Te trăsnea de departe un miros de mujdei și abia dădură peste Bozoncea într-un colț, mai la urmă. Nu mânca, nu bea. -Lați văzut pe Cocîrță? îi întrebă starostele. - Nu. Stai, că pică Sandu acum și ne spune. Către ei se îndreptau și cirezarii. Se auzeau lăutari și chiote din prăvălia neluminată, cu geamuri afumate și înalte. Era mai mult o petrecere, că locul aducea bani. Unul vindea, altul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu puțin vin acrișor. - Uite barosanii, Paraschive! îi șopti caiafa celui tânăr. - Să nu vă prind! se răsti la ei starostele. Azi sîntem negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mare, cu alamă în capete, pe care le băteau de carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne, lasă-mă să-i umflu ăstuia ghiulul de pe deget! se rugă Mînă-mică și-i arătă starostelui un negustor. Acesta lovea cu pumnii coastele boilor strâmbând din nas. - A cui e boala asta? - Ce boală? sări proprietarul. Ăsta-i bou de Arad care a jucat la nunta Iu' împăratu' Traian! - Fugi, bă, d-acilea! Nu vezi că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
totul cu grijă și mai zise: - Eu sânt geambaș vechi și, dacă vrei să știi, ăștia-s cai de furat... Uite la părul lor... Gheorghe se lipi și el în stânga mușteriului și zîmbi: - Oi fi de la poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef și scobea gardul iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Slugile hangiului strângeau ulcelele golite și resturile din farfurii. - Și-acum, hai în petrecere! rosti mulțumit Bozoncea. Cocîrță îi dădu banii legați într-o basma muierească. - Na, Stăpîne! Asta am luat, asta ți-am dat! Fă-i tu în parte... Starostele vîrî legătura în nădragi și rîse: - O scoatem noi la capăt până-n primăvară? Ce zici, Gheorghe, că ești mai bătrîn? - Ce să zic? Numai să nu ni se urască... Ploaia izbucni deodată cu picături mari. Manglitorii dădură buzna în han
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Halal de mă-ta de te-a făcut! - Stați colea de înfulecați și voi ceva! i-a poftit Bozoncea. Țiganii nu prea se îndemnau. - Las', că luăm alături, făcu Neacșu, nădușit tot. - Nu, aici, cu mine să stați, se rățoi starostele și ceru slugilor să le pună dinainte. Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase. Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i ia piuitul. Bozoncea băgă mîna-n nădragi și scoase sutele. O dată se însuflețiră balaoacheșii. Neacșu schimbă măsura: Banii mei, banii mei, La Marița la bordei, S-a ales, bules de ei... ciripi vioristul, lăsîndu-l pe Ciolan să se odihnească. Starostele a umplut țambalul cu poli. Lăutarilor le era mai mare dragul să cânte. Când s-a întunecat bine, au plătit, au dat bacșiș slugilor și au plecat cu țiganii după ei spre Trei Coinaci, la casa Didinei, gagica Stăpânului. Oborul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai dă și pe de lături. Umblă Bozoncea orb după ginitori, să-i prindă și să-i scalde-n sânge, dar n-o prinde! Pică la casa ei, la așternut, noaptea, pe neașteptate, doar o dovedi-o. Dacă o să cadă starostele, tot de la Didina o să i se tragă... Sorbi câteva fumuri, cu sete. Paraschiv nu spunea nimic. - Altfel e băiat cumsecade. Cam iute, când îl șucărești. Așa că să nu-l superi, să nu bage de seamă că-ți place Didina... Te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Da cui nu-i place? Așa coardă, mai rar. A trăit el ce-a trăit cu ea, a pus Stăpînu ochii pe dânsa. Ce-a făcut, ce-a dres, i-a suflat-o! A vrut Sandu să-l taie pe staroste, au stat supărați, s-au mardit, 1-a băgat Bozoncea-n spital pe păgubaș, ce, te joci?! Două luni azăcut. Pe urmă, n-a avut ce face. Tot la el a venit. Acum oftează și tace. Da eu cred că tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el, de ce spunea și ce știa, mai de hatârul Didinei. Beau la cot, se pupau, ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla cu flori la rever. Dacă -lai fi întrebat de ce-are patima asta, ți-ar fi răspuns că ești prost. Ciupea muierile de sfârc prin mahala și le făcea cu ochiul. Crai bătrân, se uitau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei. Și o contesă când se scoală din pat are negru sub unghie, ce-mi tot spuneți mie?! Inima, ea știe tot, ea iartă tot, ehe... Ceilalți râdeau, dîndu-și coate: - A băut pisica oțet! Guristul se apropiase și el de staroste și-i zicea: Nu vreau lume, nu vreau viață, Nu vreau ca să mai trăiesc... Cataroiul mușca paharul. Lăutarul îl ațîța: Eu stau coardă, la-nchisoare, Tu cu șuții prin locale, La-nchisoarea cu capace, Unde dezertorii zace. Tu comanzi sticle
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E vesel Bozoncea, are de ce... mai adăugă codoșul. Pe Paraschiv îl scoteau din sărite cântecul repede și tocurile muierii, care loveau dușumelele. Țiganca avea o voce groasă, puternică. Starostele îi însoțea jocul cu bătăi din palme. - Auzi, auzi... Îl ațâța Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic. Ceru sticla și sorbi. Căldura vinului se risipi repede în tot corpul. În ograda curții se plimbau doi cocoși, lovindu-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Să-l fi văzut, nu-l mai cunoșteai. Se înțolea ca un barosan. Avea palton scump, căptușit cu blană, și-o căciulă de miel, neagră, lustruită și înaltă, pe care și-o așeza pe-o ureche. În picioare, șoșoni călduroși. Starostele ședea în casa veche a țigăncii. O reparase cu ani în urmă și acolo trăgea. Erau trei odăi de lut, văruite proaspăt. Le păzea mama ibovnicei, o bătrână surdă și bețivă. N-avea pământ, n-avea nimic, trăia din ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]