500 matches
-
a aterizat la Istanbul, Rose era epuizată. Și-a mișcat cu grijă picioarele umflate, temându-se că nu aveau să-i mai intre În pantofi, deși purta Încălțăminte confortabilă, din piele portocalie, de la AKNY. S-a Întrebat cum naiba puteau stewardesele alea cățărate pe tocuri Înalte să stea În picioare o zi Întreagă de zbor. Lui Mustafa și lui Rose le-a luat jumătate de oră să-și vizeze pașapoartele, să treacă prin vamă, să-și găsească bagajele, să schimbe bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se luptă cu trecutul, un trecut care nici el nu este din cale afară de vechi. Ici și colo, vechii bogați stau răstingniți În fotolii, Întrebîndu-se de unde au apărut bogații cei noi. Un domn cărnos șade alături de amanta sa, o fostă stewardesă pe care a reușit să și-o țină alături timp de șaptesprezece ani. Colțurile gurii ei atîrnă În jos, ochii Îi sînt tiviți cu roșu de toți anii ăștia petrecuți așteptînd lîngă telefon. E pe drojdie, a ajuns la fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ne-a creat destule emoții înainte de îmbarcare! În avion, am nimerit scaune în dreptul aripii, lângă trapa de evacuare în caz de urgență, loc interzis minorilor sub 16 ani. Altă dandana! Am așteptat vreo 15 minute în picioare până când, la insistențele stewardesei, s-a îndurat cineva să facem schimb de locuri. Ajunși în Creta, în aerogară, ghida noastră s-a amplasat la altă poartă de sosire, crezând că suntem din Republica Moldova! Șoferul, mai isteț decât ea, văzând că nu-i sosesc turiștii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am dus direct la bar. — Îhm... În mintea mea e blanc total. Ăă... vin alb. Nu, mai bine o vodcă și apă tonică. Mersi. După ce se Îndepărtează, mă prăbușesc iar În scaun. La două scaune de mine se așază o stewardesă cu părul Împletit În spic. Îmi zîmbește și Îi răspund și eu, cu un zîmbet chinuit. Nu știu cum reușesc alți oameni să se țină de o carieră, chiar nu știu. Uite, ca vechea mea prietenă Lissy. Dintotdeauna a știut că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a Întîmplat ? N-a ieșit afacerea ? — Nu numai că n-a ieșit afacerea, dar l-am udat pe directorul de marketing de la Glen Oil, din cap pînă-n picioare, cu suc de afine. Puțin mai departe, la bar, o văd pe stewardesă ascunzîndu-și cu greu un zîmbet și simt că mă Înroșesc instantaneu. Bravo. Acum știe toată lumea. — O, Doamne. Aproape că o aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atît de urîtă. Nu trebuie decît să rămîi optimist. Orice se poate Întîmpla În viață, nu ? Nu știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strînge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zîmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atît de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strînge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zîmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atît de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă pentru ei eu eram Femeia-Cu-Sutien-Roz-Pătat. — Mersi, Îngaim și-mi Închid repede nasturii cu degete grăbite, roșie ca sfecla de umilință. — N-a fost cea mai bună zi a ta, așa-i ? spune stewardesa cu Înțelegere, Întinzînd o mînă după tichetul de Îmbarcare. Scuze, n-am putut să nu aud mai devreme. Nu face nimic. Trag un zîmbet schimonosit. Nu, n-a fost cea mai bună zi din viața mea. În timp ce se uită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
picioare și tot tacîmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zîmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lîngă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
omuleți ca niște bețe care sar În ocean, În timp ce avionul explodează În urma lor ? Bag repede instrucțiunile de siguranță În buzunarul de plasă din față și iau o Înghițitură de șampanie. — Scuzați-mă, doamnă. LÎngă mine și-a făcut apariția o stewardesă cu păr roșu buclat. Călătoriți În interesul serviciului ? — Da, zic, netezindu-mi părul extrem de mîndră. Da. Îmi Întinde o broșură intitulată „Facilități pentru manageri“, pe care e o fotografie cu mai mulți oameni de afaceri care vorbesc animați În fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
relaxată la broșură. Da, aș putea să folosesc una dintre aceste săli pentru... a-mi brifa echipa. În legătură cu diverse chestiuni de afaceri. Îmi dreg glasul. În principiu... aspecte de ordin logistic. — Doriți să vă rezerv o sală chiar acum ? spune stewardesa săritoare. — Ăă... nu, mulțumesc, spun după o pauză. În momentul acesta, echipa mea se află... acasă. Le-am dat liber azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sînteți aici - voiam să vă Întreb ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dreg glasul. În principiu... aspecte de ordin logistic. — Doriți să vă rezerv o sală chiar acum ? spune stewardesa săritoare. — Ăă... nu, mulțumesc, spun după o pauză. În momentul acesta, echipa mea se află... acasă. Le-am dat liber azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sînteți aici - voiam să vă Întreb ceva. E normal să se audă sunetul acela ? — Ce sunet ? Stewardesa ridică imediat capul. — Sunetul ăla așa, ca un fel de vaiet, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
momentul acesta, echipa mea se află... acasă. Le-am dat liber azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sînteți aici - voiam să vă Întreb ceva. E normal să se audă sunetul acela ? — Ce sunet ? Stewardesa ridică imediat capul. — Sunetul ăla așa, ca un fel de vaiet, care se aude dinspre aripă... — Nu aud nimic. Mă privește Înțelegătoare. Vă e frică de zbor ? — Nu ! sar imediat, și Încep să rîd. Nu, nu mi-e frică ! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
curiozitate. — Mă duc să văd despre ce e vorba, ca să vă liniștiți. Poftiți, domnule. SÎnt cîteva informații despre facilitățile pentru manageri, de la Gatwick. Americanul ia broșura fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinîndu-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgîlțîie puternic. De ce se zgîlțîie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! SÎnt prinsă În cutia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chestia asta de una singură. Simt o dorință copleșitoare de a vorbi cu cineva. Cu cineva care să mă liniștească. Cu cineva care să-mi dea sentimentul de siguranță. Connor. Îmi duc instinctiv mîna la mobil, dar, dintr-un pas, stewardesa e lîngă mine. — Din păcate, nu aveți voie să-l folosiți În timpul zborului, spune cu un zîmbet larg. SÎnteți drăguță să vă asigurați că e Închis ? — A. Ăă... scuze. Evident că n-am voie să-mi folosesc mobilul. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înghițită de țipetele și strigătele care vin din toate direcțiile avionului. E ca un vis urît. Un vis urît, cu un montagne russe care a ieșit de pe șine. Însoțitoarele de zbor se leagă bine cu centurile de scaune. Una dintre stewardese Își șterge sîngele de pe față. Acum un minut, se plimbau fericite cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întîmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vîrtej... ceva palpitant. CÎteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surîde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pentru totdeauna, că nu mai eram călătorul destoinic care fusesem cândva. Rosamund le spunea inspectorilor că nu mă simt bine, dar lor pe o ureche le intra și pe alta le ieșea. Fiind Ziua Recunoștinței, avionul era pe jumătate gol. Stewardesa ne‑a condus la rândurile din fund și a ridicat brațele câtorva scaune ca să mă pot Întinde. I‑am cerut apă și iar apă. În viața mea n‑am fost atât de Însetat. Stewardul șef, care În timpul războiului se Îmbolnăvise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe o cutie de bomboane de ciocolată din care ea lua întotdeauna prima, ura să aibă senzația că pierduse vreo ocazie. Trebuia să se alinieze acestei mode. Și asta rapid. Amanda a ridicat în aer o mână tremurătoare când o stewardesă hăituită a trecut cu căruțul pe lângă ea. —Mai vreau vin, a lătrat ea. Sticla era și mai caldă decât precedenta. Dar Amanda aproape că nici n-a observat când a turnat lichidul în pahar. Toate gândurile îi erau focalizate asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
filmată de aproape s-ar fi deslușit asta; cearcănele, vagi, nu ar fi fost, pentru telespectatori, decît urme, lăudabile, datorate maternității; nopțile pierdute În preajma leagănului lăsaseră semne, și-ar fi zis aceștia; ar fi fost Îndrăgită. Ingrid era una din stewardesele unei companii aviatice importante, Înfățișarea ei făcea pentru pasageri zborul sigur, plăcut; nici un avion nu avea ce să pățească, dacă Ingrid trecea printre scaune, zîmbind. Nici lui Thomas, dacă ar fi iubit-o, nu i s-ar fi Întîmplat nimic
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
chiar nevasta unui prinț moștenitor dintr-un alt regat, Îl Întîlnise În cursele ei transatlantice de cîteva ori, drumul dura multe ore, suficiente pentru a cuceri un bărbat; cei doi avuseseră apoi o aventură - Ingrid fusese un fel de Miss Stewardesa cîndva, Îl zăpăcise nițel pe viitorul posibil monarh; nu destul, pentru că prințul simțise, poate, cu cine are de-a face și terminase o poveste ce nu se potrivea rangului său. Era hărăzit să ajungă peste ani rege, nu tot ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi Întors la Copenhaga. Ar fi suit-o pe Antonia pe motocicletă, ar fi accelerat la maximum, spre Elsinor, izbindu-se de zidul castelului. Nu mai avea chef de nimic; copilul american spre care pornise era doar un străin, stewardesele erau urîte, avionul o rablă care, probabil, era dusă doar de vînt, California un tărîm ce se tot depărta. Nu: Antonia trebuia să trăiască, să se ocupe mai departe de sfîrșitul lumii, lucrare ce trebuia Încheiată: s-ar fi izbit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ci pentru că fusesem marcat în copilărie de filmul Aeroport 1975 cu Charlton Heston. Film-catastrofă extrem de trepidant cum numai americanii știau să facă la acea oră. totul era atît de credibil în acel film, începînd cu personajele (piloți, copiloți, stewarzi și stewardese, și terminînd cu pasagerii). toată atmosfera și tot ritualul îmbarcării de la aeroportul din Washington, unde începe acțiunea, era și ea impresionantă, iar cine vedea filmul nu mai avea nicio îndoială că america avea cele mai sublime aeroporturi cu cele mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Aparținînd unei familii sau unei clase date, absolvind anumite examene, obținînd anumite titluri, profesor, doctor, conte etc., oamenii dobîndesc, prin tradiție, o parcelă de prestigiu, chiar dacă nu au nici o valoare personală, nici un talent propriu. Directorul de fabrică în biroul lui, stewardesa în uniformă cochetă, magistratul în robă neagră, ofițerul cu pieptul acoperit de decorații, toți ies din comun și impun respect. În schimb, prestigiul persoanelor este independent de orice semn exterior de autoritate sau de loc. El emană în întregime de la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
avea Încredere În viață, de a te lăsa purtat de un curent armonios, de a crede În noroc... de a fi fericit pur și simplu! Capcană: O anumită naivitate, tendința de a crede că va dura mereu... Exemplu: Pauline Pauline, stewardesă, născută În 1951 Tranzitul lui Jupiter peste Lună În 1985 „În 1985, la 33 de ani, aveam o preocupare majoră: să fac un copil. După mai multe sarcini extrauterine, la sfatul medicului, am decis Împreună cu soțul meu să Încercăm o
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]